Deviza mea e că o zi în care nu ai râs este o zi pierdută. Cred că umorul nu trebuie să țină cont de prea multe limite, dar mai cred că o glumă bună e cea la care toată lumea râde la final. Am făcut și primit multe păcăleli reușite de-a lungul timpului, dar dacă mă întrebi care sunt glumele de 1 aprilie de care îmi amintesc imediat, din păcate sunt cele la care nu m-am distrat. Una m-a făcut să muncesc inutil o jumătate de zi (pentru că a fost făcută pe 31 martie, deci nu am putut să o asociez nicidecum cu o glumă și venea de la un om cu care aveam strict o colaborare pe plan profesional), iar a doua a presupus să îmi dispară mașina… Există, așadar, o limită când e vorba de păcăleli? Este permis chiar orice? Cât de departe poți merge cu o glumă de 1 aprilie? Cine trebuie să râdă la ea? Sau cine nu ar trebui să sărbătorească Ziua Păcălelilor?
Există anumite clasamente pe internet legate de cele mai proaste glume de 1 aprilie. Ele includ: avertizări de dezastre naturale la radio care au dus la panică și evacuarea populației, un anunț fals că a fost plasată o bombă într-un avion, o spânzurătoare falsă sau o ispravă a unui ziar românesc din Baia Mare care a anunțat că deținuții de la penitenciar vor fi eliberați, ceea ce a făcut ca 60 de rude să ajungă la poarta închisorii să îi aștepte pe cei care ar fi trebuit să iasă. Cred că deja începe să fie clar că limitele trebuie să existe. Dar, pentru că imaginația totuși nu trebuie să aibă limite, eu vă propun doar o listă de sfaturi de care cred că ar trebui să țineți cont, ca toată lumea să se distreze la final.
1. Farsa se face doar de 1 aprilie, în niciun caz cu o zi mai devreme sau mai târziu. Trebuie să îi dai șansa omului să își dea seama că e o glumă, altfel înseamnă că tot ce îți dorești e să te distrezi pe seama lui.
2. Nu se fac glume cu situații foarte serioase sau grave. Nu îți anunți divorțul, moartea bunicului sau un accident. Iar instituțiile serioase – spitale, poliție, presă, guvern (mă rog… înțelegeți ce vreau să spun) – nu pot face anunțuri care să sperie sau afecteze în orice fel oamenii. Una e o știre că o pisică a furat covrigul unui politician (mă rog, friptura), alta e să anunți că dai o ordonanță de urgență care interzice oamenilor să mai aibă animale de companie…
Apropos de asta, iată o glumă reușită a unei companii aeriene din Statele Unite care a făcut o reclamă în care anunța pasagerii că animalele de companie, indiferent de specie, sunt de acum bine-venite în cabină unde vor avea condiții speciale:
3. Ca o reformulare a celor de mai sus, păcălelile nu trebuie să presupună ca cineva să aibă de suferit. Asta include: să piardă mult timp aiurea, să ajungă într-o stare de panică, să îi afecteze relația cu o altă persoană sau să fie ridiculizat în public.
4. Trebuie să cunoști omul suficient cât să poți presupune că se va amuza și va intra în joc. Ideea unei păcăleli reușite, o repet, nu e să râdem de cineva, ci să râdem cu persoana respectivă!
5. Dacă omul s-a prins, recunoaște. Nu are rost să insiști, poate e chiar mai bine pentru relația voastră că nu poți să minți atât de credibil. 🙂
6. Când e vorba de copii mai mici, ai un pic mai multă îngăduință. Cineva mi-a povestit cum, atunci când era mic, o rudă i-a promis de 1 aprilie un cadou extraordinar. Copilul a așteptat cu sufletul la gură și când a deschis cutia… era celebra glumă cu ”aer de Londra”. Ghici dacă i s-a părut amuzant…
7. Dacă te-ai obișnuit să îți păcălești prietenii, fii pregătit să fii și păcălit. Și nu reacționa ca un supărăcios. 🙂
Din păcate trăim într-o vreme a știrilor false și a păcălelilor care nu se încheie pe 1 aprilie. Mulți dintre noi, la finalul Zilei Păcălelilor, apreciem mai degrabă faptul că încă mai putem avea încredere în cuvântul celuilalt. Dar între timp, cel mai important e să râdem. Toți! 🙂
Îţi recomand să citeşti şi Cum răspunzi politicos întrebărilor indiscrete? sau Grase sau slabe. Un articol din 1932, dar şi să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de bonton.
