„Spre miezul nopții, când ultimii trecători traversează destul de grăbiți piețele orașelor din nordul Germaniei, îndreptându-se spre casele lor, piețele din Peninsula Iberică sunt încă pline de veselie, de zgomot, forfotesc de o lume care pare să nu aibă mâine nicio treabă.”
Deși sunt eu însumi un călător căruia îi stă bine la drum, pasionat mai cu seamă de plimbări nocturne și și străzi împietrite în timp, am descoperit cele mai interesante povești ale piețelor europene într-o carte, „Orașe în rezumat – Piețe din Europa și istoriile lor”, scrisă de Cătălin D. Constantin. O carte cu imagini care mi-au tăiat răsuflarea, cu povești captivante, o carte care mi-a umplut mâinile și m-a făcut, preț de câteva ore, să-mi alerg ochii pe pagini lucioase.
Mai mult decât o carte-obiect, Cătălin D. Constantin ne deschide o carte-spațiu. În care pășim, pe care o vizităm, care ne oferă ocazia de a pleca în câteva minute în diferite fragmente care întregesc Europa de astăzi. De la piețe celebre, simbol, vizitate anual de milioane de turiști, precum Piața San Marco din Veneția, la piețele satelor pierdute în Munții Pindului, care par să nască în fiecare zi eternitatea, ni se deschid în față, în imagini, adevărate scene ale vieții.
Ce altceva pot fi piețele dacă nu niște scene? Scene ale creșterii și suferinței comunităților, ale bucuriilor și tristeților oamenilor simpli, ale milioanelor de pași, ale dezamăgirilor și credințelor trăite în inima orașelor, de zeci, sute de generații, fiecare în felul ei.
Societatea informațională multimedia ne dă posibilitatea să vizităm virtual oricare dintre aceste scene, practic orice loc de pe Pământ, în imagini statice, în filme în timp real, de la scara și cu privirea unui trecător, însă o astfel de călătorie rămâne adesea iluzorie. Călătoriile digitale pot fi eficiente, pot reconstrui cu acuratețe atmosfera, dar sunt călătorii făcute de unul sigur. O carte, însă, este o călătorie făcută cu un tovarăș de drum, care ne arată, ne îndrumă, ne învață.
Călătorind alături de autorul acestei cărți am aflat de ce satele aromânilor din Pind au în centru un arbore secular, am înțeles ce se întâmplă în Plaza Mayor din Valladolid în timpul procesiunilor din Semana Santa și am fost surprins de motivul pentru care catedrala din Pienza, Italia, este cu câțiva metri mai înaltă decât ar trebui, stricând proporțiile firești.
Am aflat că pe caroiajul din Piața Castello a orașului Marostica din Italia se joacă, la fiecare doi ani, în a doua săptămână din septembrie, o partidă de șah cu oameni vii, în amintirea unei povești plasate în timpuri medievale. Se spune că doi tineri nobili iubeau aceeași fată, pe fiica seniorului local. Plin de înțelepciune, acesta a refuzat rezolvarea situației printr-un duel cu vărsare de sânge, organizând, în schimb, o partidă de șah. Câștigătorul avea să primească mâna dorită, a fetei celei mari, iar „pierzătorului” îi era încredințată mâna fetei celei mici. Prea puțin important că personajele sunt imaginare, create de un scriitor din Dalmația – clubul de șah local le-a adoptat în real, oferindu-le un loc în viață, iar povestea lor se desfășoară în inima comunității orașului.
Perspectivele pe care autorul, ca tovarăș de drum, ni le oferă, sunt diverse: uneori de la nivelul caldarâmului, în detalii vizibile poate doar păsărilor care ciugulesc printre picioarele trecătorilor, adeseori de la scară umană, îndreptându-ne privirea spre turle și fațade ale clădirilor, alteori de la înălțimea ochiului de șoim, în imagini realizate din dronă. Atunci când ritmul poveștii permite un răgaz de liniște, perspectiva se transformă în cea a divinității, care face din orașe simple machete, iar pe oameni vizibili doar prin creațiile lor, construite drept spațiu pentru a-și petrece viața.
Vocile sunt, de asemenea, diferite. Cătălin D. Constantin ne vorbește adesea ca profesor pasionat și dedicat împărtășirii cunoștințelor. Uneori ne vorbește ca doctor în arhitectură, preocupat de structura și istoria piețelor, alteori ca doctor al Facultății de Litere, interesat de viața burgheziei de secol XIX. Cele două voci se contopesc într-o a treia – cea a antropologului curios, care pătrunde în structurile vizibile și în cele tăinuite de istorie ale vieții orașelor. Peste toate, însă, se face auzită vocea călătorului entuziast și hotărât, cu destinații bine stabilite, dar gata oricând să-și iasă câțiva pași din drum, pentru a urmări firul care se deșiră dintr-o poveste nouă.
Acesta ultimă perspectivă l-a făcut pe călătorul de fotoliu, care am devenit pentru câteva ore, să-și amintească de călătorul de poteci înalte, de orașe vechi și de piețe cu clădiri gotice, cu speranța dobândirii unei noi atitudini față de piețe, orașe și oameni, față de călătorii și cunoaștere în general.
Cartea care mi-a prilejuit acest fascinant drum alături de Cătălin D. Constantin se va lansa marți, 13 martie 2018, ora 18:30, în cafeneaua de la Cărturești Verona. Voi fi, negreșit, acolo!
Îţi recomand să citeşti şi De ce ne ducem noi la școală de Liana Alexandru sau Ai trăit cât ai postat?, dar şi să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de bonton.