Update cu poze şi video, enjoy!
Proaspăt întoarsă de la concertul Mika l-aş revedea încă o dată (cel puţin) cap-coadă.

Bine, compar mere cu pere, pentru că nu sunt acelaşi gen, poate Cranberries şi Aerosmith să se mai apropie puţin, însă Mika nu are nici o legătură cu ei. Şi nu poţi să compari genuri diferite… nu poţi să compari un concert Leonard Cohen, cu un Gotan Project şi cu Madonna, de exemplu.
Aşa că, m-am scos cu asta, ca să nu îmi sară nimeni în cap că în momentele astea, la cald, tare l-aş pune pe băiatul ăsta pe primul loc 😀
Unul din motivele pentru care a câştigat atâtea puncte de la mine e un sunet excelent!
Ştiu că nu e doar meritul lui, dar în final contează al naibii de mult. Deci la capitolul ăsta bate uşor celelalte două concerte mai sus menţionate.
Mika suna live, aşa cum sună pe disc. Voce impecabilă, ajunge cu ea sus-sus şi nu îi scapă deloc, se mişcă mereu, e mega-energic şi pozitiv… o scenă plină de flori, costume cu flori, ce să mai… terapie!

Şi apropos, bilă albă pentru el că şi-a prezentat trupa şi chiar a insistat când lumea nu a apaludat-o suficient pe toboşară, prezentând-o încă o dată.
Între piese (sau chiar în momente din timpul pieselor) Mika a tot vorbit cu publicul, a fost super-simpatic, a spus că este primul lui concert pe plajă şi la final ne invită pe toţi să intrăm în apă 🙂
Partea amuzantă nu a fost neapărat asta, ci faptul că traducea în română tot ce spunea în engleza… sigur, într-o română aproximativă, dar nu era vorba de ”Bună seara” şi ”Mulţumesc”, era vorba de chestii mai complicate… Cineva zicea că i se sufla în cască, mie îmi place să fiu idealistă şi să cred că le-a învăţat sau le avea scrise undeva…
Piesele mele preferate din repertoriul lui sunt Happy Ending şi Rain. Cea din urmă a avut o super-orchestraţie pentru varianta de concert. De fapt în general piesele au primit ceva în plus faţă de varianta de Cd, în ritm, în interpretare, au apărut la un moment dat nişte butoaie gen Sistem, altă dată o piesă a fost acompaniată de bătăi rapide de palme ale trupei, iar o surpriza foarte plăcută a fost varianta lui pentru ”Sweet dreams” (Eurythmics), care sună cam aşa (aceasta e o varintă dintr-un concert din San Francisco, nu e de la Mamaia)
Nu mă pricep să estimez foarte bine câţi oameni au fost, mai ales că nu am văzut exact unde se termina mulţimea, însă cred că în jur de 20.000 de spectatori tot au fost. Sigur, evenimentul a fost gratuit şi bine organizat, sub egida Orange Summer Party, aşa că tuturor le-a fost la îndemână să vină.
Îmi pare rău pentru cei care nu au fost, le recomand să nu îl rateze dacă revine la Bucureşti, dincolo de calităţile vocale şi de muzica lui (care poate să placă sau nu unora), Mika mi se pare un entertainer foarte talentat şi sper ca acest talent şi succes să nu-l facă să-şi piardă capul, sper să-l ţină şi să-l revăd cu o colecţie îmbogăţită de piese bune şi aceeaşi caldură.
A, singura mea supărare e că nu a mai dat niciun interviu, dar aşa bine şi-a făcut treaba pe scenă încât… uit.
MULŢUMESC PENTRU AJUTOR CĂTĂLIN LĂZĂROIU, ALE LUI SUNT FOTOGRAFIILE (precizare: făcute de la distanţă).
Trebuie să recunoaşteţi că cea în care Mika şi solista de backing sunt în aer, e de nota 10.
3 Comments
Dana
26/07/2010 at 23:01Buna! Eu am luat niste interviuri care s-au dat deja la jurnalul de pranz de astazi, insa pe microfonul meu nu scria Orange, ci b1, deci nu stiu daca cu mine ai vorbit 🙂
angelsonthebalcony24
26/07/2010 at 22:55buna cred ca mi-ai luat un interviu ….. scria doar orange pe microfon … se dau interviurile undeva ?
Roxie
25/07/2010 at 12:19Waaa… ce rapida ai fost cu cronicuta. 😀
Din ce spui, concertul a fost asa cum trebuie sa fie pentru un artist care se respecta si care respecta publicul. Sper din tot sufletul sa vina si la Bucuresti…