Booking.com
Singura regulă a politeții este să-ți pese | TEDx

Singura regulă a politeții este să-ți pese | TEDx

Am așteptat aproape un an pentru a scrie despre experiența de speaker de la TEDx Cluj.

Să vorbești la TEDx e o confirmare a faptului că ai ajuns la un nivel profesional și uman în care poți să dai mai departe un model, să inspiri cu o poveste, viziune, descoperire, idee. Conferinţele TEDx sunt poate cel mai fain loc în care se întâlnesc ideile interesante şi oamenii care te inspiră. Dar, dincolo de asta sunt energia evenimentului şi emoţia, pentru că puţini sunt cei care pot spune că urcă pe această scenă fără emoţii. 
Eu am ales să vorbesc despre o tema neașteptată pentru genul acesta de conferință: despre politețe. De fapt, despre ceea ce cred eu că este politețea: o manifestare firească a unei inimi bune. Aveți mai jos atât video-ul cât și discursul scris și aștept cu drag părerile voastre. Iar dacă suntem în asentiment, daţi mesajul mai departe.

Sunt sigură că fiecăruia dintre voi i s-a întâmplat măcar o dată ca un vecin, un coleg, o cunoștință să nu îi răspundă la bună ziua. Pare un lucru mărunt, dar adevărul e că ne deranjează.

Cu mai mulți ani în urmă, am constatat că o vecină nu îmi răspundea niciodată la salut. După o vreme, m-am hotărât să nu o mai salut nici eu. Părea o rezolvare simplă. Dar am eșuat lamentabil. De fiecare dată când o întâlneam, spuneam bună ziua înainte să îmi dau seama ce am făcut. Nu mă puteam abține! Și situația asta mi-a ridicat niște întrebări. De ce efortul de a mă abține era mai mare decât gestul, pentru mine firesc, de a da saluta?

E foarte frustrant să oferi oamenilor respect, considerație, atenție și să nu primești același lucru din partea lor. Dar, din experiența aceasta și din altele similare, am înțeles un lucru foarte important: chiar dacă nu pot controla felul în care se poartă ceilalți, de mine depinde doar cum răspund la asta. Și reacția mea mă definește pe mine!

Cu alte cuvinte pentru că eu sunt un om politicos, atunci când salut pe toată lumea, mă port după standardele mele. Și de aceea era firesc pentru mine să salut! Nu mă port frumos doar după ce am făcut o riguroasă evaluare a persoanei din fața mea și am stabilit dacă merită sau nu acest tratament. Pentru că nu e o investiție sau un plan de afaceri. Politețea adevărată este sinceră, este autentică.

Ne gândim foarte rar la asta, dar întreaga istorie a civilizației este strâns legată de modul în care oamenii s-au purtat unii cu alții. În cuvinte puține practic de mii de ani ne-am străduit din greu să ne suportăm unii pe alții. Așa au apărut bunele maniere. Care au avut două roluri esențiale: să ne facă mai plăcuți și să ne ajute să evităm conflictele. Au făcut o treabă bună! Însă pe măsură ce s-au complicat, oamenii au început să creadă că e greu să te porți frumos. Sunt prea multe reguli pe care trebuie să le știi, totul e formal și deseori fals. De aceea este necesar să simplificăm și să ne întoarcem ceea ce e cu adevărat important: la politețe.
Să-i facem dreptate! Este momentul în care unii dintre voi se pot întreba: dar politețea și manierele nu sunt același lucru?

Politețea este o trăsătură de caracter, bunele maniere sunt deprinderi. Împreună arată grozav! Dar din păcate ele nu sunt întotdeauna împreună. Ne ajută să înțelegem acest lucru inclusiv termenii pe care îi folosim. Spunem despre oameni că AU bune maniere și că SUNT politicoși. Cheia este tocmai aici: este o mare diferență între A AVEA și A FI.

Câți dintre noi își pot da seama de caracterul unui om doar după felul în care folosește cuțitul de pește?

A pune egal între etichetă și politețe este ca și când ai spune că numai parfumierii au simțul mirosului. Sau numai astronomii ar trebui să se uite la stele. Eu cred că oricine este capabil de politețe. Și nu trebuie să citești niciun cod al bunelor maniere ca să fii politicos. Există o singură regulă pentru asta, una singură: să îți pese de cel de lângă tine. Sfântul Augustin spune: ”Iubește și fă ce vrei”. Exact așa este și cu politețea: respectă omul de lângă tine, fii bun cu el, și fă ce vrei! Și, din momentul acela, e aproape imposibil să greșești. Nu rangul înalt te face politicos – și avem multe exemple -, așa cum nici sărăcia nu te face bădăran.

Ca jurnalist am avut șansa unor întâlniri foarte de diverse, chiar de la o extremă la altă. Am fost în cele mai sărace zone din țara asta, am stat de vorbă cu oameni care nu știau să scrie sau să citească, cu cerșetori, cu oameni ai străzii. Dar în același timp am fost și la Casa Regală, am participat la diverse gale și ceremonii. Pare complicat să știi să te porți în toate aceste situații. Și poate vă gândiți că am dat gata două bilbioteci înainte… Le-am dat gata. Dar nu pentru asta. M-am ghidat după politețea inimii… după bunul meu simț.

Cuvintele în sine ne ajută enorm să înțelegem aceste lucruri. BUNUL-SIMȚ. Este un simț, nu doar o abilitate, o calitate. Care sunt simțurile de bază ale unui om? Simțul tactil, văzul, auzul, mirosul, gustul. Toate sunt esențiale pentru cunoaștere și pentru supraviețuirea speciei. Ce ne face să credem că supraviețuirea și mai ales evoluția omenirii sunt posibile fără simțul cel bun?
Englezii îi spun ”common sense” – simțul comun. Expresia are nuanțe foarte frumoase. Este ceea ce avem în comun și ceea ce ne aduce împreună! Cuvintele nu sunt alese întâmplător!
Opusul bunului-simț este NEsimțirea, nu este răul simț. Ce înseamnă ne-simțire? Este incapacitatea de a simți, indiferența.

Românii mai au un cuvânt foarte frumos și foarte apropiat de ceea ce înțeleg eu prin politețe: omenie. Înseamnă o mulțime de lucruri: empatie, cinste, respect, sinceritate, înțelegere.

Cea mai frumoasă lecție de omenie este o întâmplare povestită de deținuții politic din închisorile comuniste. Un grup de deținuți care erau ”reeducați” în închisoare de peste 25 de ani a fost întrebat de un colonel de securitate ce au învățat ei în acești 25 de ani de pușcărie? Iar unul dintre ei a răspuns că a învățat ca atunci când vine pâinea, el să ia bucata mai mică. Asta însemna că celui de lângă el, care poate avea mai multă nevoie, îi rămânea mai mult.

Acesta este chipul omeniei, aceasta este chipul politeții!

Istoria ne arată că îți poți pierde libertatea, ți se poate lua dreptul de a vorbi, ți se poate fura țara, ți se poate amaneta viitorul, poți pierde tot, dar nu ți se poate fura ce ai în cap și în inimă.

Iar politețea, are sediul în inimă și înseamnă să îți pese. Și când îți pasă, îți pasă de familia ta, de vecinul tău, de comunitatea ta, de țara ta, de limba ta, de tot ce lași în urmă. Nu confundați politețea cu ipocrizia. Nu este o plictiseală, o blândețe pasivă, o lipsă de idei și de atitudine. Din contră, adevărata politețe înseamnă să fii conștient și implicat. Indiferent cum folosești cuțitul de pește!

Îți recomand să citești și Confesiunile unei uituce sau Masca noastră cea de toate zilele, dar și să te abonezi la newsletter pentru alte povești de bonton.
Te invit să urmărești călătoriile mele sau poveștile deosebite pe care le descopăr și pe Instagram [wdi_feed id=”1″]

author avatar
Dana Gonț Jurnalist, blogger de călătorii
Jurnalist de televiziune cu peste 20 ani experiență (B1TV, Digi24, Prima Tv), blogger de călătorii și specialist în comunicare și promovare turistică. Dacă apreciezi ce scriu, te rog susține această activitate cu o donație către Asociația Bonton pentru Oameni și Cultură, Cont IBAN RO78BTRLRONCRT0CQ6938301, CIF 48710592. Găsești datele și pe asociatiabonton.ro

7 Comments

  • Mihaela

    10/03/2019 at 13:01

    Foarte frumos discursul. Sunt sigura ca a ajuns la multe inimi si sper ca pe unii i-a pus pe ganduri cum m-a pus si pe mine.

    Răspunde
  • Clementina Timus

    04/02/2019 at 23:13

    Desi e ff tarziu, am citit cu interes discursul,dar pe parcurs am si zambit socotind,oare eu cum procedez???trebuie sa marturisesc ca in urma unor marunte incidente, mi-am evaluat interlocutorii si am decis ca nu merita sa-i mai salut, pentru ca pur si simpli simteam ca nu avem nimic in comun.
    Poate eu nu sunt chiar atat de ”increstinata” sa intorc si celalalt obraz.
    Apoi cand vad ca in baza democratiei din zilele noastre intalnesc copii atat de obraznici si nimeni nu le atrage atentia ”ca sa ceva nu e frumos” ca nu se face si ei se fac mari si nici nu le trece prin cap ca e din respect pt tine sa nu te porti ” cum iti place doar tie”….e trist..dr cand eram mici si obraznice tata ne apostrofa ”Quod licet Iovi non licet bovi….mai stie cineva ce inseamna asta ?
    Cand proprii mei copii nu-si amintesc ca diferenta de varsta , daca nu sentimente mai calde, i-ar face sa nu fie atat de zgrumțurosi???imi zic ca vina imi apartine si ma mustra cugetul…!!!
    Sunt insaa de acord ca totusi bunu simt si o determinare momentana iti dicteaza cum e mai potrivit de procedat..
    Dar ??? fiecare va face totusi asa cum a invatat, sau imprejurrile l-au convins in ce directie sa o ia, dar cred ca depinde si de anturaj….
    oricum multumesc pentru ocazia de a ne impartasi parerea, chiar daca e fff tarziu
    Noapte buna si ganduri bune !!!

    Răspunde
    • Dana Gonț

      04/02/2019 at 23:25

      Mulțumesc și eu că ați poposit aici la o oră târzie și ați rupt din timpul dumneavoastră să ne dați o altă perspectivă. Nu aș putea spune că sunt adepta ideii de a întoarce celălalt obraz. Nu cred că politețea este o lipsă de reacție. Ci reacția potrivită. Cu tine, cu momentul, cu cel cu care ai de-a face. Mulțumesc mult!

      Răspunde
  • D

    04/02/2019 at 18:37

    Cu cit drag te-am citit și apoi ascultat!
    Cit de bine le-ar prinde copiilor la ora de dirigenție (dezvoltare personala) lecția ta de omenie!

    Răspunde
    • Dana Gonț

      04/02/2019 at 18:41

      Mulţumesc foarte mult! A fost un moment important şi emoţionant pentru mine.
      Tehnologia ne ajută acum, chiar dacă nu pot fi prezentă personal, video-ul poate să circule acolo unde cineva crede că este nevoie de el.

      Răspunde

Dă-i un răspuns lui Dana Gonț Anulează răspunsul

error: Content is protected !!