Pe 30 iunie 2009, U2 au început un nou turneu. Anteriorul (Vertigo) a fost în 2005. Ambele turnee au ocolit România, nu ar fi avut unde să se desfăşoare.
90.000 de oameni, pe unul din cele mai spectaculoase stadioane ale lumii (Camp Nou, Barcelona) au vazut ce înseamnă 360º! Un concept nou, o scenă în mijlocul stadionului, vizibilă din toate unghiurile, ecrane 360º care se extind şi revin.
Un spectacol care, dincolo de spațiu, inovaţie, tehnică, interpretare perfectă şi muzică de primă mână (după a mea părere), a avut parte de o atmosferă care îmi confirmă că „Music makes the people come together”…
Păcat că totul durează atât de puţin.
Păcat că uităm imediat că „We’re one, but we’re not the same, we get to carry each other…”
Tind să fiu un pic impresionabilă acum, dintr-un context mai larg decât emoţia celor două ore petrecute cu Bono, dar, dincolo de sensibilitatea mea de moment, de perioada dificilă în care cred că suntem cu toţii, există ceva bun în noi (hm… în unii dintre noi, totuşi, poate nu chiar toţi) care vibrează şi ne transformă când o trupă ca U2 cântă o piesă ca „Pride (In the name of love)”…
Setlist Barcelona 30 iunie 2009:
Breathe
No line on the horizon
Get on your boots
Magnificent
Beautiful day
I still haven’t found what I’m looking for
Angel of Harlem (dedicată lui Michael Jackson)
In a little while
Unknown caller
The Unforgettable Fire
City of blinding lights
Vertigo
I’ll go crazy if I don’t go crazy tonight
Sunday, bloody sunday
Pride (In the name of love)
Walk on
Where the streets have no name
One
Ultraviolet
With or without you
Moment of Surrender
