O mică parte din lecția mea din 2018

Știți sentimentul acela că viața dă cu tine de pământ și nu știi cum să te mai ridici de acolo? Știți momentele când nu poți să răspunzi, dar nici să treci de întrebarea “de ce?”. Sunt sigură că fiecare le-am trăit la un moment dat.
Le-am mai trăit și eu, însă 2018 mi le-a adus într-o versiune nouă. O versiune care mi-a arătat că nivelul la care au ajuns astăzi falsitatea oamenilor, cinismul, lipsa de scrupule, perfidia, egoismul, răutatea, indiferența este unul greu de imaginat. Când te întâlnești direct cu o astfel de experiență ți se spune cel mai des că primești o lecție de viață. De cele mai multe ori așa și este. Și pentru că finalul anului 2018 mi-a adus o importantă lecție de viață, am simțit nevoia să o scriu aici, atât pentru voi cei care mă citiți, dar mai ales pentru mine, căci am tendința să uit…

Am trăit tot timpul, în naivitatea mea, cu impresia că binele nu poate să întoarcă decât bine. Că bunătatea nu poate să aducă decât bunătate, că iubirea topește răul din oameni. Că dacă tu faci destul, dacă faci partea ta și mult mai mult de atât, vei schimba întunericul în lumină. Am crezut mereu că oamenii sunt fundamental buni, dacă au contextul potrivit. Știu, veți spune că am fost copil. E drept, am fost un pic. Nu înseamnă că nu am cunoscut oameni răi sau răutate, înseamnă doar că, atunci când nu au fost atât de apropiați de mine, le-am găsit mereu scuze. Am considerat că nu au primit destul ajutor, destulă iubire, destulă bunătate. Anul acesta am aflat însă că există  răutate desăvârșită și fără leac care se manifestă pur și simplu din plăcerea de a fi crud. Punct. Fără de ce, fără cauze, fără circumstanțe. La fel ca jocurile crude, bestiale, în care unii oameni sau chiar copii chinuie animalele. Am înțeles că răul nu e întodeauna un răspuns la o situație grea, o apărare, ci uneori e pur și simplu un joc de plăcere. Mai mult, ceea ce este cel mai grav este că această răutate se poate ascunde în chipuri pe care nici nu le bănuiesti, sub măști de sfinți, bine lucrate. Oameni cu o imagine impecabilă, suflete de artiști pe care le poți îndrăgi ușor, oameni care pozează în ființe sensibile, care mimează emoții, bunătate, noduri în gât, când singurele noduri le au la inimă. Am înțeles cât de ușor e să îți construiești o mască, la ce nivel de perfecțiune s-a ajuns în privința ipocriziei și cum ajută rețelele de socializare. M-am prins că omenia trebuie testată, nu declarată și nici afișată online.
Am mai aflat că iubirea și bunătatea nu topesc nimic. Sunt ale tale, sunt parte din aluatul din care ești făcut, dar nu te aștepta să schimbe pe altcineva. Pot cel mult să vibreze alături de alți oameni care au în străfundul lor aceeași sclipire ca tine.

Am înțeles că atunci când ceva pare prea frumos să fie adevărat, de cele mai multe ori nu e. Că da, sluțenia sufletească a unor oameni depășește scenariile celei mai creative minți. Cu alte cuvinte 2018 m-a învățat că răul există independent de mine și va exista. La fel însă și binele. Așa că, pentru că nu îmi doresc nici pe de parte să fie un articol deprimant, vă spun și alte lucruri pe care le-am învățat:
– că fiecare palmă de la viață, aduce la un moment dat și o mângâiere pe măsură, chiar și când nu îți dai seama. Că dacă există oameni care se fac scut în jurul tău, necondiționat, ceva, cândva ai făcut și bine. Și asta te ajută să îți amintești cine ești cu adevărat, atunci când te pierzi pe drum.
– am învățat că e ok să cer ajutorul, deși la asta încă lucrez. Să nu mai încerc să trec singură prin greu, dacă știu că există mâini întinse către mine, să le prind. 
– că există oameni-faruri, cum am citit frumos într-o carte, care îți luminează drumul atunci când tu nu mai vezi. Și că ai mereu nevoie de o altă perspectivă! Așa cum există oameni-stâlpi care te susțin oricât e nevoie și nu abandonează.
– că indiferența este culmea neomeniei. Caracterul unui om se definește prin cât îi pasă. Atât.
– am învățaț să pot recunoaște că trec prin momente grele, să îmi pese mai puțin de ce spun cei din jur. Să am curajul să renunț la masca de om cu viață perfectă.
– să îmi prețuiesc mai mult timpul și să înțeleg că cine își bate joc de timpul tău, este un om care nu te respectă și care nu îl merită.
.- că uneori cel mai străin dintre stăini te poate suprinde cu un gest de afecțiune și, din nou, despre asta este omenia. Despre a-ți păsa.
– că trebuie să învăț să îmi ascult intuiția și instinctele! Chiar atunci sau mai ales atunci când sunt împotriva aparențelor.
– că sunt oameni ale căror vorbe te pot otrăvi și oameni ale căror vorbe te pot mântui. Și pentru că otrava e mai rezistentă, iar pe cele din urmă le uităm mai ușor, mi-am scris câteva dintre cele mai impresionante lucruri care mi s-au spus anul acesta, ca să le recitesc și să mă tratez de câte ori mai primesc o picătură de otravă. Nu voi menționa autorii, nu cred că se vor menționați. Ei se știu și le mulțumesc din toată inima. Am o listă lungă pe prieteni mai vechi sau mai noi cărora le sunt extrem de recunoscătoare și care m-au ajutat cu fapte sau vorbe.

”Ai grijă de tine, tu nu ai dublură!”
”Dacă ai aduna toată dragostea oamenilor pentru tine, nu ai putea să o duci.”
”Nu lăsa pe nimeni să te facă să crezi că ești mai puțin decât o minune.”
”Când ai nevoie de ajutor, spune-mi, și eu mă pun imediat în genunchi pentru tine.”  (din partea unui preot).
”Ești unul dintre puținii oameni pentru care aș striga lumii întregi cât ești de minunată.”
”Bucură-te de omul extraordinar care ești!”
”Te urmăresc dintodeauna cu dragostea mea” (învățătoarea mea)
 ”Dumneavoastră sunteți făcută să sărbătoriți Crăciunul!”

Oameni buni, articolul nu este chiar o confesiune, știu că lasă loc de scenarii: ce o fi pățit fata asta?. Știți prea bine că nu sunt omul care să expună prea mult din viața lui, dar cred că nici nu este nevoie. Dincolo de un an cu probleme de sănătate, cu întâmplări mai puțin fericite, un om-neom mi-a arătat arta de a fi malefic. Mi se pare important să continuu ceea ce am pornit deja anul trecut prin articolul Masca noastră cea de toate zilele, în care am mărturisit cum am mascat problemele de sănătate pe care le-am avut. Să vă spun cu sinceritate că am trăit o experiență grea, că dincolo de fața zâmbitoare, pe care cu greu am reușit să o mențin uneori, este viață. Uneori durere, alteori tristețe. Iar dacă vi se întâmplă și vouă țineți minte că toți, absolut toți trecem prin asta. Cereți ajutorul prietenilor, ajutor specializat dacă e cazul. Treceți peste rușine, vorbiți, plângeți, consumați starea aceea, treceți prin ea, nu peste ea.
Sunt recunoscătoare pentru fiecare vorbă bună de la voi, urări (au fost atât de multe și de sărbători), sunt recunoscătoare pentru dragostea prietenilor și familiei și pentru că, după o perioadă în care m-am crezut învinsă, mi-am amintit că asta a fost mereu provocarea vieții mele: să rămân un om frumos, într-o lume slută. Și chiar dacă am mai pierdut bătălii, sunt sigură că, la final, le voi câștiga pe cele care contează. Și las asta aici pentru că mi-am promis că voi avea mai mult curaj anul acesta. Și pentru că e felul meu de a lăsa în urmă un an care ”m-a scos la tablă” des, dar m-a pregătit pentru olimpiadă.

„Puterea fără iubire este nesăbuită și abuzivă, iar iubirea fără putere este sentimentală și anemică. Puterea, în cel mai bun mod, este dragostea punând în aplicare cerințele dreptății, iar dreptatea, în cel mai bun mod, este puterea de a corecta tot ceea ce stă împotriva iubirii „. Marthin Luther King
Să vă fie anul bun, generos și plin de bucurii!

Îți recomand să citești și  Ai trăit cât ai postat? sau Masca noastră cea de toate zilele, dar și să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de Bonton.

Te invit să urmărești călătoriile mele sau locurile deosebite pe care le descopăr pe contul de Instagram

Something is wrong.
Instagram token error.
1

 

28 Comments

  • VALENTINA SCHLETT

    10/01/2019 at 15:09

    SI eu multumesc pentru sinceritatea si pentru ca …te-am ,,descoperit!” Sper sa NE mai ….intalnim chiar si sau doar,asa!Noul an sa ti umplel,,tolba, , cu acelasi talent,MII de bucurii si,mai ales,IUBIRE!

    Răspunde
  • Lili

    04/01/2019 at 17:17

    La multi ani! Sunteti minunata si un om frumos! Va multumesc pt acest articol, in care de alfel m-am regasit in majoritatea cuvintelor scrise atat de frumos. Sunt si oameni frumosi si sper sa ne concentram doar pe ei sufleteste, iar cat despre ceilalti sa fie sanatosi si fiecare sa ajunga sa cunoasca oameni frumosi sau sa fie! Un 2019 de poveste!

    Răspunde
  • Mioara-Roxana Stoian

    04/01/2019 at 12:00

    Va multumesc pentru acest articol….va impartasesc temerile … parca mi-ati citit gandurile, mi-ati descoperit fricile… dar va multumesc pentru ca ma faceti sa am puterea de a „fi copil”, de” a ma purta ca un copil” in continuare….si cred ca asta este singura varianta…sa luptam sa ne pastram sau sa redobandim cat mai mult din sufletul, gandurile, puritatea unui copil… Va doresc un an binecuvantat!

    Răspunde
    • Dana Gonț

      14/01/2019 at 23:27

      E o confesiune în șoaptă acest articol. Știu că rezonează numai cu cei care se luptă să rămână oameni. Vă mulțumesc și vă doresc de asemenea un an binecuvântat!

      Răspunde
  • Veronica

    04/01/2019 at 00:14

    La multi ani! Rar comentez la articole, dar de data aceasta vreau sa iti traduc foarte aproximativ cateva versuri dintr-o piesa ruseasca:
    Nu crede in promisiuni goale si in povesti. Mantuitorul nu te poate pazi de toate relele. Chiar si asa, in lume e un pic mai multa viata decat moarte si lumina in lume e un pic mai multa decat intuneric.
    Si poate drumul sa ne prevesteasca noi incercari, iar noile prognoze sa ne sperie mințile, diavol totusi e un pic mai putin decat Dumnezeu, iar Lumina în lume e ceva mai multa decât întuneric.
    Sa se certe apusul cu rasaritul printre nori
    iar vechile dogme să fie șterse până la găuri
    Totusi, nu există un echilibru între negru și alb
    Și asta misca lucrurile inainte.
    Chiar daca raul s-a târât dintr-un secol in altul, iar cerul din nou e plin de fum. Totusi, in lume e un pic mai multa viata decat moarte si lumina in lume e un pic mai multa decat intuneric.
    Gand bun.

    Răspunde
    • Dana Gonț

      04/01/2019 at 00:20

      Cred că asta e, de fapt, ce mi-a luat 2018. Încrederea că e mai multă lumină în lume decât întuneric. Mă sperie gândul că se schimbă proporțiile. Dar sper să fie doar influența momentului. Mulțumesc din inimă pentru comentariu! Atunci când îți pui sufletul pe tavă sau chiar și la un text mai puțin emoționant, dar muncit, un mesaj, o reacție, un gând bun, e singura formă de răsplată. Mulțumesc!

      Răspunde
  • Cristian

    03/01/2019 at 21:15

    Interesant articol…gandindu-ma la oamenii din jur si la mastile lor, la ce este bine si la ce este rau. Am intalnit nenumarate situatii in care un anumit comportament sau o anumita fapta poate fi considerata in acelasi timp si un lucru bun si/sau un lucru rau. Oamenii sunt diferiti, prin experientele lor si/sau prin educatia lor, iar foarte multi oameni nici macar nu stiu sau nu isi dau seama daca este bine ceea ce fac, ceea ce spun sau daca este rau. Mi-am dat seama ca pe oameni nu-i pot schimba si sa-i las asa cum sunt ei. Atunci am preferat sa ma schimb pe mine si am ales sa ofer celor din jur ceea ce imi doresc sa mi se intample si mie. Sa fac si eu ceea ce face un taran, sa culeg ceea ce am plantat.
    Apropo, care sunt mastile tale? (nu este necesar sa scrii, doar gandeste-te).

    Răspunde
    • Dana Gonț

      03/01/2019 at 21:24

      Relativizarea binelui și răului mai mult decât este cazul, e de mare ajutor în lumea asta care ne învață să trăim fără repere și fără a ne gândi la altcineva în afară de noi. Sigur, nu putem schimba pe nimeni, perfect de acord. Cât despre măștile mele chiar am scris despre ele. E articolul pe care îl recomand în final. Mulțumesc pentru comentariu!

      Răspunde
  • Mihaela Grigoras

    03/01/2019 at 20:42

    La multi ani ! Fie ca bucuriile, suprizele frumoase, linistea si tihna pe care ti le va aduce 2019 sa depaseasca si sa linisteasca involburarile pe care ti le-a adus 2018 ! Iti doresc sanatate, curaj si prieteni buni !

    Răspunde
  • Ionel Gurau

    03/01/2019 at 19:06

    Sa fiti binecuvantata in continuare. Aveti o generozitate aleasa. Sanatate si numai bine.
    LA MULTI RODNICI SI FRUMOSI ANI !

    Răspunde
  • Dobrescu Ionica

    03/01/2019 at 19:03

    F.frumos și adevărat ceea ce-ai scris aici ! Și eu, la rându-mi sunt f.dezamăgită și oripilată de ceea ce vad/ simt/ aud … parcă ni s-a luat dragostea ( agapele) de care se pomeneste în N.Testament și rămâne la vedere tot ce e mai de neprivit . Nontalente sau pseudotalente care se unesc în mediocritatea specifică și se ridică și se saltă la fileu unii pe alții împotriva a tot ceea ce este valoros ( ceea ce mai este).
    Sunt șocată și mâhnită în suflet de ceea ce se întâmplă încât ajungi să te îndoiești de propriul discernământ și de experiență și de viață și în profesie încât nu mai găsești nici portiță de ieșire, nici oameni asemenea ție , precum dvs.și ajungi la tăcere , într-o rugăciune surdă în care vorbești decât cu Dumnezeu și atât . Mă bucur că existați !

    Răspunde
    • Dana Gonț

      04/01/2019 at 00:24

      Mulțumesc tare mult! Înțeleg bine la ce vă referiți. Sentimentul de inadaptare e din ce în ce mai acut. Dar totul trebuie să aivă un sens. Chiar dacă ne scapă nouă. Un an cu iubire vă doresc!

      Răspunde
  • Gabi Ralea

    03/01/2019 at 18:52

    Lasa-i pe cei rai, tu gandeste-te la oamenii buni pe care ii intalnesti. Legea echilibrului functioneaza si pentru unii, si pentru altii. Si raul se intoarce, nu doar binele.
    Un an nou fara dezamagiri sa ai, daca se poate!

    Răspunde
  • Dorina

    03/01/2019 at 18:13

    La mulți ani!
    Ești un om minunat, sint sigura de asta.
    Chiar dacă te cunosc, doar din ceea ce publici și din emisiuni TV.
    Rezonez cu tot ceea ce scrii, mulțumesc Dana Gont!

    Răspunde
    • Dana Gonț

      03/01/2019 at 18:16

      Mulțumesc mult! Sunt un om bun, așa e. Asta din păcate nu mă ferește întotdeauna de rău. Dar cel puțin nu mă transformă într-un astfel de om.
      Mulțumesc mult! Un an nou cu bucurie!

      Răspunde
    • Dana Gonț

      03/01/2019 at 18:14

      Mulțumesc din toată inima! Acest gen de susținere, de la oameni apropiați sau total străini, m-a ținut pe linia de plutire. Așa că apreciez enorm orice vorbă bună!

      Răspunde

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!