Booking.com
Cum răspunzi politicos întrebărilor indiscrete? intrebari indiscrete

Cum răspunzi politicos întrebărilor indiscrete?

E imposibil să nu ți se fi întâmplat măcar o dată să stai față în față cu un om foarte curios și indiscret. Sau să primești de la o persoană total necunoscută o întrebare mult prea personală. De exemplu, deunăzi, m-a sunat un reprezentant al unei bănci să îmi prezinte o ofertă de creditare. I-am răspuns că nu sunt interesată de niciun tip de credit. Şi pentru că a fost greu să accepte un refuz atât de clar, s-a gândit să mă întrebe: dar dumneavoastră cum procedaţi când aveţi nevoie de o sumă mai mare de bani? La o întrebare atât de indiscretă şi neinsiprată am ales să răspund în singurul mod politicos posibil: cu o glumă. I-am spus că eu nu am niciodată nevoie de o sumă mare de bani, pentru că am deja una și nu știu ce să fac cu ea 🙂

Indiscreţia venită din partea unui necunoscut e poate mai uşor de gestionat. Însă întrebările nepotrivite vin şi de la prieteni, colegi sau rude. „Cât câştigi? Te-ai mai îngrăşat puţin, nu-i aşa? Eşti bolnavă? Cât ai dat pe geanta asta? Ce bine arăţi! Îţi faci injecţii cu Botox?”. Lista o puteţi completa şi voi…

Nu există un manual pentru asta şi nici nu m-am adresat unui specialist, dar vă ofer câteva idei pe care le folosesc eu atunci când cineva este prea curios, dar nu doresc ca răspunsul meu să îl jignească.

Regula mea numărul unu, medalia de aur cum ar veni, merge la… simţul umorului. Să faci o glumă este varianta cea mai inspirată, cea mai bună de a răspunde atunci când cineva îţi pune o întrebare indiscretă. Exemple:

„Tu cât câştigi?” (una dintre întrebările mele „preferate,” am scris despre asta aici). „Jumătate din cât merit!”

„-Cât aţi dat pe maşină?
-Mai mult decât ne aşteptam, dar mai puţin decât au cerut”.

„- Câţi ani ai?
– Mă simt de 20!”

Un răspuns universal și foarte la modă este „Altă întrebare” . 😜

Dacă nu ai inspiraţie de moment, mai există câteva posibilităţi. Una este să cauţi un răspuns evaziv, dar totuşi politicos.
„Cât te-a costat geanta asta?
-A fost un cadou.”

„- Tu când ai de gând să te măriţi?
– Există un moment potrivit pentru fiecare femeie, sunt sigură.”

Dacă întrebarea este atât de indiscretă încât te lasă fără niciuna dintre reacţiile sugerate mai sus, atunci poţi invoca o urgenţă. Iată un scenariu:
„- Tu nu ai de gând să faci un copil?
– … Îmi cer scuze, revin imediat” (răspuns completat eventual cu motivul pentru care întrerupi conversaţia: tocmai am zărit pe cineva, mi-am amintit că am un telefon urgent de dat, se arde friptura… în funcţie de context).

Un truc destul de eficient este şi acela de a răspunde cu „De ce mă întrebi asta?”. În multe dintre situaţii nu vor avea o explicaţie pertinentă şi asta îi va face pe curioşi să se gândească de două ori înainte să te chestioneze din nou.

Mai e un mic artificiu care funcţionează. Să incluzi în răspunsul tău „pentru că”. Să le oferi o motivație doar aparent. Iată la ce mă refer:
„- De ce nu vii la nunta Mariei?
– Pentru că nu pot.
– Dar de ce nu poţi?
– Pentru că nu am cum să ajung.”
Ştiu că pare o prostie, dar veţi vedea că are un oarecare efect. Oamenii cu un dram de bun-simţ se vor opri din a insista.

Unii dintre noi preferă să fie mai tranşanţi atunci când e vorba de oameni prea indiscreţi. Aşa că puteţi lua în calcul şi răspunsurile seci, dar care nu prea lasă loc unei continuări. De genul: „Nu obişnuiesc să vorbesc despre asta”. Sau: „E ceva personal” / „Din motive personale”.

În final m-aş bucura să îmi scrieţi soluțiile voastre, cum răspundeţi întrebărilor nepotrivite sau dacă e o întrebare căreia nu îi găsiți un răspuns pe măsură. Poate încercăm împreună! 🙂

Îți recomand să citești și 7 reguli ale musafirului bine-crescut sau Unde ținem poșeta când luăm masa la restaurant? , să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de Bonton.

Te invit să urmărești poveștile mele și pe FacebookYoutube sau Instagram. 

author avatar
Dana Gonț Jurnalist, blogger de călătorii
Jurnalist de televiziune cu peste 20 ani experiență (B1TV, Digi24, Prima Tv), blogger de călătorii și specialist în comunicare și promovare turistică. Dacă apreciezi ce scriu, te rog susține această activitate cu o donație către Asociația Bonton pentru Oameni și Cultură, Cont IBAN RO78BTRLRONCRT0CQ6938301, CIF 48710592. Găsești datele și pe asociatiabonton.ro

27 Comments

  • Anonim

    15/01/2022 at 07:25

    Dar când ești întrebat dacă te-ai vaccinat sau nu? Ce răspuns ar merge pentru a nu răspunde? Eu am răspuns că în momentul în care am simțit două tabere, care ușor- ușor încep să se atace, am decis, la fel ca la orice discuție politică să nu iau parte. Prietenii mei sunt dincolo de această decizie pe care si-au asumat-o și sentimentele care ne leagă vreau să cred că sunt mai puternice decât această pandemie.
    Cum vi se pare?

    Răspunde
    • Dana Gonț

      15/01/2022 at 13:54

      Sunt total în asentimentul dumneavoastră că am ajuns să fim două tabere care se atacă și asta mi se pare foarte nociv și periculos. Sunt de asemenea de acord că relațiile foarte solide trebuie să fie deasupra acestei alegeri și chiar dacă se discută subiectul, fiecare poate avea o părere și un argument, dar nu este cazul să dăm sentințe sau să cădem în extreme. Într-o situație un pic mai formală însă, cu oameni mai puțin apropiați, ca și în cazul unui subiect politic, aș evita subiectul cu un răspuns de tipul ”haide să vorbim despre ceva mai vesel, că de-asta ne-am întâlnit. Pentru restul există știri.” Totuși dacă întrebarea nu este parte dintr-o conversație, ci este pusă înainte pentru a avea o informație despre a fi sau nu invitat la un eveniment, atunci oricum nu intrăm în polemici, spunem adevărul așa cum este el. Aceasta este părerea mea.

      Răspunde
      • Daniela

        27/07/2023 at 15:58

        Mi sa intamplat sa fiu invitata la rude in vizita…( Cca 3 ore de mers cu masina). Am raspuns afirmativ invitatiei dupa care mi se pune intrebarea… cat stati? Eu una ma simt putin cam incomod acestei intrebari …

        Răspunde
  • Neata Mihaela

    23/11/2020 at 12:26

    Buna ziuaI
    Cum raspunzi politicos unui barbat pe care l-ai cunoscut fff putin la intrebarea ,,Ma mai placi'(pauza in care nu am comunikcat a fost de 5 luni).

    Răspunde
    • Dana Gonț

      23/11/2020 at 20:06

      Bună seara. Depinde și care a fost natura relației dinainte și mai ales ce vă doriți de la aceeași relație în viitor. Dacă încă de la bun început domnul v-a făcut curte, răspunsul depinde acum de ce ați vrea să urmeze. O variantă de răspuns care lasă loc unei continuări este ”Nu m-am decis”, care are și un ton glumeț.

      Răspunde
  • Marius Georgescu

    25/10/2020 at 08:32

    Eu primesc destul de des intrebarea “Cum iti merge”? Iar eu le raspund sunt ok! Daca ma intreaba cat castig? Atunci le raspund sunt destul de ok…dar se poate si mai bine :)))) pupici!

    Răspunde
  • Andrei Paraschiv

    02/01/2019 at 21:38

    Este interesant acest articol, si consider ca, pe langa faptul ca ofera diferite solutii celor carora le sunt adresate intrebari nepotrivite, le poate trage un semnal de alarma celor care probabil sunt zi de zi indiscreti fara a-si da seama. Tot respectul.

    In schimb, am o intrebare din pura curiozitate: de ce anume este considerat nepoliticos sa intrebi interlocutorul ce varsta are? La urma urmei este un detaliu natural, obiectiv si incontrolabil al vietii fiecarui om, nu?

    Răspunde
    • Dana Gonț

      02/01/2019 at 22:58

      Mulțumesc pentru apreciere! Cât despre întrebarea ta, nu am un răspuns documentat, însă cred că a pornit de la ideea că judecăm oamenii, printre altele, și în funcție de vârstă. Pentru femei este această problemă în mod special delicată întrucât de la un punct încolo societatea considera (oare nu o mai face încă?) că de la o vârstă ar trebui să fie căsătorite și să aibă copii. Altfel este ceva în neregulă cu ele. Și atunci întrebarea atrăgea atenția asupra unei situații care le-ar fi putut face pe doamne să se simtă prost. Cam asta este explicația mea. 🙂

      Răspunde
  • Anonim

    27/12/2018 at 18:50

    Urmeaza sa invit acasa, pentru prima data pe prietenul fetei, au un an jumate de relatie, si nustiu ce intrebari sa i pun astfel incat sa nu se simta prost dar as vrea sa aflu cat de mult tine la fata si cum vede el aceata relatie, daca e de perspectiva.

    Răspunde
    • Dana Gonț

      27/12/2018 at 18:56

      Cred că e foarte dificil ceea ce vă propuneți. Pe de o parte e prima dată când îl vedeți, pe de altă parte, dacă gândurile lui nu sunt cele mai serioase, mă îndoiesc că v-ar spune. Părerea mea este să fiți atent la limbajul non verbal, la felul în care se poartă, în care o privește, în care îi vorbește fetei. Și să sperați că băiatul e sincer. 🙂

      Răspunde
  • Anonim

    27/12/2018 at 15:00

    Eu am foarte putina rabdare cu oamenii care pun intrebari indiscrete. Ii intreb, la randul meu, daca sunt de la procuratura….Majoritatea raman cu gura cascata.

    Răspunde
  • Elisabeta

    27/12/2018 at 09:26

    Am ajuns la concluzia ca atunci cand e chiar un lucru personal le raspund direct cu un ton calm dar ferm ca raspunsul e personal si ca nu doresc sa_l impartasesc. Sau daca incep unii (de ex. vecini, care sunt pe post de camera de luat vederi…… nu din_astea simpla, care vede doar timpul actual, ci camere din_alea care iti fac filme de cand te_ai nascut pana la trecerea in nefiinta ; desi tu te_ai mutat in cladire doar de cateva luni 🙂 ); le spun direct ca le raspund doar la intrebarile ce tin de lucrurile obiective, de spatiile comune, iar la restul nu le mai raspund ca sunt personale. Si da, si raspunsurile in gluma sunt f bune. La intrebarea cand te casatoreste, raspund: „sigur voi fi pe TVR International, nimeni nu va pierde evenimentul”

    Răspunde
  • Florin Cruicu

    26/12/2018 at 23:09

    Este nevoie sa fii diplomat cand esti pus in fata unei intrebari impertinente? Nu raspund cu aceeasi moneda, dar incerc sa il fac pe interlocutor sa inteleaga nepotrivirea intrebarii. Ca in bancul acela cu matusile care ma intrebau la nunti cand imi vine si mie randul, si care s-au oprit in momentul in care am inceput sa le intreb si eu la fel, la inmormantari. O abordare, zic, chiar pedagogica 🙂

    Răspunde
  • Cătălina Bărdac

    26/12/2018 at 18:01

    Simplu, atunci cand sunt intrebata de ce nu fac copii, ii intreb de ce? Aveti deja banii stransi de botez? Ca daca da…mi pot da in avans, de ce sa mai astepte?

    Răspunde
    • Lavi Lav

      25/07/2020 at 15:12

      Salutări!
      Azi am fost la sală cu o prietena iar în vestiar am intrat in vorbă cu o d-nă la vreo 50 de ani care…..brusc mă întreabă „când ne căsătorim?” Culmea, o necunoscută pentru mine dar ea știa cum mă cheamă, ce lucrez și cu cine sunt și….o interesa când ne căsătorim. Am fost foarte drăguță și i-am răspuns că alții nu au căsătorii așa longevive ca și relația noastră.
      Suntem împreună de 7 ani iar el e genul care ia foarte greu o hotărâre și îi place să copilărească.
      Acasa am început să fierb și să fiu furioasă pe mine de ce nu am fost mai dură. Altădată eram la manichiură și vazându-mă în vitrină o învățătoare pensionară, colegă cu mine, intră special, în salon, ca să mă întrebe când mă mărit.
      Vreau sa menționez că anul trecut am pierdut un băiețel la jumătatea sarcinii chiar cu 2 săptămâni înainte de căsătorie și am stat in spital o lună. Nu am facut public pe facebook nimănui prin ce am trecut dar am suferit cumplit.
      Am impresia ca toți vor să se hrănească cu suferința mea iar eu nu pot fi mai tranșantă pentru astfel de întrebări efectiv „nesimțite” Cum să le răspund pe măsură???
      PS : în viața mea nu am fost indiscretă cu viața altora
      Multumesc!

      Răspunde
  • Ioana Ciont

    28/02/2018 at 18:01

    Citesc titlul și primele două-trei fraze, iar între timp mă gândesc: hai să-i las Danei un comentariu despre veșnica întrebare „când faci un copil?”, oare ce mi-ar sugera ca răspuns? Însă nu mai durează mult, că fix peste asta dau în rândurile următoare :)) well done, girl!
    Sper ca data viitoare când mă întreabă cineva să-mi amintesc răspunsul tău, să tratez subiectul cu nonșalanță și să nu mă mai las afectată de indiscreția altora.

    Acestea fiind spuse, mulțumesc pentru articol. A fost o plăcere, ca de fiecare dată!

    Răspunde
  • Anonim

    03/01/2018 at 03:11

    Cât din munca bărbătească se mai face fizic și cât tehnologizat? Într-adevăr, după ce am încercat și munci „de bărbat”, mă atrag cele care interacționează cu oamenii și viața – asta consider specific feminin. În rest, emanciparea reală ține de libertatea de a alege omenește în propria viață și respect reciproc și de sine, deoarece, pentru a crește copiii viitorului, trebuie să fim toți în prezent, nu cu tipare de existență din secole diferite.

    Răspunde
  • LuxDesign

    05/11/2017 at 06:28

    Deduc din acest articol ca doar femeilor li se pun intrebari indiscrete. Asta e bine. Macar noi, barbatii, suntem menajati in aceasta privinta. Solutia noastra a barbatilor ar fi mai directa. Auzi tu nu ai o alta treaba mai buna de facut… de spalat niste vase, de calcat vreo haina, de facut ceva de mancare.. asta pentru o femeie 😀 (O sa fiu incadrat ca misogin – cum as putea sa ii spun asa ceva unei femei? – traim intr-o epoca in care femeia s-a emancipat – ea de fapt nu mai este femeie… e ceva nedefinit.. femeia nu mai face copii, nu mai face mancare, nu mai spala… e o struto camila, nici ea nu mai stie saraca de ea ce mai este – varianta 1, sau varianta 2 – Face si de mancare, bate si cuie, repara si instalatia electrica… are si un job* bine platit – e o femei care face cariera… da’ nu de piatra – ca acolo nu castiga nimeni „hartii” / ma rog, plastic – stai, ca acum avem bani virtuali – barbati virtuali, glume virtuale, dragostea virtuala, copii virtuali), iar pentru un barbat: ma bazaie o musca pe la ureche. Sau alternativa din traditia romaneasca: Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia. (la barbat merg si chestii de genul asta, oricum el este mai „lemn Tanase” in ceea ce priveste inteligenta emotionala – azi i-o spui, maine o uita!) O sa-l rog doar sa nu o ia ad literam. Lucru manual se numeste cand te bagi in treburile altora, asa cum am facut eu acum interactionand cu acest articol. 🙂 Imi cer iertare pentru deranj! Nu sunt adeptul „femeii la cratita”… desi asa ar parea. Sunt totusi adeptul unei femei care se comporta ca o femeie.

    Răspunde
    • Georgi

      13/05/2020 at 19:45

      Am fost intrebata de o vecina daca m.am mutat din locuinta (chirie) intr.o rulota! Intradevar m.am mutat de la chirie la rulota gandind ca romanul la economii dar: vecinei i.am raspuns cu „De ce?” devenind mai introvertita cred ca la mimica fetei! Vecina a spus in continuare, „vai te.ai suparat ca te.am intrebat, daca stiam nu mai…” ! Acum nu.s afectata de vecina ci sunt unpic ingreunata ca nu stiu sa dau raspuns in a.mi ascunde din personalitate! Cat de important e pe impact public persoana mea si toate maruntisurile!!! Multumesc!

      Răspunde

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!