Despre ce să fie 1 iunie?

La invitația unui om foarte implicat în domeniul asistenței sociale, Raoul Dromereschi, am scris acum doi ani câteva cuvinte despre 1 iunie pentru AsproAs. Recitindu-le, m-am gândit de că puteau fi scrise și acum. Nu sunt cele mai optimiste gânduri, dar sunt cele mai sincere. Vă urez tuturor un 1 iunie fericit!

”Despre ce să fie 1 iunie?

Să fie sărbătoarea copilăriei sau un prilej de a reciti statisticile legate de condiţiile de viaţă ale copiilor din România? Să fie ziua în care la orice pas dai de baloane şi bomboane sau ziua în care să plângem în pumni pentru copiii care nici astăzi nu vor mânca o felie de pâine?

În România, ştim bine, trăim în lumi paralele. Sunt copii care merg cu şoferul la şcoală şi sunt copii care trăiesc în orfelinate şi care nici nu ştiu când e ziua lor de naştere, cărora nu li s-a spus niciodată „te iubesc” sau nu au primit niciodată un cadou. Şi chiar dacă de aici, de la Bucureşti, se vede mai greu adevărata situaţie a copiilor din mediul rural, chiar dacă aici vieţile, destinele a sute de mii de copii sunt doar cifre în statistici, chiar dacă nu îi vedem lângă noi, copiii săraci ai României, există. Şi există în număr copleşitor de mare!

Printre ei sunt artişti talentaţi care nu vor fi descoperiţi niciodată. Sunt doctori care ar putea salva vieţi, dar nu au încălţăminte să meargă la şcoală. Sunt ingineri care ar putea construi, dar care trebuie să meargă la sapă, nu la cursuri… Şi ce e la fel de grav, dincolo de empatie şi umanitate, aceasta e viitoarea generaţie de asistaţi social, de oameni care nu vor putea contribui la buget şi care, pentru că nu au parte acum de ajutor, vor avea nevoie de el toată viața. Sigur, vor exista şi excepţii care vor inspira poate scenarii de film. Dar regula e făcută de majoritate.

Însă chiar dacă sărărcia le fură acestor copii ziua de 1 iunie, dar şi copilăria, eu nu vreau ca Ziua Copilului să fie una a tristeţii naţionale. Mi-aş dori ca toată lumea să primească bomboane. Şi cei care au două, să dea una unui copil sărman. Iar cei care împart bomboanele, să nu mai fure din ele…”

Mai multe testimoniale de la prietenii copiilor și ai asistenților sociali, puteți găsi aici.

Îți recomand să citești și Capul plecat sabia abia îl așteaptă sau Și așa e viața pe pământ, dar și să te abonezi la postări pentru alte povești de bonton.



Lasă un răspuns

error: Content is protected !!