O mică parte din lecția mea din 2018

Știți sentimentul acela că viața dă cu tine de pământ și nu știi cum să te mai ridici de acolo? Știți momentele când nu poți să răspunzi, dar nici să treci de întrebarea “de ce?”. Sunt sigură că fiecare le-am trăit la un moment dat.
Le-am mai trăit și eu, însă 2018 mi le-a adus într-o versiune nouă. O versiune care mi-a arătat că nivelul la care au ajuns astăzi falsitatea oamenilor, cinismul, lipsa de scrupule, perfidia, egoismul, răutatea, indiferența este unul greu de imaginat. Când te întâlnești direct cu o astfel de experiență ți se spune cel mai des că primești o lecție de viață. De cele mai multe ori așa și este. Și pentru că finalul anului 2018 mi-a adus o importantă lecție de viață, am simțit nevoia să o scriu aici, atât pentru voi cei care mă citiți, dar mai ales pentru mine, căci am tendința să uit…

Am trăit tot timpul, în naivitatea mea, cu impresia că binele nu poate să întoarcă decât bine. Că bunătatea nu poate să aducă decât bunătate, că iubirea topește răul din oameni. Că dacă tu faci destul, dacă faci partea ta și mult mai mult de atât, vei schimba întunericul în lumină. Am crezut mereu că oamenii sunt fundamental buni, dacă au contextul potrivit. Știu, veți spune că am fost copil. E drept, am fost un pic. Nu înseamnă că nu am cunoscut oameni răi sau răutate, înseamnă doar că, atunci când nu au fost atât de apropiați de mine, le-am găsit mereu scuze. Am considerat că nu au primit destul ajutor, destulă iubire, destulă bunătate. Anul acesta am aflat însă că există  răutate desăvârșită și fără leac care se manifestă pur și simplu din plăcerea de a fi crud. Punct. Fără de ce, fără cauze, fără circumstanțe. La fel ca jocurile crude, bestiale, în care unii oameni sau chiar copii chinuie animalele. Am înțeles că răul nu e întodeauna un răspuns la o situație grea, o apărare, ci uneori e pur și simplu un joc de plăcere. Mai mult, ceea ce este cel mai grav este că această răutate se poate ascunde în chipuri pe care nici nu le bănuiesti, sub măști de sfinți, bine lucrate. Oameni cu o imagine impecabilă, suflete de artiști pe care le poți îndrăgi ușor, oameni care pozează în ființe sensibile, care mimează emoții, bunătate, noduri în gât, când singurele noduri le au la inimă. Am înțeles cât de ușor e să îți construiești o mască, la ce nivel de perfecțiune s-a ajuns în privința ipocriziei și cum ajută rețelele de socializare. M-am prins că omenia trebuie testată, nu declarată și nici afișată online.
Am mai aflat că iubirea și bunătatea nu topesc nimic. Sunt ale tale, sunt parte din aluatul din care ești făcut, dar nu te aștepta să schimbe pe altcineva. Pot cel mult să vibreze alături de alți oameni care au în străfundul lor aceeași sclipire ca tine.

Am înțeles că atunci când ceva pare prea frumos să fie adevărat, de cele mai multe ori nu e. Că da, sluțenia sufletească a unor oameni depășește scenariile celei mai creative minți. Cu alte cuvinte 2018 m-a învățat că răul există independent de mine și va exista. La fel însă și binele. Așa că, pentru că nu îmi doresc nici pe de parte să fie un articol deprimant, vă spun și alte lucruri pe care le-am învățat:
– că fiecare palmă de la viață, aduce la un moment dat și o mângâiere pe măsură, chiar și când nu îți dai seama. Că dacă există oameni care se fac scut în jurul tău, necondiționat, ceva, cândva ai făcut și bine. Și asta te ajută să îți amintești cine ești cu adevărat, atunci când te pierzi pe drum.
– am învățat că e ok să cer ajutorul, deși la asta încă lucrez. Să nu mai încerc să trec singură prin greu, dacă știu că există mâini întinse către mine, să le prind. 
– că există oameni-faruri, cum am citit frumos într-o carte, care îți luminează drumul atunci când tu nu mai vezi. Și că ai mereu nevoie de o altă perspectivă! Așa cum există oameni-stâlpi care te susțin oricât e nevoie și nu abandonează.
– că indiferența este culmea neomeniei. Caracterul unui om se definește prin cât îi pasă. Atât.
– am învățaț să pot recunoaște că trec prin momente grele, să îmi pese mai puțin de ce spun cei din jur. Să am curajul să renunț la masca de om cu viață perfectă.
– să îmi prețuiesc mai mult timpul și să înțeleg că cine își bate joc de timpul tău, este un om care nu te respectă și care nu îl merită.
.- că uneori cel mai străin dintre stăini te poate suprinde cu un gest de afecțiune și, din nou, despre asta este omenia. Despre a-ți păsa.
– că trebuie să învăț să îmi ascult intuiția și instinctele! Chiar atunci sau mai ales atunci când sunt împotriva aparențelor.
– că sunt oameni ale căror vorbe te pot otrăvi și oameni ale căror vorbe te pot mântui. Și pentru că otrava e mai rezistentă, iar pe cele din urmă le uităm mai ușor, mi-am scris câteva dintre cele mai impresionante lucruri care mi s-au spus anul acesta, ca să le recitesc și să mă tratez de câte ori mai primesc o picătură de otravă. Nu voi menționa autorii, nu cred că se vor menționați. Ei se știu și le mulțumesc din toată inima. Am o listă lungă pe prieteni mai vechi sau mai noi cărora le sunt extrem de recunoscătoare și care m-au ajutat cu fapte sau vorbe.

”Ai grijă de tine, tu nu ai dublură!”
”Dacă ai aduna toată dragostea oamenilor pentru tine, nu ai putea să o duci.”
”Nu lăsa pe nimeni să te facă să crezi că ești mai puțin decât o minune.”
”Când ai nevoie de ajutor, spune-mi, și eu mă pun imediat în genunchi pentru tine.”  (din partea unui preot).
”Ești unul dintre puținii oameni pentru care aș striga lumii întregi cât ești de minunată.”
”Bucură-te de omul extraordinar care ești!”
”Te urmăresc dintodeauna cu dragostea mea” (învățătoarea mea)
 ”Dumneavoastră sunteți făcută să sărbătoriți Crăciunul!”

Oameni buni, articolul nu este chiar o confesiune, știu că lasă loc de scenarii: ce o fi pățit fata asta?. Știți prea bine că nu sunt omul care să expună prea mult din viața lui, dar cred că nici nu este nevoie. Dincolo de un an cu probleme de sănătate, cu întâmplări mai puțin fericite, un om-neom mi-a arătat arta de a fi malefic. Mi se pare important să continuu ceea ce am pornit deja anul trecut prin articolul Masca noastră cea de toate zilele, în care am mărturisit cum am mascat problemele de sănătate pe care le-am avut. Să vă spun cu sinceritate că am trăit o experiență grea, că dincolo de fața zâmbitoare, pe care cu greu am reușit să o mențin uneori, este viață. Uneori durere, alteori tristețe. Iar dacă vi se întâmplă și vouă țineți minte că toți, absolut toți trecem prin asta. Cereți ajutorul prietenilor, ajutor specializat dacă e cazul. Treceți peste rușine, vorbiți, plângeți, consumați starea aceea, treceți prin ea, nu peste ea.
Sunt recunoscătoare pentru fiecare vorbă bună de la voi, urări (au fost atât de multe și de sărbători), sunt recunoscătoare pentru dragostea prietenilor și familiei și pentru că, după o perioadă în care m-am crezut învinsă, mi-am amintit că asta a fost mereu provocarea vieții mele: să rămân un om frumos, într-o lume slută. Și chiar dacă am mai pierdut bătălii, sunt sigură că, la final, le voi câștiga pe cele care contează. Și las asta aici pentru că mi-am promis că voi avea mai mult curaj anul acesta. Și pentru că e felul meu de a lăsa în urmă un an care ”m-a scos la tablă” des, dar m-a pregătit pentru olimpiadă.

„Puterea fără iubire este nesăbuită și abuzivă, iar iubirea fără putere este sentimentală și anemică. Puterea, în cel mai bun mod, este dragostea punând în aplicare cerințele dreptății, iar dreptatea, în cel mai bun mod, este puterea de a corecta tot ceea ce stă împotriva iubirii „. Marthin Luther King
Să vă fie anul bun, generos și plin de bucurii!

Îți recomand să citești și  Ai trăit cât ai postat? sau Masca noastră cea de toate zilele, dar și să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de Bonton.

Te invit să urmărești călătoriile mele sau locurile deosebite pe care le descopăr pe contul de Instagram [wdi_feed id=”1″]

Dana Gonț Jurnalist, blogger de călătorii

Jurnalist de televiziune cu peste 20 ani experiență (B1TV, Digi24, Prima Tv), blogger de călătorii și specialist în comunicare și promovare turistică. Dacă apreciezi ce scriu, te rog susține această activitate cu o donație către Asociația Bonton pentru Oameni și Cultură, Cont IBAN RO78BTRLRONCRT0CQ6938301, CIF 48710592. Găsești datele și pe asociatiabonton.ro

See Full Bio