În ziua dinaintea Paștelui mirosea toată ziua pe uliță a pâine caldă. A pâine caldă și pomi înfloriți.
Mamaie, tanti Marioara și tanti Florica, femeile din cele câteva case de pe deal, coceau toate la același cuptor colaci, cozonaci și pâine. Ca să consume mai puține lemne. Și țineau socoteala: anul ăsta cocea mamaie prima, anul viitor a doua, apoi a treia și tot așa. Asta pentru că întotdeauna cine încălzea prima cuptorul consuma cele mai multe lemne. Așa făceau și de Crăciun, când era și mai mult de copt, căci se făceau în plus colindețe, pâinici mici pentru colindători.
Sigiliu de pe pâine și colaci
În tot ritualul acesta mai era ceva fascinant. Cum rânduia mamaie colacii. Fiecare era numit, în memoria cui este dat, le făcea cruce cu mâna și îi însemna cu cuțitul și cu pristolnicul. Colacii și pâinile care se duceau la biserică aveau această pecete de credință, cu semne indescifrabile pentru mine atunci. Mă fascina acest obiect și pentru că semăna cumva cu sigiliu care se aplica pe ceară, cum vedeam în filmele istorice. Nu am știut mult timp nimic despre pristolnic, dar a rămas pentru mine un simbol puternic, pe care nu l-am uitat niciodată. Este genul acela de moștenire căreia nu-i dai nicio importanță când ești copil și care devine, cu fiecare an care trece, mai valoroasă. Pentru mamaie și pentru toți aceia care și-au văzut bunicile punând pecetea credinței lor pe pâine sau colaci, am căutat să aflu mai multe despre pristolnic.
Pristolnicul, unul dintre obiectele țărănești cu rol de protecție
Am revăzut recent modele vechi de pristolnic, refăcute de Mark Tudose, un talentat artizan al lemnului, care are Galeria de Artă Tradițională din cetatea Sighișoara. L-am rugat pe el să spună câteva gânduri despre pristolnic. Mark a învățat meșteșugul lemnului de la bunicul său, este supranumit ”The Spoonman” pentru lingurile extraordinare de lemn pe care le lucrează. Este un om în permanentă perfecționare și căutare.
„Pristolnicul, numit și priscornic sau pecetar, este unul dintre obiectele pe care îmi place să le lucrez. Este unul dintre obiectele țăranului român cu rol de protecție. Femeile îl foloseau pentru obținerea prescurii. Inițialele IC XC NI KA înseamnă biruința lui Hristos asupra morții. De-a lungul timpului inițialele mai apar și ca IS HR NI CA.”
Pristolnicul are mai multe forme, dar în principal reprezintă diferite cruci stilizate sau troițe.
Troițele sunt o poveste aparte în România. Sunt cruci sculptate în lemn sau piatră, care au de obicei un adăpost și care se ridică la răscruce de drumuri. Le găsim sub denumiri precum: „cruci la răscruci“ (în nordul Moldovei), „răstigniri“ (în Maramureș), „icoane“ (în Vâlcea), „rugi“ (în ținutul Pădurenilor), „lemne“ (în documentele mai vechi), „cruci“ (în Transilvania și Oltenia). Potrivit credinței populare, troițele se construiesc la intersecțiile drumurilor, pentru a alunga răul. Mircea Eliade spunea că troița este ”stâlpul cerului”.
Țăranii lucrau în general pristolnicul din lemne dure cum ar fi lemnul de corn, carpen, fag, nuc sau cireș.
Pristolnicul și pecetea
„Bunicul meu îmi spunea că partea cu pecetea (cu ștampila) devenea tot mai subțire în apropierea crucii propriu-zise pentru a putea fi ruptă. Crucea simplă rămasă era pentru cei plecați dintre noi iar pecetea rămasă era folosită de femeile bătrâne pentru realizarea prescurilor. De altfel, în Muzeul Țăranului Român din București, am văzut mici exponate în formă ușor conică, doar cu pecetea. Ceea ce îmi întărește convingerea că, în unele zone cel puțin, se practica acest ritual.
Ca la majoritatea obiectelor realizate de meșterii populari din țara noastră, este fascinant că pe modele de cruci și pristolnice apare așa frumos combinația dintre simbol creștin și precreștin. Pe pristolnice apar, pe lângă imagini Cristice sau angelice, și simboluri solare, simbolul apei și al pământului sau roata vieții.” completează Mark Tudose povestea pristolnicului.
Fotografia generică a acestui articol este chiar cu pristolnicul lui mamaie. Foarte simplu, departe de obiectele de artă ale lui Mark Tudose. Mamaie a fost o femeie săracă, care a crescut singură doi copii. Cealaltă bunică, din partea mamei, a crescut singură șase. Am simțit nevoia să împart aceste amintiri, în speranța că vei regăsi în ele gust de copilărie.
Îți doresc un Paște Fericit!
Dacă ți-a plăcut, te rog dă povestea mai departe. Îți recomand să citești și Suvenir din Dobrogea | Colț de Rai în inima Dobrogei sau Etnotique | Portul popular, un patrimoniu încă neștiut al României , dar şi să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești.
Te invit să urmărești călătoriile mele și pe Facebook, Instagram sau TikTok.