Întâlnire cu țara mea | Țara Făgărașului

Pare un clișeu să spun că am fost într-un loc de poveste din România, dar ținând cont că mă puteți vedea în Cetatea Făgărașului în rolul de principesă a Transilvaniei, cred că am dovezi convingătoare.

Foto: @iustynphoto

Călătoria de doar trei zile pe care am făcut-o în ținutul Făgărașului mi-a arătat, încă o dată, ce puțin ne cunoaștem țara pe care o numim acasă. Și m-a convins că mai avem unde să călătorim, chiar și în această perioadă în care cel mai înțelept lucru este să stai departe de aglomerație.

 

 
 
 
 
 
View this post on Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

A post shared by Dana Gonţ (@danagont.ro) on

De Făgăraș ai auzit cu siguranță, poate ai vizitat deja Cetatea, poate ai fost la Sâmbăta de Sus, posibil ai niște poze la Castelul de lut Valea Zânelor sau, și mai sigur, ai făcut un traseu pe Transfăgărășan. Dar sunt încă multe dealuri puțin umblate, bucate de gustat, case tradiționale sau mănăstiri de descoperit (dintre care o abație cisterciană care te lasă cu gura căscată) și chiar activități mai moderne: rafting pe Olt, un parc de aventură la Drăguș sau observatorul de urși. Ţara Făgăraşului, locul din inima țării care a intrat și în inima mea, își propune să fie destinația anului 2020 în România și are toate ingredientele să reușească: natură, ospitalitate, patrimoniu, tradiție.

 

 
 
 
 
 
View this post on Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

A post shared by Dana Gonţ (@danagont.ro) on

 

De ce Țara Făgărașului?

Făgărașul este acum doar orașul cu același nume, cu frumoasa lui Cetate. Dar vechea Țară a Făgărașului a fost o regiune mai vastă, un spațiu împărțit acum între județele Brașov și Sibiu, de-a lungul cursului mijlociu al râului Olt, cu centrul în cetatea medievală Făgăraș.

Fotografie realizată cu Samsung Galaxy S20

Este o zonă cu o adevărată bogăție naturală, pe care îți recomand să o descoperi în tihnă, după propriile gusturi. Eu voi face o trecere în revistă cu ce am văzut, ce am mâncat și ce m-a impresionat în cele trei zile în care am vizitat acest ținut.

Mănăstirile din Țara Făgărașului

Fie că ești sau nu o persoană religioasă, dacă îți plac arhitectura sau istoria, sunt cel puțin două monumente religioase de neratat în zonă.

Fotografie realizată cu Samsung Galaxy S20

Voi începe cu Abația Cisterciană de la Cârța, județul Sibiu, care a fost pentru mine marea surpriză a acestei călătorii. Nu știu cum de nu aflasem de ea până acum. Este singura Abație Cisterciană rămasă din România (a mai existat una la Igriș, în Timiș) și cea mai estică din Europa.

 

 
 
 
 
 
View this post on Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

A post shared by Dana Gonţ (@danagont.ro) on

 

Pe la 1200 au ajuns aici călugării cistercieni care inițial au construit o biserică de lemn, construcția din piatră, în stilul gotic timpuriu s-a făcut puțin mai târziu. Ordinul Cistercian este unul interesant, la origine foarte sever. A fost înființat de abatele Robert de Molesme în 1098, în Burgundia (Franța), în mlaștina de la Cîteaux (Cistercium). Mlaștina este un amănunt important pentru că cistercienii, denumiți și “călugării  țărani”,  căutau să construiască în locuri care nu ar fi putut fi folosite în agricultură, ca să nu irosească pământul bun. Principiul lor era: “Roagă-te și lucrează”.  De aceea aveau un trai auster, munceau din zori până seara târziu, se rugau la fiecare 3 ore, nu mâncau carne, nu făceau foc în camerele lor și vorbeau între ei doar strictul necesar. Mai multe despre ei și despre acest loc, voi dezvolta într-un articol viitor.

O altă bijuterie arhitecturală din Țara Făgărașului este Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

Fotografie realizată cu Samsung Galaxy S20 Ultra

Pentru mine a fost a treia oară când am ajuns în acest loc și mi s-a părut că l-am găsit mai frumos ca niciodată. Iar admirația mea pentru stilul arhitectural brâncovenesc și urmașul lui, cel neoromânesc, crește cu fiecare construcție de acest tip pe care o văd. Mi se pare că simplitatea și perfecțiunea își dau întâlnire în astfel de monumente.

 

 
 
 
 
 
View this post on Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

A post shared by Dana Gonţ (@danagont.ro) on

 

Povestea locului începe în anul 1654, când satul şi moşia din Sâmbăta de Sus au intrat în proprietatea boierului Preda Brâncoveanu, bunicul lui Constantin Brâncoveanu. Acesta a construit aici, pe valea râului Sâmbăta, o bisericuţă din lemn. Pe locul acesteia, în jurul anului 1686, Constantin Brâncoveanu, a zidit mănăstirea din piatră.

Sub administrația austro-ungară, când au fost distruse sute de mănăstiri ortodoxe, cea de la Sâmbăta de Sus a rezistat datorită relațiilor pe care domnitorul le avea la Curtea din Viena. Dar, după decapitarea acestuia și profitând de un scurt timp în care moștenitorii nu au mai fost proprietari din cauza neachitării unei datorii, mănăstirea Brâncovenilor a fost și ea dărâmată.

Fotografie realizată cu Samsung Galaxy S20 Ultra

După 140 de ani de ruine, intrată în posesia statului român, au urmat reconstrucția și restaurarea, care au avut loc între 1926 și 1946, păstrând stilul brâncovenesc.

Închei seria de mănăstiri (deși sunt mai multe) cu Mănăstirea rupestră Șinca Veche, un loc despre care veți citi pe internet că ar fi un templu care împlinește dorințe.

Foto: @iustynphoto

Vă propun să tratați informația asta cu discernământ, tot ce se știe cu certitudine este că aici au fost două modeste biserici subterane, care au funcționat succesiv între secolele XIV-XVIII, într-o grotă de aproape 13 metri lungime.

Locul e interesant dar, dincolo de partea istorică, eu am fost impresionată de organizarea actuală, de superbele alei, de biserica cea nouă și ansamblul din jurul ei. Un loc cu multă pace și bun-gust.

Cetatea Făgărașului

Foto: @iustynphoto

Poate cel mai cunoscut obiectiv turistic al zonei este Cetatea Făgărașului, mai ales după lucrările care i-au redat mare parte din frumusețe.

Are o istorie de peste 600 de ani și o poziție strategică, la întretăierea drumurilor comerciale. A fost cetate de apărare, reședința voievozilor și principilor Transilvaniei, apoi garnizoană a armatei austriece şi, mai târziu, închisoare comunistă pentru 5000 de deținuți politic. Are 66 de încăperi, întinse pe cinci niveluri, iar perioada sa de glorie a fost în timpul domniei lui Mihai Viteazu când, pentru un an, aici a locuit soția domnitorului, doamna Stanca.

La Cetate puteți vizita și Muzeul Ţării Făgăraşului „Valer Literat“, cu un patrimoniu de peste 20.000 de piese, un amestec de istorie, etnografie și artă.

Castelul de lut Valea Zânelor

 

 
 
 
 
 
View this post on Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

A post shared by Dana Gonţ (@danagont.ro) on

 

Îl nominalizez aici, deși nu a încăput în programul deja plin din cele trei zile în Făgăraș, așa că l-am vizitat cu un alt prilej. Mi se pare foarte important să explic ce este cu acest loc, unul dintre cele mai fotografiate din zonă, pentru că mulți turiști ajung acolo pentru că au văzut pozepe Instagram, dar nu știu la ce să se aștepte. Chiar dacă inițial a fost gândit ca un loc de cazare, un castel inspirat din basme, proiectul nu este finalizat la interior, astfel încât tot ce puteți face aici este să admirați locul, să vă bucurați de spațiul din curte și de o masă bună. Interiorul nu este accesibil în niciun fel.

Făgărașul pitoresc

Fotografie realizată cu Samsung Galaxy S20

Nu am uitat că am promis la începutul acestui articol că vă spun și ce am mâncat și pe ce cărări mai nebătătorite am umblat. 😊

Primul lucru important este că orice dietă ai avea, în Țara Făgărașului poți să uiți de ea. Mesele încep cu o felie de pită cu untură, boia și niște ceapă, cu telemea și roșii de grădină. Apoi, după cum ți-o fi norocul, mai poți găsi în meniu plăcintă de picioci (cartofi), zamă de amnar, tochitură de porc sau gogoși.

Nu lipsește pâinea bătută de coajă. Am vizitat chiar cuptorul de la Tradiții Sibiene, din satul Nou Român și am mâncat o strașnică tocăniță de miel la ceaun la Casa Tradițională Transilvăneană, o pensiune-muzeu din satul Rucăr (din județul Brașov, nu Argeș!). De asemenea, am învățat că ”bunele maniere de Făgăraș” zic ca musafirilor să le umpli paharul până aproape de limită.

Din Rucăr vă recomand o plimbare pe deal, oricine vă poate îndruma, priveliștea este absolut superbă.  

Fotografie realizată cu Samsung Galaxy S20

Tot pentru o priveliște superbă puteți urca pe Vârful lui Crai, unde accesul este ușor din Șinca Nouă. Aici, cu ocazia Centenarului, a fost ridicată o cruce în memoria eroilor neamului.

O altă vizită puteți face la Muzeul de Pânze și Povești din Mândra, unde vă așteaptă o poveste frumoasă a două surori care au reînviat istoria bunicilor. Și care creează tricouri de ”zestre contemporană” sub brandul Mândra Chic.

Pentru că am primit deja întrebări, cazarea grupului nostru a fost organizată la Pensiunea Piemont din Viștișoara, unde ne-am bucurat de foc de tabără și de crestele munților Făgăraș.

Vizita noastră, a unui grup restrâns de bloggeri, a avut loc la invitația Asociației de Promovare a Țării Făgărașului, un efort comun a 28 de localități care au înțeles că trebuie să lucreze împreună ca să le fie mai bine. Tot ceea ce am experimentat (cu o singură excepție în cazul meu, fotografiile în costum de principesă la Cetatea Făgărașului) sunt lucruri accesibile oricăror turiști. Și nu vă sfiiți să sunați, să întrebați, oamenii sunt deosebit de primitori.

Merită menționat și că toate fotografiile mele au fost realizate cu Samsung Galaxy S20, un telefon pe care l-am primit spre testare și despre care veți afla ce știe să facă într-un articol viitor.

Îţi recomand să citeşti și Casele de oaspeți, luxul simplității sau să mergi Acasă la George Enescu, dar şi să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de bonton.

Te invit să urmărești poveștile mele și pe FacebookYoutube sau Instagram.

11 Comments

  • J.Voiculescu

    11/09/2020 at 19:30

    Am colindat prin toate locurile descrise de tine, cel putin o data, mi-a scapar Rucarul si masa traditionala. Cu prima ocazie cand ajung in zona, nu mai ratez!

    Răspunde
    • Florina ASLAN

      08/09/2020 at 09:19

      Ca de ficare dată, impresionezi prin felul cum descrii locurile, oamenii… din calatoriile tale. Ne bucuri sufletele si ne incoltesti dorul de a explora si a ne bucura de țara noastră frumoasă. Poate ajungi si pe Valea Hirtibaciului !! Te așteptăm!!

      Răspunde
  • Mihai Hazaparu

    08/08/2020 at 08:05

    Ați ratat Restaurantul Casa Terra din Făgăraș care are o bucătărie locală în etica slow-food. Mâncarea este excepțională.

    Răspunde
    • Dana Gonț

      08/08/2020 at 11:51

      Nu am ajuns la Casa Terra, dar a ajuns Casa Terra la noi, ca să zic așa. Am avut ocazia să degust din preparatelle lor excepționale, e într-adevăr o altfel de experiență gourmet. Mulțumesc pentru completare!

      Răspunde
  • George Nicolae

    06/08/2020 at 05:28

    Am strabatut muntii Fagaras urcind si dinspre vest spre est dar si de la est la vest, deasemenea am ajuns la Balea Lac si pe unde acum este transfagarasanul… am mers pe o poteca vreo doua zile cu un popas la un refugiu amenajat sa ai tot timpul aer proaspat iar incalzirea centrala functiona doar ziua daca nu era innourat….Am ajuns acolo coborind de la Virful Omu’ 2504 m spre Bran si de acolo cu autostopul la curtea de Arges urmat la poalele muntilor Fagaras, unde am mers si din nou am mers vreo doua zile. Acolo am vazut intr-o apa de cristal, pesti naturali, foarte multi intro mica cascada, pestii erau paziti….Eram asistent la Universitate si aveam doua luni vacanta in perioada cind si studentii aveau vacanta, dar eram chemati “benevol” sa asistam la examenele de admitere ar in toamna prin Septembrie la restante. Banii erau putini, dar ne chibzuiam si de obicei faceam munte-mare si din nou munte….daca aveam bataturi, le…. coseam si treceau repede. Eram echipat cu mult respect pentru munte, daca ne prindea ninsoare, eram echipati, mincare stabila la rucsack si citeodata si un micro-aragaz cu benzina care cintarea vreo 500 grame, foarte usor dar practic. Daca ajungeam la cabana si aveau ceva decent in afara de bauturi si ceai, mincam de preferinta ceva cald. Stiu ca un grup de elevi au urcat pe Fagaras si drumul intre doua cabane e lung si i-a prins ninsoarea si multi au murit inghetzatzi. Este o lectie dura in care muntele iti cere respect. Cel mai periculos traseu facut a fost in Bucegi unde am urcat pe Coltzii Morarului si pe fiecare wirf care se vede prin poze… am urcat de doua ori si un singur pas gresit putea sa fie ultimul….Virfurile erau pietroase si foarte sfarimicioase si trebuia controlat fiecare pas. Aveam un coleg de catedra care se chema Moraru si cind veneam din vacanta ii spuneam:” ia deschide ba gura sa-ti arat pe unde am fost…” M-a impresionat negativ faptul ca am vazut masini si camioane pe platoul Bucegilor, masini la Bilea lac…. Ce ar fi fost daca transfagarasanul ar fi fost ca un tunel strapuns prin munte si la capete ascensoare ar fi protejat natura, faptul ca erau zone salbatice ii dadea un “parfum” deosebit….sunt zone mai frumoase decit in orice vis! Multumesc Dana pentru reportajul tau….Congratulations!

    Răspunde
  • Geurgescu Ghidanac Mario

    05/08/2020 at 21:12

    Doamna Gont, nu stiu daca acest mesaj va ajunge la Dumneavoastra, dar vreau sa va spun urmatoarele:
    -Comentariul la Cetatea Fagaras a fost redus si nu suficient de interesant.
    -Ati ratat doua Biserici Cetati superbe, pline de istorie si cu arhitectura de exceptie, Cincu si Cincsor, foarte aproape de orasul Fagaras. Biserica Cetate Cincu este cea mai mare constructie romanica din Transilvania si dupa stiinta mea, chiar din Romania.
    Mario

    Răspunde
    • Dana Gonț

      05/08/2020 at 22:19

      Nu mi-am propus ca în trei zile să văd toată Țara Făgărașului, nici nu e posibil. La fel cum nu mi-am propus nici să scriu despre toată zona. La Cincșor am fost, am un articol și despre casele de oaspeți de acolo, dar completările sunt bine-venite, mulțumesc!

      Răspunde

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!