Multumesc ca mi ai adus anii adolescentei inapoi

Ne puteti spune si daca exista o modalitatea de a obtine o programare pentru vizitarea palatului CEC? Cred ca nu am deranja prea tare conducerea ilustrei case daca, de exemplu, s-ar organiza vizite ghidate la sfirsit de saptamina … Multumesc.

Nu ai vazut decat partea supra-terana, ca sa spun ca arhitectii. in subsolul palatului se tinea o arhiva care avea legatura cu munca mea (am lucrat la CEC in anii 90). subsolul acesta are trei nivele (-1, -2, -3) de forma spiralata, ca un surub care se infige in terenul cam friabil al vechii albii inundabile a Dambovitei, un truc de rezistenta marca Gottereau. Pe vremea tineretii mele (eram studenta si lucram part-time la Casa de economii si consemnatiuni, cum se numea inca atunci) era foarte frig in Palat. acum inteleg de ce – prada de razboi nu fusese inlocuita corespunzator. arhiva aceea din subsol era tenebroasa, ca o catacomba, si din cauza formei scarii de acces dar si a intunericului. Zaceau pe acolo masini de scris antice, prin colturi. Arhivarii cred ca aveau program de subteran, ca minerii. vag imi amintesc parchetul de pe o portiune a parterului, ale carui scanduri erau lipsa sau valsau cand calcai pe ele. Mi-amintesc si ghiseele, multi ani dupa inchiderea lor pentru public inca mai veneau oamenii pe acolo sa le caute. Accesul a foat inchis (daca retin corect) pe vremea presedintelui Petrovici Camenco, cel cu scandalul FNI cand el a bagat banca intr-un contract nepermis de statutul institutiei. Palatul era periodic asediat de pagubitii protestatari si protejat de un lant uman din scutieri. asta era prin 2000-2001. Am lucra in cladirea de langa Palat care apartine si acum CEC-ului, cea cu o sucursala la parter si care coboara pe strada, in panta. am citit ca la infiintare aici era o firma de asigurari (interbelic). cand am lucrat aici, am indurat un frig iarna, trebuia sa te misti ca sa te incalzesti in incaparile inalte de 4-5 metri. acelasi parchet miscator era si aici, dar peste tot (in Palat era mozaicul acela marunt, din patratele mici,care se pastra, dar tocit de pasii clientilor si salariatilor, aproape gropite). cand a inceput renovarea si consolidarea acestei cladiri anexe, toti salariatii (99% femei ) am plecat cu camioanele si cu toate actele intr-o lunga baraca din Berceni, pe sos. Oltenitei. cu O de la Odisee. nu a durat 10 ani, ca a lui Ulise, doar 4. Incepand cu mandatul Petrovici, si ceilalti presedinti care au urmat au prins gustul luxului si exclusivitatii la Palat. in cladirea aceasta stau acum numai boardul si maxim 3 directii „de suflet” ale conducerii, in alte conditii si confort decat cele deplorabile de acum 30 ani de care imi amintesc si pe care le-am descris pe scurt. desi birourile de aici au aceeasi inaltime de 4 metri, pentru a asigura ventilatia aerului prin simpla deschidere a ferestrelor imense, fiind vorba de niste rasfatati in interior, tot au stricat fatada de epoca cu aparate de aer conditionat.
Am revazut incaparile de la parter si etaj, dupa renovarea Palatului, si lambriurile, tapetul, covoarele, tablouri. Elegant, nimic de zis.
Arhiva s-a mutat demult de la subsol si cred ca acolo a functionat o vreme tezaurul de valori (cum fusese probabil gandit initial, cand se lucra aici cu publicul, deci cu numerar, dovada si curtea pazita din spate,cu casuta zidita pentru portar, din aceeasi bucata constructiva cu Palatul,latura a strazii iIfov, curte in care dau usile de acces din spate). Asta cu tezaurul a fost vremelnica dupa 90, pana cand serviciul acesta a fost externalizat de toate bancile, inclusiv CEC , la firme care se ocupa de pastrare si transport valori. oricum, privita de jur-imprejur, Palatul cu curtea inaltata din spate, spre strada Ilfov, arata ca o cetate cu ziduri monolit.
v-am relatat o bucata din viata mea, lucruri traite acolo si atunci. o istorie vie inca, in amintirea mea.