Aniversez astăzi primii doi ani de când scriu despre oameni, locuri, povești și bune maniere pe danagont.ro. Doi ani în care s-au adunat aproape 100 de articole.

Primul cuvânt care îmi vine în minte este recunoștință. Poate să pară ciudat, dar, deși apar la televizor de când aveam 16 ani, deși mă mai recunoaște lumea pe ici și colo, deși mă bucur de admirație și respect din partea multor oameni minunați, după toți acești ani eu încă sunt surprinsă și recunoscătoare pentru orice gând bun, mesaj frumos, telespectator, like sau vizită pe blog. Am entuziasm pentru ceea ce fac și nu iau nimic ca și când mi se cuvine.

Dar dacă vorbesc doar despre recunoștință, ar putea părea că sunt o răsfățată a sorții, care a avut noroc. Așa că nu vreau să vă ascund că tot ce am construit în anii de carieră în televiziune și mai nou, pe zona de online, este deseori rezultatul unei munci până la epuizare. A unor standarde de la care nu m-am abătut și a unor valori în care cred. Respectul pentru aceste lucruri au făcut ca această comunitate să crească încet, dar constant, ca prieteniile să se mute uneori din online în offline. Au apărut din ce în ce mai mulţi oameni care îmi spun „te citesc”, dincolo de cei care spun ”mă uit la Bonton”,  care îmi scriu, mă întreabă, îmi dau răspunsuri sau idei, mă inspiră. Pentru că, înainte de orice, online sau offline, munca mea este despre oameni, comunităţi, întâlniri, lucruri de învățat. Despre a dărui.

Și voi dărui și astăzi, cu ajutorul prietenilor de la Art&Craft. V-am pregătit câte un pachet românesc (cu bunătăți) care arată cam așa:
Îl puteți câștiga dacă lăsați un comentariu la postarea de pe pagina de Facebook  sau dacă dați follow paginii de Instagram @danagont.ro și lăsați un comentariu la postarea de concurs de acolo.  Data limită pentru participare este 5 septembrie, ora 23:59 (regulamentul concursului e disponibil aici).

 

A post shared by Dana Gonţ (@danagont.ro) on Aug 31, 2018 at 11:59pm PDT

Foto: Georgiana Mihăilă
Și, chiar dacă am adunat anii și am numărat articolele, refuz, totuși, să-mi fac bilanţul în cifre. Nu a fost niciodată despre cantitate. Însă mă bucur să vă reamintesc 7 poveşti pe care le-am scris sau publicat în al doilea an de danagont.ro. Dacă le-ați citit deja, vor urma și altele. Dacă nu le știți chiar pe toate, vă invit să le descoperiți.

1. Cu siguranţă locul care m-a uimit cel mai mult dintre descoperirile ultimului an este Muzeul Recordurilor Româneşti. Dacă nu aţi citit povestea, vă rog să vă faceţi comozi şi să daţi click. dacă ştiţi deja despre ce este vorba, aflaţi între timp că muzeul s-a extins cu o colecţie uimitoare de timbre şi o alta de aparate foto. De asemenea începe să fie, uşor-uşor, deschis pentru public, bineînţeles contra unei taxe. Colecţiile fiind private, există o limitare legată de vizitarea lor, dar se poate solicita o rezervare pentru un grup de până la 20 de persoane.

2. Un alt articol de suflet este cel despre Casele de oaspeţi din Transilvania. Sunt locuri absolut deosebite pentru iubitorii de tradiţie, pentru iubitorii de locuri vechi, care nu vor totuși să renunțe la confortul zilelor noastre. Există zeci de astfel de case, cele cu adevărat deosebite şi autentice nu sunt neapărat o cazare ieftină. Însă, mai mult decât confortul, vizitatorul plăteşte o experienţă unică şi un turism care suţine mediul şi comunitatea.

3. Al doilea an al blogului a adus aici și câteva articole de la autori invitați care mi-au făcut bucuria și onoarea să publice textele lor pe acest blog. Cu Aurel Ionescu,  cercetătorul care de mai bine de un deceniu documentează, sintetizează și ordonează numele străzilor din București, am colaborat chiar pentru două articole și sper să vă mai facem o surpriză plăcută în curând. Citiți „Povești uitate despre numele străzilor din București” și prindeți gustul istorioarelor despre toponimia stradală.

4. Anul acesta am făcut și o călătorie într-o țară care „nu există”… Este vorba despre partea de Nord a insulei Cipru, un loc care m-a cutremurat, emoționat, impresionat și pe care m-am străduit să îl înțeleg și să îl povestesc în detaliu.

5. Am continuat să spun și poveștile Made in Romania, ca parte a dorinței mele de a susține tradiția și antreprenoriatul românesc. Mi-au rămas aproape, așa cum se vede, cei de la Art&Craft, brandul românesc care de 15 ani se străduiește să arate că se poate și altfel când e vorba de amintiri și cadouri românești.

6. Din seria articolelor despre bune maniere, mereu bine-primite, cred că de mare ajutor pentru doamne este cel despre unde ținem poșeta când luăm masa în oraș. 🙂

7. În al doilea an de blog au fost mai rare momentele în care mi-am pus sufletul pe tavă. Am căutat oameni, locuri și povești, dar am vorbit mai puțin despre mine. Nici nu cred că trebuie să fie altfel. Dar uneori poate am lăsat să se creadă că nu am nicio grijă, că duc o viață perfectă. Și am simțit nevoia să vorbesc puțin despre masca noastră cea de toate zilele.

Mulțumesc din nou tuturor celor care au trecut pe aici în primii doi ani, care au avut un cuvânt bun de spus, care au completat istoriile pe care le-am readus la lumină sau mi-au atras atenția asupra unei greșeli. Tuturor celor care au apăsat pe like sau share, care sunt abonați la newsletter sau celor cu care am colaborat. Sper să îmi rămâneți aproape, vă aștept gândurile bune și sugestiile, ele sunt ”combustibilul” care mă ajută să merg mai departe.
La mulți ani de povești frumoase tuturor!