Pe 13 noiembrie este Ziua Bunătății. Iar eu sărbătoresc această zi ca și când ar fi, într-un fel, și ziua mea. 🙂 Printre altele am rugat câțiva oameni pe care îi prețuiesc să scrie despre bunătate. Cu mulțumiri, unul dintre ei este scriitorul Ioan T. Morar.
Atenţie, acesta nu este un text nostalgic!
N-am fost şoim al patriei, eram prea mare când s-a înfiinţat organizaţia, eram deja pionier. Dar am pus mîna pe un Regulament ceva mai târziu, eram curios cam ce le poţi spune şi impune unor preşcolari (era şi o glumă despre intrarea în rîndul Şoimilor Patriei care începea cam aşa “jur cu mîna pe oliţă”…). Am găsit, acolo, ceva care m-a marcat. Punctul opt din acest Regulament spunea aşa: “Şoimul patriei se străduieşte să facă zilnic cel puţin o faptă bună”. Cel puţin o faptă bună! Nu ştiu cine a scris acel regulament şi nici de unde s-a inspirat în privinţa faptei bune, dar mi-am dat seama că, dacă, deodată, toţi pământenii ar respecta acest punct, am avea câteva miliarde de fapte bune pe zi! Am trăi într-o lume categoric mai bună.
Într-o notă un pic mai matură pe marginea subiectului: bunătatea nu este un obiectiv chiar uşor de îndeplinit, nu cred că e un reflex pe care-l dobândim la naştere. Nu ştiu dacă ne naştem răufăcători sau binefăcători. Şi nu e treaba mea să ştiu asta. Esenţial este ce ne dorim să devenim. Cât ne străduim să fim buni.
Cred că există grade diferite de bunătate în raporturile dintre oameni şi cred, de asemenea, că bunătatea superioară este cea gratuită. Cea care nu-ţi aduce beneficii altele decât cele sufleteşti. Să fiu generos în donaţii pentru că sunt scutit de impozite nu mi se pare că ar face parte din tipul superior al bunătăţii. Deşi e binevenită şi asta, sigur, lumea merge mai bine cînd caritatea funcţionează, cînd oamenii dau din ceea ce au primit. Cînd se organizează pentru a fi mai buni.
Am avut de câteva ori discuţii, mi s-a spus că dacă mă comport bine cu cei care nu merită voi fi luat de prost (nu ştiu de ce oamenii buni sunt confundaţi cu proştii, dar asta e altă discuţie). Răspunsul meu a fost, mereu, că mă port după standardele mele, nu după standardele celui ce nu merită să-l ajuţi. Să faci bine fără să ţii cont de meritul celui pentru care faci bine, asta mi se pare o formă superioară de bunătate. Recunosc, nu am reuşit mereu să fac asta, dar măcar m-am străduit!
Faptul că există o Zi Mondială a Bunătăţii îmi mai dă speranţe. Poate că, în această zi, o bună parte din noi va face o faptă bună! O zi în care vom fi un fel de şoimi.
#FiiBun #ZiuaBunatatii
Îți recomand să citești și Cum să fii mai bun, nu doar de Crăciun sau 8 lucruri pe care le fac oamenii civilizați, dar și să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de Bonton.
6 Comments
Andrei
13/11/2018 at 08:51E un articol care mă pune pe gânduri. Cred că am încercat sa fac bine celor la care țin, celor de care îmi pasa și celor de care nu îmi pasă. Nu cred ca am facut în mod intentionat vreun bine celor pe care îi urăsc. O sa ma gandesc azi la asta. Si pentru că am aflat ca azi e ziua bunătății le spun la mulți ani oamenilor buni sau celor care își doresc să fie buni ! La mulți ani si dumneavoastră!
Dana Gonț
13/11/2018 at 08:52Mulțumesc!
gui elena
13/04/2018 at 09:42Nu există bunătatea superioară.
Regulamentul cu o faptă bună /zi sau ziua mondială a bunatatii reprezintă dovada faptului că ne place să fim nu doar răi, dar si prosti: bunătatea este starea normală a lucrurilor – când lucrurile sunt normale, un bebe râde, când lucrurile nu sunt în stare firească, el plânge. Asa se întâmplă când el oferă sau nu… Iar bebe-ul reprezintă starea brută, primitivă a omului.
Nicu
11/11/2017 at 17:55Daca trebuie sa alegi intre a fi corect si a fi bun,alege intotdeauna sa fii bun 🙂
Fii bun!
Florina
09/11/2017 at 22:55„Să faci bine fără să ţii cont de meritul celui pentru care faci bine, asta mi se pare o formă superioară de bunătate” – In citatul asta ma regasesc in totalitate. In schimb, din 2017 am daugat cateva filtre actelor de caritate, ma gandesc de doua ori inainte de a face cuiva un bine.
Slobodan
09/11/2017 at 08:11Bravo!