Ce alegi? Să ai ce mânca, să fii sănătos, educat, să trăiești în siguranță? Să te simți liber, să trăiești într-o lume civilizată sau să poți călători? Ce alegi?
Hai să alegem sănătatea, că e mai bună decât toate, nu? E minunat să ai un sistem de sănătate bine pus la punct. Dar cum ar fi să fii sănătos tun, să ieși pe stradă și să te omoare un tâlhar?
Atunci să alegem educația! Dar la ce bun să fii educat dacă nu ești plătit la nivelul educației tale și nu vei avea niciodată acces la slujbe bune, fără o pilă?
Să alegem autostrăzile, măcar așa ne putem vizita mai des… Dar la ce bun, de unde bani de benzină?
Să alegem să ne rugăm, să facem catedrale! Dar la ce bun dacă ajungem să ne rugăm numai pentru sufletul morților din spitale?
Scenariile sunt sumbre, poate extremiste, dar poate așa voi exemplifica mai bine de ce NU trebuie să alegem. Trăim într-un stat pe care îl finanțăm, tocmai ca să ni le furnizeze pe toate. Cu alte cuvinte atunci când decidenții ne pun în vedere că nu le putem avea pe toate, e ca și când cineva ți-ar cere să alegi: ce preferi? Să vezi, să mergi, să auzi sau să gândești? Aceste nevoi sunt un întreg și sunt de bază, ele nu trebuie negociate într-o țară ca România care nu e deloc o țară săracă. Are doar un popor sărac…
Observ de multă vreme eternele polemici: bani pentru spitale vs. catedrale, să cumpărăm Brâncuși vs. să ajutăm copiii săraci, să facem ceva pentru învățământ vs. să mai facem o autostradă… Și lista poate continua. Oamenii sunt îndârjiți, fiecare are convingerea și prioritatea lui. E și normal, într-o țară în care lista de probleme e atât de lungă.
Ce-i însă trist este că oamenii sunt porniți unii împotriva altora și asta îi ține foarte ocupați. Suntem mereu puși pe harță, ne contrazicem constat, îi urâm pe cei care nu sunt de acord cu noi și așa rămânem o societate mereu divizată și foarte greu de unit.
Nu sunt un formator de opinie, dar simt nevoia să spun ceea ce cred: în România au fost bani pentru toate! Poate mai sunt. Bugetele cheltuite de-a lungul anilor erau suficiente pentru ca România să nu mai fie țara europeană cu cea mai mare rată a mortalității în spitale, din cauze care ar fi putut fi evitate. Pentru ca în România să nu mai existe o rată a analfabetismului funcțional de 42%. Ca să nu mai fim la coada clasamentului la numărul de kilometri de autostrăzi (se estimează că pierdem anual miliarde de euro din cauza infrastructurii rutiere, nu se poate estima cât pierdem pentru nervii acumulați la orice drum, pentru mașinile care se strică mai des sau pentru faptul că suntem mai departe unii de alții)… Atâtea probleme puteau fi rezolvate, dacă s-ar fi vrut asta cu adevărat.
Nu banii ne-au lipsit, ci oamenii cărora să le pese de noi. Sunt peste 30 de ani de când auzim de șpăgi imense, de achiziții cu prețuri umflate de zeci de ori, de contracte inutile, de furt din banii publici. Sumele sunt imposibil de calculat, dar cu siguranță enorme. Și în tot timpul ăsta noi suntem din ce în ce mai supărați unii pe alții… Și e foarte bine așa pentru cei care au acești bani de împărțit.
Așa că data viitoare când alegi să donezi pentru Brâncuși sau pentru un spital, nu te mai supăra pe cel care donează pentru altceva. Supără-te că nu reușim să oprim corupția care, practic, ne costă pe toți și ne lasă să ne certăm unii cu alții.
Îți recomand să citești și Ana Blandiana, lecția demnității sau Singura regulă a politeții este să îți peste | TEDx, dar și să te abonezi la newsletter .
Dacă ți-a plăcut acest articol nu uita să urmărești poveștile mele cu un like sau follow și pe Facebook, Youtube, Instagram @danagont.ro sau TikTok. Poți să te abonezi și la newsletter pentru a primi, din când în când, noutăți despre ceea ce scriu.
5 Comments
Andrei
11/02/2019 at 21:12Sunt cu musca pe caciula 🙂 pentru ca nu am ratat nicio ocazie sa ii trimit (pentru toate problemele lor) la popa pe cei care doneaza pentru catedrale … poate ca am si o circumstanta atenuanta…..ma deranjeaza doar catedralele nou construite eventual din beton si cu termopan …
E adevarat ce spuneti si cred ca acum e chiar mai valabil decat in 2016.
Acum mai avem o singura sansa si trebuie sa alegem toti aceeasi tinta si sa urmarim acelasi scop.
Toata energia trebuie canalizata pentru atingerea acestui scop si atat timp cat intelegem pericolul cred ca ne putem tolera reciproc chiar daca avem…. hobby-uri..:) .. diferite.
O sa fie bine!!!
Dana Gonț
11/02/2019 at 21:40Comentariul tău m-a făcut să-mi recitesc articolul. Și să mi se pară la fel de actual, da…
Mă bucur că ai ajuns la aceeași părere. 🙂
Iulia Ionescu
10/12/2016 at 09:12Ce frumos ai expus totul in cuvinte. Mi-ar fi placut sa stiu daca tu te duci maine la vot.
Dana
10/12/2016 at 15:13Eu mă duc mereu la vot. Consider votul o datorie. În plus sunt adepta ideii că fiecare e dator să facă ce poate el, după forța lui. Știu că foarte mulți consideră că nu poți schimba nimic. Poate au dreptate, poate nu. Dar eu cel puțin fac ce ține de mine.
Cristiana Mitroi
17/10/2016 at 06:01Adevarat! Cat de adevarat!