Booking.com

Marele Mika

Update cu poze şi video, enjoy!

Proaspăt întoarsă de la concertul Mika l-aş revedea încă o dată (cel puţin) cap-coadă.

Ce mă fac? Cum o rezolv? Am mai spus: trei concerte mari am aşteptat eu cu sufletul la gura anul acesta: Aerosmith, Cranberries şi Mika. Mulţumită Events respectiv Orange, le-am văzut pe toate. Problema e: cum fac eu acum o ierarhie între ele?
Pe Mika îl văd la câteva zile distanţă de Cranberries, înainte de a pleca la concertul Mika tot Cranberries ascultam şi… a fost suficientă o oră şi aproape jumătate de magie de la lunganul de aproape 2 metri, îmbrăcat în alb sau mai mult de jumătate din concert la bustul gol… ca să încep să nu mai ştiu ce mi-a plăcut mai mult. Şi nu vorbesc de al cui bust, ci de concerte 😀

Bine, compar mere cu pere, pentru că nu sunt acelaşi gen, poate Cranberries şi Aerosmith să se mai apropie puţin, însă Mika nu are nici o legătură cu ei. Şi nu poţi să compari genuri diferite… nu poţi să compari un concert Leonard Cohen, cu un Gotan Project şi cu Madonna, de exemplu.

Aşa că, m-am scos cu asta, ca să nu îmi sară nimeni în cap că în momentele astea, la cald, tare l-aş pune pe băiatul ăsta pe primul loc 😀

Unul din motivele pentru care a câştigat atâtea puncte de la mine e un sunet excelent!
Ştiu că nu e doar meritul lui, dar în final contează al naibii de mult. Deci la capitolul ăsta bate uşor celelalte două concerte mai sus menţionate.

Mika suna live, aşa cum sună pe disc. Voce impecabilă, ajunge cu ea sus-sus şi nu îi scapă deloc, se mişcă mereu, e mega-energic şi pozitiv… o scenă plină de flori, costume cu flori, ce să mai… terapie!

Concertul ăsta a fost exact cum mi-am imaginat că va fi (şi mi-am imaginat, nu am văzut nimic pe net sau la tv) şi mai mult decât atât. Când îl ascultam şi proiectam în minte cam cum o să fie la concert, mi-am imaginat mereu că i s-ar potrivi să aibă o cântăreaţă care să facă backing care să fie foarte trăznită aşa, să sară, să se joace… ei bine, exact aşa a fost!

Şi apropos, bilă albă pentru el că şi-a prezentat trupa şi chiar a insistat când lumea nu a apaludat-o suficient pe toboşară, prezentând-o încă o dată.

Între piese (sau chiar în momente din timpul pieselor) Mika a tot vorbit cu publicul, a fost super-simpatic, a spus că este primul lui concert pe plajă şi la final ne invită pe toţi să intrăm în apă 🙂

Partea amuzantă nu a fost neapărat asta, ci faptul că traducea în română tot ce spunea în engleza… sigur, într-o română aproximativă, dar nu era vorba de ”Bună seara” şi ”Mulţumesc”, era vorba de chestii mai complicate… Cineva zicea că i se sufla în cască, mie îmi place să fiu idealistă şi să cred că le-a învăţat sau le avea scrise undeva…
Piesele mele preferate din repertoriul lui sunt Happy Ending şi Rain. Cea din urmă a avut o super-orchestraţie pentru varianta de concert. De fapt în general piesele au primit ceva în plus faţă de varianta de Cd, în ritm, în interpretare, au apărut la un moment dat nişte butoaie gen Sistem, altă dată o piesă a fost acompaniată de bătăi rapide de palme ale trupei, iar o surpriza foarte plăcută a fost varianta lui pentru ”Sweet dreams” (Eurythmics), care sună cam aşa (aceasta e o varintă dintr-un concert din San Francisco, nu e de la Mamaia)

Nu mă pricep să estimez foarte bine câţi oameni au fost, mai ales că nu am văzut exact unde se termina mulţimea, însă cred că în jur de 20.000 de spectatori tot au fost. Sigur, evenimentul a fost gratuit şi bine organizat, sub egida Orange Summer Party, aşa că tuturor le-a fost la îndemână să vină.

Îmi pare rău pentru cei care nu au fost, le recomand să nu îl rateze dacă revine la Bucureşti, dincolo de calităţile vocale şi de muzica lui (care poate să placă sau nu unora), Mika mi se pare un entertainer foarte talentat şi sper ca acest talent şi succes să nu-l facă să-şi piardă capul, sper să-l ţină şi să-l revăd cu o colecţie îmbogăţită de piese bune şi aceeaşi caldură.
A, singura mea supărare e că nu a mai dat niciun interviu, dar aşa bine şi-a făcut treaba pe scenă încât… uit.

MULŢUMESC PENTRU AJUTOR CĂTĂLIN LĂZĂROIU, ALE LUI SUNT FOTOGRAFIILE (precizare: făcute de la distanţă).
Trebuie să recunoaşteţi că cea în care Mika şi solista de backing sunt în aer, e de nota 10.

3 Comments

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!