Cipru de Nord, călătorie în țara care nu există

Când am primit invitația de a merge într-un circuit de presă în Cipru, știam prea puțin despre această insulă și frământările ei. Aflasem mai degrabă că soarele strălucește aici mai bine de 300 de zile pe an, că este locul de naștere al Afroditei sau că pe acest teritoriu s-a descoperit cea mai veche marcă de vin din lume, ”Comandaria”… Locul promitea să îmi dezvăluie multe povești.


Dacă veţi călători în Cipru vestea bună e că insula are acelaşi fus orar cu România. Vestea proastă e că se circulă viceversa, ca în Marea Britanie (pentru că insula a fost colonie britanică). Apoi sunt destul de convinsă că veţi mânca bine şi veţi avea parte, cum spuneam, de mult soare. Iar dacă îi daţi suficient timp şi aveţi dorinţa să exploraţi, veţi avea ocazia să treceţi din Occident în Orient în numai câţiva metri, pentru că micuța insulă este împărțită nu doar în două teritorii, ci chiar în două lumi.

Cu câteva zile înainte de plecare am aflat că circuitul nostru era doar în Cipru de Nord, o republică autoproclamată, care nu a fost recunoscută pe plan mondial. O țară care nu există. Şi ce jurnalist nu este curios să afle cum se trăieşte într-o ţară care nu există?

O pălărie pentru turela care veghează o plajă în Cipru de Nord | foto: Ionuț Balcău

Puțină istorie

Înainte de a vă spune câteva lucruri care v-ar putea interesa ca turiști, să facem puțină, foarte puțină istorie. Imposibil să vă povestesc tot, pentru că pe insula Cipru sunt urme ale civilizaţiei umane care datează de aproximativ 10.000 de ani. Un lucru foarte interesant este de unde provine numele de Cipru: de la importantele sale zăcăminte de cupru care au fost exploatate. 

Munții din Lefke au fost bogați în cupru și exploatați încă din Epoca Bronzului | foto: Ionuț Balcău

Insula este a treia ca mărime din Marea Mediterană, după Sicilia și Sardinia. Poziția sa strategică, este la intersecția Europei cu Asia şi orientul Mijlociu, i-a trasat destinul. Teritoriul poartă influenţa tuturor marilor puteri: a aparţinut imperiului bizantin, veneţienilor, otomanilor, francezilor, grecilor sau britanicilor. Insula a fost, de-a lungul timpului cucerită, dăruită, închiriată sau vândută. Însă singura perioadă în care a ajuns să fie divizată, în toate cele 10 milenii ale sale de istorie, este chiar cea a zielelor noastre. După ce au conviețuit cu succes atâtea și atâtea mii de ani, ciprioții au ajuns, din 1974, separați de o graniță. Pe de o parte este Republica Cipru, în partea de sud a insulei, cu o populație majoritară de ciprioți greci, iar pe de alta, autoproclamata Republică Turcă a Ciprului de Nord, unde locuiesc etnicii turci. O zonă controlată de ONU desparte sudul de nord, iar Nicosia a rămas singura capitală divizată din lume, după căderea Zidului Berlinului.

Nicosia, singura capitală divizată din lume | foto: peacexchange.files.wordpress.com

Cum s-a ajuns la situația aceasta este o poveste lungă. Succesiunea evenimentelor poate fi aflată cu ușurință din diverse surse, dar dimensiunea acestei răni se poate înțelege doar la fața locului. Granița aceasta mie mi s-a părut cel mai trist lucru de pe insulă. Iar locul în care simți asta cel mai puternic este atunci când mergi de-a lungul gardului care împrejmuiește cartierul Varosha. Acesta a fost cândva cel mai popular loc turistic de pe insulă. Era format dintr-o zonă rezidențială cu case frumoase și o rivieră de 6 kilometri unde întâlneai cele mai luxoase hoteluri. În războiul din 1974 cartierul a fost evacuat în 24 de ore. Se povestește că oamenii și-au lăsat rufele pe sârmă crezând că vor reveni în câteva zile.  Nu s-au mai întors niciodată, nici măcar să își ia fotografiile din sertare. Alte legende ale locului spun că mult timp un radio rămas deschis s-a auzit în Varosha, că în garaje au rămas multe mașini vechi sau că proprietarul unei case de pe malul mării ieșea zi de zi cu barca în larg, ani de-a rândul, ca să își poată vedea casa măcar de la distanță. Zona a rămas sub paza armatei turce. O vreme turcii au încercat să folosească Varosha ca monedă de schimb în negocierile cu grecii. Însă strategia a eșuat și rezultatul este că acest cartier este închis și abandonat de 44 de ani. Ceea ce i-a atras denumirea de ”Orașul fantomă”.

  • Varosha, cartierul închis de 44 de ani

În zonă soldații turci încă păzesc, nu este permisă nici fotografierea, nici filmarea, așa că imaginile sunt luate din mers. În zona plajei există un gard chiar și în apă pentru ca nimeni să nu ajungă pe vechea rivieră. În partea rezidențială există o stradă care merge pe lângă gardul care împrejmuiește zona, așa poți vedea casele în paragină și felul în care natura începe să înghită zona. Imaginea orașului abandonat e cutremurătoare (vezi o parte în video-ul de la început). Despre Varosha s-au scris multe, multe povești. Cele mai impresionante sunt cele ale oamenilor care și-au lăsat acolo casele, amintirile, o parte din viața lor. Locul mi se pare metafora perfectă a acestui conflict din care ciprioții, indiferent de etnie, au avut numai de pierdut. Și au în continuare.




Cum se trăiește în țara care nu există

În țara care pentru restul lumii nu există, timpul pare că s-a scurs altfel. Localnicii reușesc cu greu să prospere din cauza embargo-ului la care este supusă regiunea. Tot ce vor să cumpere sau să importe, de exemplu, trece prin Turcia, nu au importuri, exporturi sau transporturi directe. Acestui petec de insulă i s-a spus ”Cuba Mediteranei”, pentru că totul este destul de încremenit în timp.  Satele cipriote mi s-au părut, ca nivel de trai, asemănătoare cu cele profund rurale din România. Ceea ce, ca și la noi, poate reprezenta un potențial turistic. Turiștii vin însă mai rar în Cipru de Nord pentru a învăța să facă haloumi. 

Foto: Ionuț Balcău

Pentru a frământa pâine chorek.

Pâinea chorek are 7 feluri de plante aromatice în ea și un strat de susan deasupra | foto: Ionuț Balcău

Să culeagă căpșune din  Yeșilirmak / Limnitis.

La cules de căpșuni în Yeșilirmak / Limnitis. Prima este denumirea turcă, a doua cea greacă a localității | foto: Ionuț Balcău

Sau să hrănească măgarii sălbatici din peninsula Karpass.

Măgarii au fost abandonați în zonă de fermieri la începutul războiului. Apoi nu a mai fost nevoie de ei, pentru că au apărut mijloacele tehnologice.

Eu, făcând parte dintr-un grup de jurnaliști, am fost norocoasă, pentru că ghidul nostru, Yusuf Nidai, și-a dorit mult să cunoaștem și această latură cu potențial turistic. 

Chiar dacă zona rurală este plină de farmec şi de tradiţie, iar vestigiile istorice sunt la tot pasul, 80% dintre turiştii care ajung în Cipru de Nord vin pentru resorturile all inclusive de 5 stele, create exact după modelul de pe țărmul turcesc, din Antalya (de altfel și investițiile sunt turcești). Kyrenia este inima acestui tip de turism. Resorturile sunt căutate chiar și de turci, care găsesc aici prețuri mai bune și ceva mai multă libertate, față de țara mamă – cum ar fi existența casinourilor.

Elexus Hotel Resort & Spa, Kyrenia

Din cauza embargoului și lipsei de recunoaștere internațională, ciprioții turci au emigrat masiv, iar cei care au rămas sunt minoritari chiar și în țara pe care și-au creat-o. Pentru că singurul ajutor financiar vine din Turcia, în zonă s-au dezvoltat foarte multe afaceri turcești și s-au mutat foarte mulți turci.  Astfel că ciprioții turci sunt acum a treia minoritate din Cipru de Nord, după turci și emigranții din Turkmenistan.

În partea de Nord a insulei – care are o formă de pipă sau, cum mult mai poetic spunea ghidul nostru, de chitară – a rămas și o parte importantă din moștenirea istorică a acestui teritoriu. Protejarea lui este o provocare, pentru că, în țara care nu există, proiectele de conservare și restaurare se derulează cu dificultate, în lipsa fondurilor europene sau internaționale. Totuși sunt câteva zone istorice pline de turiști: Famagusta, cetatea construită de venețieni în secolul XIV, Castelul Sf. Hilarion sau ruinele mănăstirii Bellapais.

Bellapais | foto: Ionuț Balcău

Turist în Cipru de Nord

Dacă vă gândiți la o vacanță în Cipru, primul lucru important este să faceţi bine distincţia dintre zona de sud, cea grecească şi cea de nord, turcească. Diferențele sunt importante, dar despre partea de Sud vă voi povesti poate cu altă ocazie pentru că deocamdată am văzut doar câteva străduțe din Nicosia, atunci când am vizitat frumoasa comunitate de români de acolo. Trecerea, în schimb, în Capitală, dintr-o parte în cealaltă, este o experiență cu adevărat inedită. În numai câțiva metri treci de la vitrinele cu branduri celebre, cafenele și atmosferă de vacanță, la un bazar în care răsună muzica turcească și se simte mirosul de kebap.

Dacă alegeți Cipru de Nord cea mai bună variantă este să plecați printr-o agenție de turism care să vă faciliteze transferul. Pentru că, deși există un mic aeroport în partea turcească, Ercan, din cauza situației politice, acolo se poate ajunge numai din Turcia. Turiștii aleg de cele mai mult ori să aterizeze la Larnaca, în Cipru grecesc, care este în Uniunea Europeană. De acolo există varianta de a închiria mașină, dar nu aș recomanda pentru că pe de o parte în Cipru se circulă cu volanul pe partea dreaptă, iar pe de altă parte pentru că numai anumite companii permit ca mașina să fie folosită și în Cipru de Nord. Transport public între cele două teritorii nu există. De altfel transportul public în general este slab dezvoltat în zonă, pe insulă nu există căi ferate.

Moneda folosită în Cipru de Nord este lira turcească. Chiar dacă în general în astfel de locuri e bine să aveți pașaportul la voi, trebuie să știți că nu e obligatoriu. Este valabil orice act de identitate cu care ai intrat în țară, cu condiția să îl folosești pe același în ambele teritorii. Cu alte cuvinte dacă aș fi folosit cartea de identitate pe aeroportul din Larnaca, era la fel de valabilă și la intrarea în Cipru de Nord.

  • Acapulco Resort Convention Spa, Kyrenia

Şi ca să vă faceţi o idee, la resorturile all inclusive de 5 stele din regiunea de nord prețurile pachetelor de 7 nopți variază de la 1500 de euro de persoană până la 2100, cu avion inclus (la Prestige Tours).

În Cipru de Nord am văzut hoteluri de lux şi sate uitate de lume. Frământări politice în liniştea unei vieţi insulare. Am plecat cu sentimentul că am vizitat un tărâm al contrastelor. O insulă în care trăiesc cel puțin două lumi.

Îți recomand să citești și 7 orașe superbe din Europa sau Casele de oaspeți, luxul simplității, dar și să te abonezi la newsletter pentru alte povești de bonton.

5 Comments

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!