Booking.com
O bucureşteancă la Cluj Cluj

O bucureşteancă la Cluj

Ziua de azi e mai mult Cluj story, decât TIFF story…
Asta pentru că mai bine de jumătate de zi a fost pierdută pentru îndeplinirea a două obiective administrative care, în mod normal (da, normal adică ca la Bucureşti, Craiova, Iaşi, Constanţa, Galaţi etc.), ar fi durat o oră.
Aşa că fac o postare separată numai despre aceste păţanii, pentru cine are chef să le citească.
Povestea cu locul în care sunt cazată, despre care am scris la finalul primei postări, a continuat în următorul mod: căzând moartă de oboseală la 4 dimineaţa (cu scaunul rezemând uşa a cărei yală a cedat la 1 noaptea) am descoperit că nu dormeam singură!

În pat cu mine era… un purice. Posibil un cuplu de purici, dar tind să cred că era un el. Înfometat rău. Eu sunt uşor alergică la ciupiturile de purici, pielea mea recţionează foarte rău, aşa că (deşi am tot scuturat aşternuturile)… am adormit printre scărpinături şi nervi, cu gândul că mă va trezi tâmplarul care trebuia să repare yala. Slavă Domnului, tâmplarul nu a venit, dar eu la fiecare zgomot de pe hol tresăream crezând că e cu dalta la capul meu (am vrut să scriu ciocanul, dar am zis să evit interpretările maliţioase).
Bun, mă trezesc ştiind că trebuie să împachetez, căci era ziua în care trebuia să-mi primesc camera rezervată de la bun început (cea care avea şi baie). Întreb când se eliberează: la 12, apoi o curăţă repede şi mă pot muta. Strâng tot, duc pe hol şi în maşină (nu le puteam lăsa în actuala cameră, căci nu se închidea uşa) şi mă hotărăsc să-mi fac o manichiură-pedichiură în acest timp, ca un răsfăţ aşa…
Întreb la un salon aproape şi zice doamna: ”veniţi în jumătatie de oră, să termin manechiura la doamna, dar nu mai mult”. Tocmai bine, zic, vis-a-vis o brutărie-patiserie, mi-am luat un croissant şi o cafea, ca la Paris şi am încercat (dar mi-o fost ruşine) să fac o poză unei etichete pe care scria (pe cuvânt de onoare!) ”ştrudel de mĂre”. :)))))
Mă întorc la salon după jumătate de oră şi… mai era de aşteptat. După o oră renunţasem la ideea de pedichiură. După o oră şi jumătate am renunţat şi la manichiură. A durat însă 20 de minute doar să şterg o ojă şi să dau cu alta…
No… după 2 ore şi ceva aşadar, mă întorc la 12.30 convinsă măcar că e camera mea gata. Dar ce atâta grabă? Am mai făcut 13-14 în holul pensiunii până la 13.15 când am luat în primire ceva ce eu am denumit ”celula”. E la un demisol, mega întunecată, şi cu o lăţime în afara zonei în care e şi patul, de mai puţin de un metru.
În fine, măcar sper în noaptea asta să dorm singură.

O bucureşteancă la Cluj Cluj

Altfel, deşi mohorât şi cu ploi azi (norii ăia din fotografie au fost productivi), îi fain Clujul 🙂

Îți recomand să citești despre locuri de Bonton în care se doarme bine: Casele de oaspeți, luxul simplității.

Te invit să urmărești poveștile mele în imagini și pe Youtube sau Instagram [wdi_feed id=”1″]

author avatar
Dana Gonț Jurnalist, blogger de călătorii
Jurnalist de televiziune cu peste 20 ani experiență (B1TV, Digi24, Prima Tv), blogger de călătorii și specialist în comunicare și promovare turistică. Dacă apreciezi ce scriu, te rog susține această activitate cu o donație către Asociația Bonton pentru Oameni și Cultură, Cont IBAN RO78BTRLRONCRT0CQ6938301, CIF 48710592. Găsești datele și pe asociatiabonton.ro

5 Comments

  • Andrei

    07/01/2019 at 00:48

    Am o noapte grea pentru ca am de recuperat ce nu am facut in vacanta si m-am gandit sa incep cu o pauza 🙂
    Asa am ajuns sa citesc articole la intamplare…Nu e frumos sa razi in astfel de cazuri asa ca trebuie sa imi cer scuze :)….
    De fapt imi aminteste ce am patit in urma cu 1 an cand dupa o vacanta in Grecia am oprit, in Serbia, la un motel pe marginea soselei. Eram mort de oboseala dupa vreo 12 ore de condus …..parea curat… :)))))) ….
    Va spun doar atat….de cand am citit articolul dumneavoastra si mi-am amintit de Serbia ma tot scarpin de parca au revenit toti puricii de care am avut parte atunci :).
    A fost memorabil. E drept ca nu se inchidea nici usa, nu era apa la baie, nu era aer conditionat si la barul de la parter era plin de soferi de tir si de domnisoare fericite…. dar eu imi amintesc detalii despre purici :)) erau toti acolo 🙂

    🙂

    P.S. Cand mai veniti in Cluj va rog sa ma lasati sa va recomand eu locul de cazare. Promit ca verific usa si fac recensamantul puricilor 🙂 ohhhhh

    Răspunde
    • www.danagont.ro

      20/07/2019 at 18:29

      Deci ai ajuns și la acest articol. L-am recitit și eu acum, m-am distrat. Avantajul trecerii timpului și mai ales al unui ”jurnal” de călătorie, este că, peste ani, totul se vede în altă lumină. Dar pișcăturile ale se simt numai din lectură. Au trecut 8 ani de la acest articol, Slavă Domnului, Clujul s-a schimbat mult. Dar timpul trece în continuare altfel acolo. 🙂

      Răspunde
  • Cristi

    10/06/2011 at 00:41

    Ai de gand sa povestesti tot in noaptea asta ? Eu mai stau pe baricade, trebuie sa rezolv cu niste voturi intr-un fel … Daca doresti un mail gata facut, no problem! :))

    Răspunde

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!