Lacul Siriu tinutul buzaului

Întâlnire cu țara mea | Ținutul Buzăului

Vestea că Ținutul Buzăului a depus documentația necesară pentru a primi statutul de geoparc UNESCO mi-a adus o mare bucurie, dar și un sentiment de culpă. Deși din partea mamei am rădăcini de buzoiancă, zona este una pe care eu am cunoscut-o prea puțin, din păcate. Deși o puneam mereu pe lista destinațiilor, de fiecare dată am amânat și am ajuns în altă parte. Și mi-am zis cu mustrare: ajunge Buzăul la UNESCO și nu ajung eu la Buzău?

Dar ocazia perfectă a venit: am primit de la Orange România propunerea de a testa telefonul Samsung Galaxy S21 Ultra 5g. Ce-i drept nu m-a trimis nimeni în Ținutul Buzăului, dar care mai era farmecul dacă nu mă foloseam de acest pretext pentru a explora un peisaj care să le dea de treabă celor 4 camere ale telefonului? Fotografiile le vedeți cu ochii voștri, vă invit să parcurgeți acest articol până la sfârșit, unde sunt și imaginile mele preferate, surprinse la apus, la Vulcanii Noroioși.

Am petrecut doar trei zile în zona Buzăului, denumirea de ținut este una adoptată de asociația cu același nume, care a unit 18 comune pentru a promova și conserva arealul. Eu am fost și dincolo de aceste granițe, mi-am stabilit cartierul general la Siriu și cele trei zile s-au dovedit insuficiente. Mi-au au rămas destule locuri de văzut (bisericile rupestre, Muzeul Chihlimbarului de la Colți, Lacul Vulturilor și două dintre cele patru situri ale vulcanilor noroioși), dar pentru un weekend prelungit în zonă, cred că veți găsi aici câteva repere de ajutor.

Câteva concluzii de la mine aveți la final, însă înainte vă propun să mă însoțiți într-o nouă Întâlnire cu țara mea.

Lacul Siriu, barajul și viaductele

Fotografiile pe care le văzusem cu lacul Siriu au fost unul dintre motivele pentru care am ținut să ajung în Ținutul Buzăului. Sunt convinsă că vara sau toamna imaginile sunt mai spectaculoase, cele mai multe fotografii le-am făcut pe vreme înnorată, dar chiar și așa tabloul pe care îl face măreția muntelui pe lângă albia râului Buzău, grandoarea barajului și a lacului de acumulare, sunt remarcabile.

barajul siriu buzau

Lacul de acumulare Siriu, Buzău | fotografie realizată cu Samsung Galaxy S21 Ultra 5G

Barajul Siriu are dimensiuni impresionante, este al doilea baraj de anrocamente ca mărime din ţară și al cincilea din Europa. Are 122 de metri înălțime și o lățime de 570 m la bază și a fost construit în aproape 20 de ani. Proiectul a început în 1975 și a fost terminat în 1994. Mai multe surse susțin că finalizarea barajului a fost făcută de mântuială, iar lucrările de întreținere obligatorii nu s-au respectat.

Tehnica prin care a fost construit era inovatoare la acea vreme: nu s-a folosit ciment, ci pământ piatră, steril și miez de argilă. Cel din urmă, în contact cu apa, devine impermeabil. Construcția uriașă a presupus strămutarea satului Siriu, care avea peste 300 de gospodării.

Lacul de acumulare Siriu, Buzău

Lacul de acumulare Siriu se întinde pe o lungime de peste 10 km, iar dacă mergeți în lungul său, pe DN10 (Buzău-Brașov) veți trece și pe viaductele construite după apariția barajului, când s-a modificat drumului național.
Cele mai frumoase viaducte sunt Giurca și Stânca Teherău.

viaductul stanca teherau

Viaductul Stânca Teherău, Buzău | fotografie realizată cu zoom optic 10x al camerei Samsung Galaxy S21 Ultra 5G

Dar pe cât este de frumos drumul în zona barajului Siriu, pe atât de periculos mi s-a părut. De pe versanți cad pietre în permanență, le vedeam mereu pe drum, iar la una dintre opririle pentru fotografii am fost chiar avertizată de alți turiști că un astfel de accident avusese loc de curând. Așa că vă sfătuiesc să mergeți cu atenție.

Cascadele La Șipot și Pruncea (Cașoca)

cascada Pruncea Cașoca Buzău

Cascada Pruncea (Cașoca)

Munții Buzăului au mai multe cascade, însă două dintre ele, Șipot și Cașoca, sunt foarte accesibile.

La cascada Pruncea (sau Cașoca, după numele pârâului) se ajunge de la ieșirea spre Covasna din comuna Siriu, pe un drum neasfaltat, dar practicabil, care merge pe lângă valea râului Cașoca. Cascada are o cădere de aproximativ 7 metri și mi s-a părut foarte fotogenică. Sunt sigură că vara turiștii stau la coadă să facă poze. Despre cascada Cașoca circulă și legende cu haiduci, dar eu nu am umblat după legende, m-am bucurat doar de peisaj.

Cascada Pruncea (Cașoca)

Cascada Pruncea (Cașoca)

Cascada La Șipot este ceva mai departe de Siriu, în apropiere de Chiojdu. După ce am văzut Cașoca, mi-ar fi părut rău dacă făceam un drum special pentru ea, căci mi s-a părut mai puțin impresionantă. Dar aveam oricum un alt obiectiv în zonă și nu am mai poposit la fel de mult aici, dar nici nu am regretat că am venit.

cascada la sipot chiojdu buzau

Cscada La Șipot, Chiojdu, Buzău

Din ce am citit mai sunt și alte cascade pe traseele de munte buzoiene, pe care sper să am ocazia să le descopăr vara. Tot în zonă, pe un mic traseu, veți găsi și trovanții din Chiojdu.

Casa cu blazoane de la Chiojdu

casa cu blazoane chiojdu

Casa cu blazoane din Chiojdu, Buzău

Îmi plac foarte mult casele vechi, fie că sunt palate, fie că sunt gospodării țărănești, așa că la Chiojdu am mers în special pentru Casa cu blazoane. Data construcției inițiale nu este cunoscută cu exactitate, dar din cercetările puse cap la cap de arhitecți și istorici, micul conac de la Chiojdu pare să fi fost ridicat la sfârșitul anilor 1600 – începutul anilor 1700 și să fi aparținut spătarului Mihai Cantacuzino.

Casa cu blazoane din Chiojdu, Buzău

Blazonul din mijloc este emblema familiei Cantacuzino

În sprijinul acestei ipoteze vine în primul rând unul dintre cele trei blazoane de pe fațadă: medalionul cu vulturul bicefal, emblema familiei Cantacuzino. Blazoanele sunt chiar cele originale, au fost restaurate de către Uniunea Arhitecților din România, ca de altfel întreaga construcție care a fost și achiziționată de UAR.

Casa a fost refăcută și extinsă în 1823, dată care apare și pe fațadă, de familia care a intrat în posesia ei. I s-a adăugat atunci sacnasiul (încăpere mică la capătul de sus al fațadei caselor domnești și boierești, ieșită în afară și închisă cu geamlâc sau cu obloane – dexonline), care este împodobit cu stucaturi și arată foarte frumos.

casa cu blazoane chiojdu buzau interior sacnasiul

Sacnasiul Casei cu blazoane din Chiojdu | fotografie realizată cu funcția ultra wide a telefonului Samsung Galaxy S21 Ultra 5G

În curtea casei s-a construit și un spațiu expozițional și s-a amenajat un amfiteatru pentru evenimente în aer liber. Dacă mergeți să o vizitați dați un telefon înainte, găsiți numărul la adresa creată pe Google Maps. Nu este cineva permanent acolo, dar eu am sunat chiar de la poartă și ghidul a sosit în mai puțin de 5 minute.

Spațiul expozițional din curtea Casei cu blazoane, Chiojdu, Buzău

Despre această casă veți găsi pe internet informația eronată că este casa care apare pe bancnota de 10 lei. Nu este. De altfel aș putea scrie un articol separat despre cât de multe informații greșite sau incerte am găsit despre zona Buzăului în general.

Un drum pierdut

Imagini surprinse cu Samsung Galaxy S21 Ultra, de pe drumul din afara hărții, spre Lopătari

În ultima zi petrecută în Ținutul Buzăului am plecat spre Lopătari, dinspre Siriu. Am urmat traseul cel mai scurt dat de Waze și am încercat să-l reconstitui acasă, să vă spun pe unde am mers, dar adevărul e nu am mai găsit drumul pe hartă și nu știu prea bine pe unde am fost. Acest traseu nu era nici planificat, nici știut, dar mi-a plăcut la nebunie, chiar dacă m-am rugat, clipă de clipă, să ajung la destinație cu mașina (mică, de oraș) întreagă.

Imagini de pe drumul din afara hărții, spre Lopătari

Tot ce știu e că la început am intrat pe acest drum prin Bâsca Rozilei și cumva, nu mă întrebați cum, am ajuns la Plaiul Nucului. Am trecut printr-o zonă cu peisaje foarte frumoase, dar dacă vă încumetați pe acolo vă recomand să parcurgeți acest drum pe vreme bună și cu o mașină pe care vă bazați.

”Aurul alb” din Ținutul Buzăului

masivul de sare lopatari buzau

Masivul de sare de la Lopătari, Buzău

În zona Buzăului sunt mai multe masive de sare, care, printr-o explicație simplistă s-au format pentru că aici, acum peste 10 milioane de ani, era o mare. După ce apa s-a evaporat, au rămas cristalele de sare. Cel mai accesibil și mai cunoscut masiv este la Lopătari, se poate vedea chiar din drum.

Am făcut apoi o oprire în zona platoului Meledic, o rezervație naturală de 70 de hectare, ale cărei dealuri sunt pline de sare. Am oprit la complexul turistic de la lacul Meledic, un lac care este deosebit pentru că, deși se află pe un platou salin, este lac de apă dulce.

Lacul Meledic, Buzău

În zonă sunt 46 de peșteri, cu stalagmite și stalactite, conform documentației depuse la UNESCO de Ținutul Buzăului. Una dintre ele a fost cea mai lungă peșteră de sare din Europa și a doua cea mai adâncă din lume. Și-a pierdut recordul în 1983, dar rămâne una dintre cele mai lungi și adânci peșteri sărate din lume (1257 m lungime, peste 3 km având în vedere toate ramificațiile și 45 m adâncime). Peșterile de sare nu pot fi însă vizitate pentru că nu sunt amenajate, sunt periculoase și instabile.

Vulcanii noroioși

vulcanii noroiosi paclele mici

Vulcanii Noroioși, Pâclele Mici | fotografie realizată cu Samsung Galaxy S21 Ultra 5G

Am lăsat pentru final vulcanii noroioși, pentru că a fost și locul care a încheiat călătoria mea în Ținutul Buzăului. Vulcanii sunt cu siguranță cel mai cunoscut loc al regiunii și singurul pe care îl mai vizitasem. Mi-am dorit să revin pentru că peisajul este destul de diferit de fiecare dată. Acum a fost și mai diferit pentru că am avut șansa de a surprinde un minunat apus de soare la Pâclele Mici, și m-am bucurat ca un copil. Fotografiile de aici sunt preferatele mele din toată călătoria.

vulcanii noroiosi paclele mici

Vulcanii Noroioși, Pâclele Mici

Dacă nu ați ajuns încă la Vulcanii Noroioși, aflați că sunt situați în apropierea comunei Berca, la aproximativ 145 de km de București și nici 20 de km de Buzău. Sunt patru situri distincte: Pâclele Mari, Pâclele Mici, Fierbătorile de la Beciu și Fierbătorile de la Berca. Când a apărut fenomenul nu se știe cu exactitate, dar el este descris în documente încă din 1867, de francezul H. Cognard, care venise în zonă pentru prospecţiuni petroliere.

Vulcanii Noroioși, Pâclele Mari

”Vulcanii” sunt o erupţie a gazelor naturale care vin de la adâncimi de circa 3.000 de metri spre suprafaţa pământului. Ele trec printr-un sol argilos și, în combinaţie cu pânza freatică, aduc la suprafață noroiul care bolborosește din pământ.

Și vreau să vă dau lumea peste cap, așa cum a fost dată și a mea când am încercat să înțeleg de ce în documente diferite și surse diferite uneori apar Pâclele Mari ca fiind cele mici și invers. Povestea este foarte complicată, am elucidat-o parțial cu ajutorul lui Răzvan-Gabriel Popa, managerul asociației Ținutul Buzăului, dar și cu alte informații pe care am încercat să le dezleg.

Vulcanii Noroioși, Pâclele Mari

Ce am înțeles eu din cât am întrebat și documentat: zona vulcanilor a fost, inițial, un singur areal. Însă fenomenul este unul viu și activ, unii vulcani se sting, alții apar, pentru că emanațiile de gaz și apa freatică migrează. Astfel că și suprafața se modifică. În acest moment situl nordic este denumit Pâclele Mari. Aici este, de fapt, un singur vulcan cu mai multe conuri parazite, dar este cel mai mare vulcan noroios din Europa.

La Pâclele Mici, care pe mine m-au impresionat mai mult, este cel mai extins sit cu vulcani din Europa, cu mai mulți vulcani individuali. Diferența dintre pâcle și fierbători este că la pâclele crează conuri, fierbătorile niște bălți. La pâclele mici sunt, de altfel și fierbători, ca cele din fotografia de mai jos. Sper că nu v-am pierdut de tot. Atenție dacă planificați să ajungeți în zonă, vulcanii nu se pot vizita pe timp de ploaie.

Fierbători de la Vulcanii Noroioși, Pâclele Mici

Așa cum v-am spus, în această călătorie am îmbinat utilul cu plăcutul. Am testat telefonul Samsung Galaxy S21 Ultra 5g și cum pentru mine, ca jurnalist și călător împătimit, partea de foto/video este extrem de importantă am decis că e nevoie să fac asta într-o călătorie. Toate fotografiile pe care le vedeți în articol sunt făcute cu acest telefon și cred că nu e nevoie să-l laud, pentru că imaginile sunt grăitoare. Chiar dacă este de precizat că fotografiile au trecut printr-o editare și sunt la o rezoluție mai mică, pentru că nu se pot încărca aici la calitatea originală.

Totuși, câteva specificații care merită menționate, mai ales că am făcut deja un review și pentru ”fratele mai mic”, Galaxy  S20 Ultra și am remarcat cu ce îmbunătățiri a venit S21:
✓ o a doua cameră cu posibilitatea de zoom optic (la S20 era una singură care făcea asta), ceea ce, de exemplu, m-a ajutat foarte mult să am o fotografie la calitate bună cu viaductul stânca Teherău, de la o distanță foarte mare. Diferența față de modelul anterior este cu atât mai mare cu cât zoom-ul este mai mare.
✓ o mai bună focalizare când fotografiezi detalii.
✓ display mai bun.
✓ stabilizarea video care în modul ”super steady” este în continuare cea mai bună stabilizare pe care am văzut-o la un telefon până acum.
✓ un procesor mai rapid.
✓ bateria a ținut mult pentru utilizarea intensă la care a fost supus.
✓ este compatibil cu S pen.
✓ este compatibil cu tehnologia 5G, iar Orange oferă acoperire 5G în tot Bucureștiul.

În minus față de modelul precedent aș menționa că nu mai există slot pentru card de memorie, iar pachetul nu conține încărcător de priză (de altfel este o tendință întâlnită și la alți producători să fie vândute separat).

Sper că v-a plăcut să mă însoțiți. Acest articol este parte din campania Orange #îmiplace care aduce o serie de produse și servicii la prețuri speciale  pentru o plajă cât mai largă de pasiuni și interese. Mie #îmiplacelibertatea și îmi place să călătoresc. Sunt motivele pentru care am întotdeauna un telefon performant cu mine, pe care îl folosesc în același timp ca aparat foto și laptop mobil. În Orange webshop găsiți însă și gadgeturi pentru sport, pentru educație, divertisment sau case inteligente, iar toate aceste oferte au fost adunate în campania #îmiplace și pot fi achiziționate de acasă, fără drumuri neesențiale la magazinele fizice. Nota bene pentru trei idei: eSIM, adică posibilitatea de a avea un sim virtual, în locul unuia fizic, opțiunea number share foarte utilă celor care au mai multe device-uri pe care vor să folosească un sigur număr de telefon (tabletă, smartwatch sau chiar un al doilea smartphone)  și oferta de telefoane recondiționate repuse în vânzare, în stare perfectă de funcționare, cu garanție inclusă.

Acest articol este realizat în parteneriat cu Orange România și include informații despre ofertele companiei, însă  părerile exprimate nu sunt parte a unui contract. Ele îmi aparțin și nu au fost condiționate de această colaborare.
Toate colaborările de pe danagont.ro sunt selectate pentru a corespunde cu rigorile, preferințele și valorile în care cred.

Îţi recomand să citeşti și despre întâlnirea cu Țara Făgărașului sau povestea despre Abația Cisterciană din Cârța, dar şi să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de bonton.

Te invit să urmărești poveștile mele și pe FacebookYoutube sau Instagram. 

16 Comments

  • Anonim

    12/03/2021 at 20:25

    Felicitări! Minunate locuri, superbe imagini realizate cu noul telefon.Vulcanii Noroioși, lacul Siriu, cele două cascade fac parte din frumusețile României! Reportajul Doamnei Dana Gonț din nou mi-a încântat sufletul, pentru care îi MULȚUMESC!

    Răspunde
  • Titi Petre

    03/03/2021 at 08:09

    Acel drum impresionant si frumos de la Gura Teghii la Plaiul Nucului, chiar daca are aspect de drum forestier, este drumul judetean 203K. Va recomand sa incercati si drumurile forestiere din jurul Penteleului, atat pe Basca Mica cat si pe Basca mare, ambele cu iesire in Comandau si apoi in Covasna. Sunt accesibile si cu masini normale.

    Răspunde
    • Dana Gonț

      03/03/2021 at 09:40

      Mulțumesc pentru recomandare, cu toate emoțiile pe care le-am avut, peisajele de pe drumul acela mi-au plăcut foarte mult, așa că aș mai risca un traseu asemănător.

      Răspunde
  • Benedict IVAN

    02/03/2021 at 21:10

    Excelent reportajul si foarte frumoase pozele. Daca mai ajungeti in zona, nu ratati Muzeul Chihlimbarului de la Colti, Asezarile rupestre de la Alunis, “Babele” de la Ulmet (niste trovanti ca niste OZN-uri) sau fosta tabara de sculptura de la Magura (de fapt de la Manastirea Ciolanu, unde in fiecare an se organiza tabara; acum au ramas sculpturile , unele prin padure).

    Răspunde
    • Dana Gonț

      02/03/2021 at 21:35

      Sculpturile le-am văzut la Meledic, dar e adevărat că mi-au rămas multe locuri de văzut, asta chiar în condițiile în care am umblat zi-lumină în cele trei zile.
      Vă mulțumesc mult!

      Răspunde
  • AUREL IONESCU

    28/02/2021 at 21:50

    Încă o poveste de Bonton, scrisă cu talent și căldură de doamna Dana Gonț. Pentru cei care nu au fost acolo este un îndemn să meargă cât mai curând, iar cei am fost de mult, odată, ca niciodată, ne declarăm dornici să revenim. Excelentă completarea textului cu fotografiile făcute cu Samsung Galaxy S 21, cel nou. Și pentru că o faptă frumoasă merită și o recompensă, să sperăm că prestigioasa firmă Orange România îi va face cadou autoarei reportajului chiar telefonul cu care a făcut aceste superbe poze.

    Răspunde
  • Andrei

    27/02/2021 at 22:11

    Frumos..mai ales acum când e greu de găsit o destinație. Felicitări și sper să urmeze multe astfel de povești
    Mă gândesc să vă împrumut pentru teste telefonul meu ( tot samsung dar galaxy S7 ) dacă ăsta înseamnă că scrieți repede încă un articol .

    Răspunde
    • Dana Gonț

      27/02/2021 at 22:34

      Mulțumesc!
      Repede nu aș zice că am scris, cu documentarea, planificarea, deplasarea și scrisul… s-au strâns aproape două săptămâni! Sper să mai vină ocazii, timp și inspirație! Mulțumesc!

      Răspunde

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!