Palatul Cuza de la Ruginoasa este unul dintre locurile care ar trebui să fie pe lista ta de obiective, atunci când ajungi în Moldova.
Pe lângă valoarea arhitecturală, palatul este important și pentru că a fost reședința de vară a domnitorului Alexandru Ioan Cuza și locul în care a petrecut foarte mult timp, soția sa, Elena Doamna.
Palatul a fost martorul unor drame și întâmplări de film: de la crima produsă în lupta pentru dragostea unei prințese, la pierderea lui de către proprietarii care l-au ipotecat la bancă, o sinucidere din dragoste, trădări, comploturi și, mai târziu, distrugeri care păreau iremediabile. Dar uneori clădirile au puterea de a rezista și de a rămâne martore ale istoriei.
Cum îl poți vizita
Îl găsești cam la la 60 de kilometri de Iași, între Târgu Frumos și Pașcani. Este muzeu și se poate vizita de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 17:00. Te va întâmpina chiar domnitorul Alexandru Ioan Cuza, printr-o hologramă.
În palat au mai fost reconstituite o bibliotecă, cabinetul de lucru al domnitorului, o sufragerie în stil gotic, o cameră de primire a oaspeților, salonul și dormitorul Elenei Cuza, dormitorul lui Alexandru Ioan Cuza și camera copiilor. Dar povestea locului începe cu mult înainte ca el să aparțină familiei Cuza.
Palatul Cuza a fost inițial al familiei Sturdza
Palatul este construit în stil neogotic, ca și Castelul Sturdza de la Miclăușeni, cu care se și aseamănă și care se află în apropiere. De altfel domeniu a aparținut, în trecut, tot familiei Sturdza. Construcția inițială, în stil neoclasic, a început în 1804. Atunci marele vistiernic Săndulache Sturdza a apelat la arhitectul vienez Johann Freiwald să refacă vechea casă boierească a familiei. Aceasta se afla pe moșia de 8000 de hectare pe care o avea la Ruginoasa. Săndulache a adus și un grădinar german Mehler pentru a amenaja în jurul clădirii un parc cu labirinturi de verdeață, alei cu statui și un lac. În spatele palatului, proprietarul a ridicat și o biserică nouă în 1811, pe locul uneia de lemn.
Ansamblul a fost moștenit de Costache Sturdza, fiul lui Săndulache și vărul domnitorului Mihai Sturdza. Acesta a angajat un alt arhitect, Johann Brandel, să modifice palatul în stilul neogotic. Lucrările au început în 1847 și s-au finalizat abia în vara lui 1855. Întârzierile au fost cauzate atât de neînțelegeri apărute între Costache și arhitectul Brandel, dar și primul eveniment tragic de la Ruginoasa.
Soția lui Costache, Marghiolița Ghika – Comănești, o femeie deosebit de frumoasă, are, se pare, o idilă cu boierul și omul politic Nicolae Roznovanu. În 1847 Marghiolița se retrage tempoat la Ruginoasa, însoțită de fiul lui Costache din prima căsătorie. Boierul Roznovanu o anunță printr-o depeșă că vine să o răpească. Fiul lui Costache își apără mama vitregă în fața gărzilor lui Roznovanu, dar unul dintre soldați îl ucide. Este motivul pentru care, de atunci, Costache Sturdza își pierde interesul pentru Palatul de la Ruginoasa.
Cum a ajuns Palatul de la Ruginoasa în proprietatea lui Cuza
În aprilie 1857, Alexandru, un alt fiu al lui Costache Sturdza a garantat cu palatul și moșia de la Ruginoasa un împrumut de 60 de mii de galbeni pe care l-a făcut la Banca Națională a Moldovei. Pentru că nu a mai putut plăti ratele, banca le-a scos la licitație. Astfel, în 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza cumpără proprietatea pentru a-și stabili acolo reședința de vară. Urmează ample lucrări de renovare, pe care Cuza i le-a încredințat în totalitate soției sale, Doamna Elena. Ea a adus meșteri și grădinari germani pentru refacerea castelului și a parcului din jurul lui. Din păcate, Palatul Ruginoasa a fost pentru Elena Cuza un refugiu, mai mult sau mai puțin voit. Domnitorul nu i-a fost fidel niciodată și doamna Elena se retrăsese în acest cuib, unde a i-a crescut pe cei doi copii făcuți de soțul său cu amanta sa, Maria Obrenovici și adoptați de ea. A fost foarte iubită de popor pentru multele sale binefaceri.
Inaugurarea palatului de la Ruginoasa a fost făcută chiar de Cuza, cu prilejul sărbătorilor de Paște din aprilie 1864. Au fost prezenți invitați de seamă: Al. I. Cantacuzino, ziaristul și scriitorul francez Baligot de Beyne, susținător al cauzei Unirii Principatelor și Nicolae Pisoski, aghiotantul de încredere al Domnitorului.
Cuza a plecat în exil, în anul 1866, după abdicarea forțată. Elena Doamna l-a urmat și l-a îngrijit până în ultimele zile, la Heidelberg. La moartea sa, în 1873, trupul domnitorului a fost adus și înmormântat, potrivit ultimei sale dorințe, într-un cavou amenajat lângă biserica moșiei. Trupul a fost mai apoi mutat de câteva ori, până în 1946, când osemintele sale au fost depuse într-o criptă la Biserica Trei Ierarhi din Iași.
Urmează o nouă tragedie pentru Elena Cuza, petrecută la Ruginoasa. Dimitrie, fiul cel mic al domnitorului se îndrăgostește de o slujnică și când Elena află și o alungă pe aceasta, Dimitrie se sinucide.
Alexandru, fiul cel mare al domnitorului, suferă de o malformație congenitală la inimă. Se căsătorește cu Maria Moruzzi și moare în 1889, la doar 23 de ani, pe când era în luna de miere în Spania. A lăsat prin testament moșia de la Ruginoasa celei cu care a fost căsătorit mai puțin de șase luni, Maria Moruzzi. Elena Doamna nu avea o relație bună cu nora ei și nu a mai locuit la palat. Maria Moruzzi s-a recăsătorit pentru o zi cu Ionel Brătianu, căsătorie din care s-a născut cel ce avea să fie marele istoric Gh. Brătianu. Până la urmă, Maria pierde moșia după un proces cu Doamna Elena Cuza și totul va fi donat Spitalului „Caritatea” din Iași, care a amenajat acolo spitalul de copii “Cuza-Vodă”.
În timpul Primului Război Mondial, palatul a servit ca spital militar și a ajuns în 1936 în proprietatea Regiei CFR, care l-a transformat în sanatoriu TBC. A fost foarte grav avariat, aproape distrus, în timpul luptelor din cel de-Al Doilea Război Mondial și, după ce a fost abandonat vreme de câteva decenii, a fost refăcut parțial între anii 1967 – 1978, cu materiale de proastă calitate, din cauza lipsei de fonduri.
Abia în 1982, la Ruginoasa s-a inaugurat oficial Muzeul Memorial „Al. I. Cuza” cu o secție de istorie și una de etnografie, iar în 2015 ansamblul a fost inclus și el pe lista monumentelor istorice din județ.
Dacă ți-a plăcut, te rog dă povestea mai departe. Acest articol este parte din proiectul meu #ÎntâlnireCuȚaraMea, un demers care își propune să promoveze destinațiile românești pe care merită să le descoperi. Te invit să urmărești călătoriile mele și pe Facebook, Youtube, Instagram @danagont.ro sau TikTok. Poți să te abonezi și la newsletter pentru a primi, din când în când, noutăți despre poveștile pe care le scriu.
Citește și:
Ce să vizitezi la Iași și în împrejurimi
Povestea Palatului Culturii din Iași
7 dintre cele mai frumoase teatre din România
Saline turistice din România
Ce poți face într-un weekend la Odorheiu Secuiesc
2 Comments
Tașcă
09/11/2023 at 18:37Stimată Doamnă, toate palatele și clădirile construite, în special cele până în 1900, sunt frumoase și chiar după. Numai că Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani care ar fi trebuit să se afle printre cele 7 teatre din țară sau măcar alături, nu a avut onoarea și nici n-o să aibă cu asemenea conducători ai județului și municipiului Botoșani ! De 15 ani se chinuie să-l reabiliteze, să-l renoveze, să-l înfrumusețeze. Au cheltuit milioane de euro să-l pună cât de cât pe picioare și să-i dea o altă fațadă. Nici acum nu-i gata !
Rata Adriana
05/10/2023 at 11:25Foarte interesant. Vă mulțumesc.