Întâlnire cu țara mea | Abația Cisterciană din Cârța

Am rămas datoare după articolul despre călătoria în Țara Făgărașului, cu povestea mai pe larg a locului care m-a surprins cel mai mult din acest traseu: Abația Cisterciană din Cârța, la puțin peste 40 de km de Sibiu. Este probabil una dintre cele mai impresionate construcții din România, singura abație cisterciană rămasă în țara noastră (a mai existat una singură la Igriș, în Timiș) și cea mai estică din Europa. O veți găsi și ca mănăstirea cisterciană, abația este termenul folosit pentru întregul complex de clădiri din jurul unei mănăstiri catolice, condusă de un abate.

Cine sunt cistercienii?

Fotografie realizată cu Samsung Galaxy S20

Vorbim despre un ordin de călugări catolici, născut în vremuri în care multe astfel de ordine religioase erau acuzate că sunt interesate mai mult de bogăție, decât de latura spirituală. Este motivul pentru care Robert de Molesme înființează acest ordin extrem de auster și sever în 1098, în Burgundia (Franța), în mlaștina de la Citeaux (Cistercium, care însemna trestie). Mlaștina este un amănunt important pentru că cistercienii, denumiți și “călugării  țărani”,  primeau de obicei de la donatori terenuri care nu puteau fi utilizate în agricultură. Cu toate acestea ei reușeau să construiască pe ele, să facă agricultură și piscicultură. Principiul lor era: ”Ora et labora” adică “Roagă-te și lucrează”.  Munceau din zori până seara târziu, se rugau la fiecare 3 ore, inclusiv noaptea, nu mâncau carne, nu făceau foc în camerele lor și vorbeau între ei doar strictul necesar. Întreaga lor avere era donată ordinului, iar traiul acesta dur făcea ca cistercienii să nu trăiască cu mult peste 40 de ani.

În secolele 11-14 cistercienii aveau peste 1.400 de abaţii în toată Europa, ce de la Cârţa fiind la limita de Est. De altfel, din cauza distanței și drumului lung, abatele de la Cârța nu era nevoit să raporteze anual activitatea de la Cârța, ci din patru în patru ani.

Începuturile abației de la Cârța

Fotografie realizată cu Samsung Galaxy S20

Călugării cistercieni au ajuns la Cârța pe la 1200 și au primit un teren mlăștinos și o pădure sălbatică de la regele Ungariei Andrei al II-lea. Nu a putut fi stabilită cu exactitate data la care a început construcția, dar documentele vremii restrâng perioada între 1205-1206. Primele construcții și prima biserică au fost din lemn.

Mai târziu, în secolul XIII, pietrari veniți probabil din Franța au ridicat impresionanta construcție gotică sub forma unei biserici cruce cu anexele și clădirile mânăstirești dispuse în formă de dreptunghi.

Fotografie realizată cu Samsung Galaxy S20

Călugării făcuseră deja din pământul lor unul fertil, au drenat mlaștinile, se ocupau cu viticultura și piscicultura, se spune că ei au adus în Transilvania soiurile nobile de vin de Burgundia. De asemenea cistercienii au primit dreptul de construi o moară de apă, având monopol în zona celor 10 sate din împrejurimi, astfel că toți cei care doreau să macine grâne le plăteau călugărilor. Chiar dacă mișcarea a pornit ca un ordin auster, în timp se pare că și cistercienii au dezvoltat un gust pentru câștig.

Mănăstirea a fost în mod repetat devastată și distrusă de către tătari și turci, refăcută de mai multe ori, iar în 1474 a fost desfiinţată de Matei Corvin. Biserica evanghelică de astăzi care o administrează a reușit să restaureze doar absida și corul.

Fotografie realizată cu Samsung Galaxy S20

Turnul-clopotniță a fost adăugat în secolul 15 de un constructor sibian, iar în vreme de război era folosit ca post de observație.

Fotografie realizată cu Samsung Galaxy S20

În ansamblul abației este și casa parohială, probabil printre cele mai vechi case de locuit din Transilvania, construită în locul vechii cantine a mănăstirii.
Astăzi locul este păstorit de comunitatea evanghelică din Cârța, în mod special de preotul Michael Reger, ghidul, păstrătorul și păzitorul acestui lăcaș. El este cel care cel mai probabil vă va deschide porțile dacă ajungeți în zonă, dar ca să fiți siguri că puteți vizita, cel mai bine este să vă faceți o programare. Aveți datele de contact și pe pagina de Facebook a Abației.
Îţi recomand să citeşti și Întâlnire cu țara mea | Țara Făgărașului  sau să mergi Acasă la George Enescu, dar şi să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de bonton.

Mulțumesc pentru fotografia generică, Bogdan Manta.

Te invit să urmărești poveștile mele și pe FacebookYoutube sau Instagram. 

3 Comments

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!