Povestea evantaiului începe cu mii de ani în urmă. Probabil cu primul om care a folosit o frunză lată pentru a crea un pic de curent de aer… O scurtă şi simpatică istorie, în acest filmuleţ animat:
Din secolul 18 însă, acest accesoriu menit să aducă un strop de răcoare, devine mult mai mult de atât. Evantaiele sunt pictate şi ornamentate ca nişte adevărate opere de artă, fac parte din modă, au design-uri complicate şi sunt lucrate cu materiale scumpe, ascund roşeaţa din obraji a doamnelor şi au propriul cod de exprimare! Evantaiul le oferă doamnelor ocazia de a comunica discret cu admiratorii şi de a transmite mesaje secrete. În spatele gestului inocent de a flutura evantaiul, se spune că stătea un întreg sistem de comunicare. Cronicarii vremii scriau cu ironie: „Femeile sunt înarmate cu evantaie, aşa cum bărbaţii au săbii. Şi uneori doamnele fac mai multe execuţii cu ele”.
Există trei mari creatori ai limbajului evantaielor. Primii doi, contemporani şi rivali, au creat la sfârşitul anilor 1790, un alfabet, tipărit chiar pe evantaie.
“Fanology or the Ladies Conversation Fan”, Charles Francis Badini, 1797 | foto: christies.com
Charles Francis Badini este cunoscut pentru “Fanology or the Ladies Conversation Fan” care conţine o combinaţie de poziţii ale mâinii şi gesturi pentru fiecare literă a alfabetului. Mai puţin litera J, care este exclusă. El a scris apoi şi o carte care detalia acest limbaj.
„The Ladies Telegraph, for Corresponding at a Distance” , Robert Rowe, 1798 | photo christies.com
Robert Rowe a ales o variantă mai simplă, şi-a denumit evantaiul “The Ladies Telegraph for Corresponding at a Distance” şi a asociat fiecare clapă a evantaiului unei litere din alfabet. În ciuda faptului că aceste obiecte există, cred totuşi că e puţin probabil ca aceste metode de comunicare să fi fost cu adevărat folosite la scară largă. Dincolo de faptul că sunt greoaie, nu ar fi fost nici atât de secrete dacă toată lumea le cunoştea.
Al treilea limbaj, şi cel despre care se vorbeşte până astăzi, este al lui Jean-Pierre Duvelleroy, producător francez de evantaie din 1827. El se bazează pe limbajul trupului. A dat înţeles unor gesturi şi de aici s-a creat cel mai cunoscut „alfabet” al evantaiului. Iată cele mai comune gesturi şi traducerea lor.
foto: eventail-duvelleroy.fr
Dacă doamna îşi făcea aer încet transmitea că este căsătorită, iar dacă folosea energic evantaiul, că este logodită.
Un evantai pe obrazul drept era un DA, iar pe obrazul stâng NU.
Un evantai larg deschis spunea : „Aşteaptă-mă”
Un evantai ţinut lângă inimă: „Te iubesc”
Un evantai lăsat sa cadă era o invitaţie la flirt.
E bine de știut că evantaiele de bal erau diferite de cele de zi cu zi, ca și ținutele. De asemenea un evantai al unei doamne în vârstă era mult mai sobru decât al unei tinere. Acest accesoriu a creat multe pasiuni, iar în lume există muzee (cel mai renumit este a Londra) şi chiar colecţionari de evantaie. Chiar şi în România există trei colecţii pe care le-am admirat la expoziţia „Povestea evantaiului” de la Muzeul Naţional Cotroceni.
Îţi recomand să citeşti şi Muzeul Recordurilor Românești | Ceva ce nu ai mai văzut sau 10 curiozităţi din istoria Bucureştiului, dar şi să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de bonton.
Te invit să urmărești poveștile mele în imagini și pe Youtube sau Instagram.
One Comment
Paulina tabacaru
17/07/2020 at 21:47Multumesc pentru toate informatiile . La orice varsta e necesara o revigorare a memoriei cu adevarate comori ale omenirii daaarrrr si a Romaniei . Spre regretul meu ca nu AM reusit pana la un moment dat sa vad Romania, acum o descopar , MULTUMESC !