Conacul Bellu de la Urlați | Întâlnire cu țara mea

Conacul Bellu de la Urlați este, pentru mine, una dintre cele mai frumoase case din România. Iar dacă vă sunt dragi casele și obiectele vechi, bunul-gust și tradiția, îmi veți mulțumi pentru recomandare. Mai ales că este la 20 de km de Ploiești și în apropiere de zona Dealu Mare, deci o idee perfectă pentru o escapadă de o zi, din Capitală.

Conacul Bellu de azi și de ieri

Complexul arhitectural de la Urlați a fost construit la jumătatea secolului al XIX-lea. Ceea ce numim astăzi conacul Bellu este, de fapt, ”casa mică” a domeniului care cuprindea mai multe construcții. Conacul propriu-zis, deosebit de frumos, care avea 24 de încăperi pe două nivele, a căzut la cutremurul din 1977. 

Nici restul construcțiilor de pe domeniu nu au rezistat: o biserică, un adăpost de păsări în care nu m-ar fi deranjat să-mi fac o cămăruță în zilele noastre 😃 (veți înțelege ce spun dacă vizitați interiorul unde sunt fotografiile cu felul în care arăta domeniul înainte) și turnul-foișor de la intrare. 

Foișorul turn, așa cum arată astăzi, a fost refăcut după planurile inițiale, care au avut ca inspirație clopotnița de la Mânăstirea Vărbila. Acum poate fi vizitat separat, ca muzeu. Lipite de corpul de la parter, lângă turn, se aflau locuințele grădinarului și paznicului. În interior găsiți mare parte din colecția de fotografii ale lui Alexandru Bellu, proprietarul conacului și un mare fotograf al vremii (citiți până la final despre istoria familiei și personalitatea lui Alexandru Bellu). Și veți mai găsi și câteva costume populare din colecția baronului, absolut remarcabile.

Pentru mine această casă ”mică”, conacul Bellu, este de o frumusețe desăvârșită. Eu l-am vizitat de mai multe ori și mi se pare că este genul de loc care nu are cum să nu te impresioneze. În casă au rămas chiar mobilierul familiei și opere de artă plastică și decorativă, de etnografie (ceramică, țesături, unelte, covoare românești) sau cărți rare. În interior fotografiatul nu este permis așa că vă voi lăsa pe voi să-l descoperiți când mergeți în vizită. Atât vă spun: nu uitați să întrebați de scaunul de rugăciune.

În partea stângă a conacului veți vedea și intrarea în cramă, unde găsiți utilaje și vase pentru producerea vinului din cele mai vechi timpuri și până azi. Muzeul are în preajma lui un și parc generos.

Informații utile pentru a vizita Conacul Bellu

Conacul se poate vizita de miercuri până duminică între 9.00  și  17.00, ultima intrare fiind la ora 16:30. Biletul de intrare atât la turn cât și în conac este 8 lei pentru fiecare obiectiv, cu ghidaj, iar fotografiatul în interior nu este permis. Locuri de parcare sunt chiar în curtea domeniului, intrarea auto este în stânga turnului-foișor.

Despre familia Bellu

Dumitru Bellu venea din Macedonia (unde purta numele de Bellios), primise titlul de baron al Imperiul Austriac și s-a stabilit cu familia în Muntenia, în 1780. Căsătoriile copiilor au creat alianțe cu unele dintre cele mai influente familii boierești din Țara Românească.

Faptul că numele familiei Bellu este cunoscut și astăzi este datorat nu doar realizărilor lor, cât mai ales generozității de care au dat dovadă. Terenul pe care este acum Cimitirul Bellu a fost donat orașului de Barbu Bellu,  fost judecător, ministru al Culturii și al Justiției. El deținut și primul autovehicul din țară, în anul 1889, ceea ce i-a atras porecla de „baronul Bellu, cel cu automebelu”.

Cea mai frumoasă carte de vizită a acestei familii de filantropi rămâne însă Conacul Bellu de la Urlați și întreaga colecție de mobilier și artă care îl întregește. Conacul i-a aparținut lui Alexandru Bellu (1850 – 1921), nepot al lui Barbu, fost avocat, colecționar de artă și unul dintre primii fotografi din România. Acesta a fost căsătorit cu Alexandrina Alexandrescu și a avut 7 copii.

Alexandru Bellu a devenit pasionat de fotografie în perioada în care a studiat dreptul la Paris. A fost prieten cu pictorul Nicolae Grigorescu, influență care se simte și în excepționale portrete de țărănci în costume populare care l-au consacrat.

A fost un pionier în domeniul fotografiei și deținea aparatură de ultimă oră.  În anul 1900 a participat la o expoziție fotografică la Paris, în urma căreia a primit Ordinul ”Legiunea de Onoare”. Fotografiile cu care a participat și care au apărut și în albumul ”Roumanie en images” în 1919, au circulat mulți ani sub forma cărților poștale. Alexandru Bellu a fost inclus și în ”Encyclopedie Internationale des Photographes”.

Complexul de la Urlați a fost donat de familie Academiei Române. După 1948 domeniul a fost confiscat, dar în 1953 emeritul profesor Nicolae Simache, inițiatorul rețelei muzeale prahovene, a reuşit să-i convingă pe cei care erau la conducere la vremea aceea să transforme conacul de la Urlați în muzeu. Lui Nicolae Simache i se datorează existența a numeroase muzee prahovene, iar Muzeul Ceasului din Ploiești îi poartă numele din același motiv.

Dacă ți-a plăcut, te rog dă povestea mai departe. Acest articol este parte din proiectul meu #ÎntâlnireCuȚaraMea, un demers care își propune să promoveze destinațiile românești pe care merită să le descoperi. Te invit să urmărești călătoriile mele și pe Facebook,  Youtube, Instagram @danagont.ro sau TikTok. Poți să te abonezi și la newsletter pentru a primi, din când în când, noutăți despre poveștile pe care le scriu.

Citește în continuare:

Castelul Sturdza de la Miclăușeni
Povestea Palatului Culturii din Iași
Palatul Regal din Mamaia
Zbor cu balonul în Harghita

Dana Gonț Jurnalist, blogger de călătorii

Jurnalist de televiziune cu peste 20 ani experiență (B1TV, Digi24, Prima Tv), blogger de călătorii și specialist în comunicare și promovare turistică. Dacă apreciezi ce scriu, te rog susține această activitate cu o donație către Asociația Bonton pentru Oameni și Cultură, Cont IBAN RO78BTRLRONCRT0CQ6938301, CIF 48710592. Găsești datele și pe asociatiabonton.ro

See Full Bio