Booking.com
Povestea covorului roşu red-carpet-1947159_1280

Povestea covorului roşu

Este un simbol asociat puterii, celebrităţii, luxului, rangului înalt și… al Premiilor Oscar. Dar cum a ajuns covorul roşu să facă diferenţa dintre “zei” şi simpli muritori?

Povestea a început chiar din vremea în care oamenii încă se mai închinau zeilor. Doar că atunci “covorul” era un drum presărat cu petale de trandafiri roşii. Prima menţionare a unei astfel de situaţii apare în scrierile dramaturgului grec Eschil, în anul 458 Î.H. Soţia lui Agamemnon îi aşterne în drum petale de trandafiri, atunci când acesta se întoarce triumfător din Troia.

“Domnul meu, nu îţi lăsa piciorul să atingă pământul! Slujitori, aşterneţi în faţa casei ceva ce el nu se aşteaptă să vadă: un drum roşu…”

Agamemnon ezită să meargă pe „covorul” pus în fața lui, pentru că se considera doar „un simplu muritor, un om” și nu un zeu.

Sunt un simplu muritor. Nu pot călca pe aceste splendori (n.red trandafirii) ce imi ies în cale, fără să mă tem de ce e mai rău.”

În perioada Renaşterii, covoarele roșii au fost observate în picturile cu zeități, sfinţi, regi sau regine. Culoarea roşie era asociată cu prestigiul, regalitatea și aristocrația. Unul dintre motive este acela că vopseaua de un roşu aprins era scumpă şi greu de obţinut.

În epoca modernă, prima utilizare a covorului roşu este remarcată în 1821. A fost folosit în semn de bun-venit când preşedintele Statelor Unite ale Americii, James Madison, a coborât de pe vapor, în Georgetown, Carolina de Sud. De atunci, covorul roșu a devenit un simbol al ospitalităţii şi un standard pentru evenimentele de rang înalt.

Povestea covorului roşu 20th century limitedMai târziu, în 1902, compania New York Central Railroad a folosit covoare de culoarea căpşunelor pentru a le indica pasagerilor unui tren de lux, traseul către îmbarcare. Așa a apărut asocierea acestui obiect cu un tratament de lux.

Abia în 1920 covorul roșu a ajuns un accesoriu esenţial la Hollywood. Şi-a câştigat acest statut în 1922 la premiera filmului Robin Hood. Apoi, în 1961, a fost folosit prima dată la Premiile Academiei Americane de Film (Premiile Oscar). La momentul respectiv transmisia tv era alb-negru și conținea doar ceremonia, așadar numai cei prezenți au remarcat existența covorului roșu la intrarea în Teatrul Egiptean din Los Angeles. Câțiva ani mai târziu însă, organizatorii au decis să transmită în direct şi sosirea oaspeților. Astfel, mocheta roșie a devenit și ea celebră.

Povestea covorului roşu 84th Academy Awards, Kimmel RemoteAstăzi, covorul roșu de la ceremonia Premiilor Oscar are peste 5000 de metri pătraţi iar cei mai mari designeri creează ţinute speciale pentru cei care pășesc pe el. Instalarea lui durează 2 zile iar cei care îl fabrică folosesc un amestec de nuanțe, astfel încât culoarea să pară roșu aprins la televizor. În realitate, nuanța nu este chiar așa. Covorul are un traseu destul de lung și locuri bine stabilite pentru sutele de fotografi care stau umăr la umăr, pentru reporteri, cameramani, bodyguarzi și chiar și pentru tribunele fanilor! Ce să mai, covorul roșu e un eveniment în sine! Și nu unul lipsit de controverse…

Povestea covorului roşu oscar covor

În 2015 a fost un uriaș scandal la Cannes când, se pare, anumitor doamne nu le-a fost permis să pășească pe covorul roșu pentru că nu purtau pantofi cu toc. Asta ar fi fost împotriva dress code-ului, care este obligatoriu. Deși incidentul nu a fost confirmat niciodată oficial, anul trecut, în semn de protest, Julia Roberts a apărut desculță.

Povestea covorului roşu julia roberts desculta la cannes

foto: eonline.com

Covorul roșu de la Cannes este și foarte curat. 🙂 În cele 15 zile de festival este schimbat de două ori pe zi pentru a rămâne strălucitor. La final, toată mocheta merge la reciclat… vorbim de aproximativ 80 de tone de material.

Cu toate că este în continuare un simbol puternic, covorul roşu nu a rămas doar apanajul celebrităţilor sau oamenilor cu un statut important. Astăzi veţi păşi fără reţinere pe el la o nuntă, la o petrecere sau chiar la… serbarea de la grădiniţă.

Save

Îţi recomand să citeşti şi interviul cu Irina Margareta Nistor sau Limbajul secret al evantaiului, dar şi să te abonezi la newsletter pentru mai multe poveși de bonton.

author avatar
Dana Gonț Jurnalist, blogger de călătorii
Jurnalist de televiziune cu peste 20 ani experiență (B1TV, Digi24, Prima Tv), blogger de călătorii și specialist în comunicare și promovare turistică. Dacă apreciezi ce scriu, te rog susține această activitate cu o donație către Asociația Bonton pentru Oameni și Cultură, Cont IBAN RO78BTRLRONCRT0CQ6938301, CIF 48710592. Găsești datele și pe asociatiabonton.ro

2 Comments

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!