ioan t morar danagont

Să fim şoimi pentru o zi | Ioan T. Morar

Pe 13 noiembrie este Ziua Bunătății. Iar eu mă pregătesc pentru această zi ca și când ar fi, într-un fel, și ziua mea. 🙂 Printre altele am rugat câțiva oameni pe care îi prețuiesc să scrie despre bunătate. Cu mulțumiri, primul invitat este scriitorul Ioan T. Morar.

Atenţie, acesta nu este un text nostalgic!

N-am fost şoim al patriei, eram prea mare când s-a înfiinţat organizaţia, eram deja pionier. Dar am pus mîna pe un Regulament ceva mai târziu, eram curios cam ce le poţi spune şi impune unor preşcolari (era şi o glumă despre intrarea în rîndul Şoimilor Patriei care începea cam aşa “jur cu mîna pe oliţă”…). Am găsit, acolo, ceva care m-a marcat. Punctul opt din acest Regulament spunea aşa: “Şoimul patriei se străduieşte să facă zilnic cel puţin o faptă bună”. Cel puţin o faptă bună! Nu ştiu cine a scris acel reglament şi nici de unde s-a inspirat în privinţa faptei bune, dar mi-am dat seama că, dacă, deodată, toţi pământenii ar respecta acest punct, am avea câteva miliarde de fapte bune pe zi! Am trăi într-o lume categoric mai bună.

Într-o notă un pic mai matură pe marginea subiectului: bunătatea nu este un obiectiv chiar uşor de îndeplinit, nu cred că e un reflex pe care-l dobândim la naştere. Nu ştiu dacă ne naştem răufăcători sau binefăcători. Şi nu e treaba mea să ştiu asta. Esenţial este ce ne dorim să devenim. Cât ne străduim să fim buni.

Cred că există grade diferite de bunătate în raporturile dintre oameni şi cred, de asemenea, că bunătatea superioară este cea gratuită. Cea care nu-ţi aduce beneficii altele decât cele sufleteşti. Să fiu generos în donaţii pentru că sunt scutit de impozite nu mi se pare că ar face parte din tipul superior al bunătăţii. Deşi e binevenită şi asta, sigur, lumea merge mai bine cînd caritatea funcţionează, cînd oamenii dau din ceea ce au primit. Cînd se organizează pentru a fi mai buni.

Am avut de câteva ori discuţii, mi s-a spus că dacă mă comport bine cu cei care nu merită voi fi luat de prost (nu ştiu de ce oamenii buni sunt confundaţi cu proştii, dar asta e altă discuţie). Răspunsul meu a fost, mereu, că mă port după standardele mele, nu după standardele celui ce nu merită să-l ajuţi. Să faci bine fără să ţii cont de meritul celui pentru care faci bine, asta mi se pare o formă superioară de bunătate. Recunosc, nu am reuşit mereu să fac asta, dar măcar m-am străduit!

Faptul că există o Zi Mondială a Bunătăţii îmi mai dă speranţe. Poate că, în această zi, o bună parte din noi va face o faptă bună! O zi în care vom fi un fel de şoimi.
#FiiBun #ZiuaBunatatii



3 Comments

Lasă un răspuns