Te invit la cules de vie! Mustul, vinul, muzica și voia bună sunt din partea casei! Casei Tohani.
Scapă pentru câteva ore de agitația orașului și descoperă fascinanta vie de la Tohani, întinsă pe șapte dealuri însorite într-una dintre cele mai frumoase zone viticole din România: Dealu Mare. Sunt sigură că nu vei regreta, pentru că am testat personal atmosfera. 🙂
Așa că îți ofer o invitație dublă la cea de-a doua ediție MAUVE – Tohani Wine Experience II. Jazz Edition. Pe 21 septembrie 2018, chiar în inima viei de la Tohani, vor fi degustări de vin, concerte de jazz, concursuri de cules și fotografie. O seară autentică de toamnă în mijlocul podgoriei, cu vinuri bune și must proaspăt, un apus de soare memorabil, foc de tabără și voie bună.
Cerul înstelat de la Tohani, surprins de Alexndru Nicușor Matei
Sunetul viei va fi acompaniat în ritmuri de jazz de Cristina Radu Quartet și Irina Sârbu Band, dar e și loc de after-party cu DJ. Transportul din București este inclus! Autocarele MAUVE vor pleca de la Piața Victoriei în intervalul orar 16.00 – 17.00, întoarcerea urmând să aibă loc în același loc după miezul nopții.
Dacă îți dorești să participi, lasă un comentariu aici – să nu fie anonim, să îți pot scrie! 🙂 – până marți, 18 septembrie 2018, și împarte cu noi cea mai frumoasă amintire pe care o ai despre vin sau vie! Dă un share pe Facebook, să afle și prietenii! Pot participa și ei la concurs sau își pot cumpăra bilete care se găsesc pe Eventim.
Câștigătorul va fi anunțat miercuri pe pagina mea de Facebook, nu uita să o urmărești!
Între timp, ca să fie așteptarea mai ușoară, te invit să îl descoperi pe Ion Nedelcu, artistul care pictează cu vin sau să citești despre cea mai mare colecție de tirbușoane din lume, care este în România, dar și să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești.
34 Comments
Gabriela Obeada
18/09/2018 at 21:18Mi-aduc aminte vag de singura data cand am fost la cules de vie impreuna cu tatal meu. L-am ajutat pret de aproape un ceas, dupa care m-am lasat ispitita de frumusetea acelei dimineti si am luat-o la goana printre randurile de struguri care se intindeau pe cateva hectare. Mirosea a rod bogat, a viata dulce. Asta mi-a ramas intiparit in memoria olfactiva: dulcele. Poate era o amintire din viitorul care urma dupa o zi/doua de truda: mustul. Vai, cat il asteptam!!! Dar mereu primeam cate putin, desi as fi baut o sticla intreaga deodata. Acum, insa, sunt o impatimita a vinului alb. 🙂
Valica Tudorancea
18/09/2018 at 12:40Mi-ar plăcea sa particip!
Diana Năstase
17/09/2018 at 19:29Ah, ce de amintiri! Am crescut printre viile de la Tohani. Bucuroasa oricand de revedere.
Diana Năstase
17/09/2018 at 19:27Ah, ce de amntiri!! Am crescut printre viile de la Tohani. Bucuroasa oricand de reintalnire.
Silvia
17/09/2018 at 14:57Amintiri de la culesul viei:
Aromele puternice si inconfundabile ale strugurilor negri nealtoiti
Culesul de vie de la Niculitel la inceputul anului doi de facultate, cand am primit un cutit si un cos si o norma de indeplinit.
Daca ti-era foame sau sete taiai un ciorchine de ceasla , suflai praful care se ridica , ca un norisor si … gata.
Serile ne adunam in fata baracilor ridicate din pamant ( ale armatei )unde eram cazati si mergeam la carciuma din sat .
Pe drumul catre carciuma si inapoi am invatat cantecele studentiei : Cavaleri ai mesei rotunde , hai sa bem ,fiindca vinu-i bun..,
Hei , hei , Soliman pasa…, Stefan cel mare , in lupta ,la Soci….
Culesul viei in zilele noastre… cumparam cateva ladite de ceasla de la „blonda ” de la magazin si producem must la borcan, eu si nepotul meu Radu.
Mi-ar placea sa particip la concurs si la acest eveniment.
Mi se pare o initiativa care merita felicitari.
Dana Gonț
17/09/2018 at 14:59Ce povești! Și ce farmec în a le spune mai departe! Mulțumesc!
Veronica
17/09/2018 at 12:46Vița de vie este legată de toate vacanțele de vară pe care le-am petrecut la bunica. Aceasta creștea de la poartă până la intrarea în casă; vara ținea răcoare, iar toamna ne dădea cel mai bun must. Aveam și struguri albi, și struguri negri, n-aș putea alege dintre cele două soiuri pentru că fiecare avea gustul său unic. 🙂 Mulțumesc pentru această madlenă, Dana!
Ioana Dumitru
17/09/2018 at 10:59Pentru mine vinul e personal. De fiecare dată când merg acasă, la părinți, ei mă așteaptă cu un pahar de vin alb, făcut de tata – am marele noroc să nu fie încă o amintire :). De cele mai multe ori ajung târziu în noapte, de fiecare dată îi găsesc la masă, cu 3 pahare. Vinul meu e vinul roșu, dar vinul lui este în continuare cel mai bun vin alb pe care l-am băut vreodată.
Adi Lazar
17/09/2018 at 10:27Am experiente frumoase referitor la vie, in fiecare an, deoarece parintii mai au vie la Macin in fiecare toamna merg si ii ajut la cules. Zona este foarte frumoasa. De pe dealul unde se afla via se vede Dunarea, Galati, Braila si bineinteles Macin.
Radu Bogdan
17/09/2018 at 09:06Ce mult am vrea să transmitem și copiilor noștri toate aceste lucruri care vor crea amintiri frumoase pentru mai târziu. Vă urmărim cu drag.
Duru
17/09/2018 at 07:17Ar fii minunat sa fiu alaturi ,in aceea zi.
Lara Grum
17/09/2018 at 02:05Gamoaie, corb, zaibar, terasa – inca abunda in amintirile tomnatice ale copilariei petrecute langa Alexandria. Savori autentice rurale mi-au amprentat irevocabil papilele gustative si-mi dainuie gingaș in suflet. Mergeam impreuna cu bunicii sa culegem via de la deal, dupa ce, in prealabil, butoaiele fusesera minutios pregatite sa primeasca licoarea unei vite roditoare. Si forfota acelei zile memorable de-abia incepea. Oameni in carute, cu galeti si cosuri de rachita, porneau la unison spre podgoriile de la marginea satului. Copil fiind, la culesul propriu-zis nu participam cu prea mare sarg. Imi placea insa la nebunie sa aduc mancarea de pranz cu sareta lui nea Ilie. O incantare pe doua roti! Iar momentul de ragaz de la amiaz era de mare bucurie. Veselia continua si seara in curte. Desi la stors ramaneau mai putini oameni, povestile lor haioase inmuiau sunetul strugurilor zdrobiti in jgheaburi sub greutatea cizmelor de cauciuc. Ma fascina mustul tasnind prin panza sacilor tesuta iarna de bunica. Astazi, doar cativa butasi de vie se mai incapataneaza sa rodeasca in fata casei, in amintirea bunicilor si pentru un must de weekend.
Dumitrescu Doina
16/09/2018 at 22:56Cu ce s-ar putea compara imensitatea ordonata a unei podgorii? Și impresia imediata de bogăție ,de plenitudine a naturii? Și veselia pe care o simți în modul cel mai firesc….
Mi-ar plăcea foarte mult sa merg și eu acolo.
Iancu Fanel
16/09/2018 at 22:46Din nou ne surprindeți plăcut cu această idee de promovare a tradițiilor! Vinurile românești merită mai multă atenție.Zonele cu tradiție trebuie promovate, pentru a fi cunoscute în lume.Mulțumesc!
Dana Gonț
16/09/2018 at 23:21Mulțumesc și eu, este și meritul prietenilor de la Tohani.
Bogdan Tudose
20/08/2019 at 13:52Cules de vie, must și jazz!
Nu cred ca exista o combinație mai atrăgătoare!
Unul din cele mai frumoase momente ale anilor tinereții mele era când se apropia luna septembrie și știam ca urmează sa mergem la cules de vie la bunici.
Am dori sa mergem și noi dacă se poate, multimim.
Andreea Calinescu
16/09/2018 at 21:58Mi-ar placea sa evadez pentru cateva ore din agitatia orasului si sa vizitez impreuna cu sotul meu o zona asa frumoasa si linistitoare. Multumim, Dana Gont!
Balanica Niko
16/09/2018 at 20:59Amintiri foarte frumoase din copilaria mea de la culesul viei, parca vad cum primeam o foarfeca sa tai cu grija ciorchinii de struguri, cum se ocupa bunicul meu de must si de vin!…Imi doresc de ceva timp sa retraiesc aceasta atmosfera frumoasa, vizitand o podgorie,impreuna cu sotul meu! Felicitari Dana Gont pentru tot ce faci!
Dana Gonț
16/09/2018 at 21:00Mulțumesc mult!
Ghită Răzvan
16/09/2018 at 20:38Cea mai frumoasă amintire a început in 1986 și încă o trăiesc, născut, crescut și privilegiat că am făcut parte din poveste. Locurile copilăriei mele și acum a copiilor mei sunt minunate. Tohani a fost, este și va rămâne un loc cu istorie și vin bun.
Nicolae Albert
16/09/2018 at 20:26Doresc sa particip. Mulțumesc.
Neacsu Adrian
16/09/2018 at 20:11culesul de vie de la bunici este cea mai frumoasa amintire a mea despre vin si vita de vie !!!!
Flore Daniel
16/09/2018 at 18:33De mic copil m-am nascut,am crescut,traiesc si ” ma hranesc” cu dorinta de a afla cat mai multe despre vin si vita de vie. Ma leaga amintiri frumoase de acea perioada a copilariei,amintiri de nepretuit si as vrea sa le mai traiesc o data. Era o atmosfera de vis desprinsa parca din tablourile lui Grigorescu. Era veselie,toata lumea putea sa dea o mana de ajutor. Ce mare greutate sa rupi strugurii,si sa-i arunci in galeata.”Vezi sa nu ii scuturi boabele pe jos,spuneau oamenii mai in varsta”si sa nu rupi prea tare din coarda”
Mirela Buzarin
16/09/2018 at 17:12Sună extraordinar . Mi-ar plăcea să particip, mai ales că în zona Tohani mergeam la cules de struguri cu școala, undeva prin 1987
Georgeta Oprea
16/09/2018 at 12:29Cele mai frumoase amintiri despre vin si vie sunt cele in care am avut bucatica noastra de vie si am facut noi must si vinul nostru. Prima bucurie dupa culesul viei era prepararea mustului urmata apoi de cea a prepararii vinului dar satisfactia cea mai mare era iarna atunci cand beam o cana de vin fiert neaparat cu scortisoara, facut de noi, la gura sobei.
Aurelian Nica
16/09/2018 at 12:03Frumoasa zona. Suna tentant, mai ales ca e pe 21 septembrie 🙂
Cele mai frumoase amintiri legate de vie si vin sunt cele de acum 4 ani, cand am fost in Provence. Am vizitat podgorii si crame si chiar am locuit la una din ele.
Cel mai mult mi-a placut la Chateau la Canorgue, aproape de Bonnieux, locul in care s-a filmat A GOOD YEAR.
Dana Gonț
16/09/2018 at 12:05N-am ajuns în Provence…
Dar sunt sigură că ți-ar plăcea și la Tohani. 🙂
Marcela Vingarzan
16/09/2018 at 11:10Foarte frumoasa initiativa! M-as bucura sa particip la eveniment impreuna cu sotul meu❤
O amintire draga sufletului meu dateaza din 1997, cand aveam doar 5 ani si eram fascinata de pipa cu robinet atasata butoiului de lemn din pivnita bunicilor.Am ales o cana, am umplut-o cu vin si ceea ce a urmat e de la sine inteles….un somn pufos
Dana Gonț
16/09/2018 at 11:11Mulțumesc!
Anonim
18/09/2018 at 13:13M-am născut ,crescut și învățat la poalele Tohanilor,in Mizil.Practicile , cu ncepand de la clasa a cincea,până în clasa a douăsprezecea ,le-am făcut la Tohani,la culesul viilor.Ne adunam la școală și acolo veneau camioanele care ne luau și ne duceau în vie.Eram însoțiți de profesori.Primeam coșuri(sau tarne)și câte doi pe rand începeam culesul.Cantam ,povesteam,era veselie,dar ne și întreceam la cules.Chiar nu mi se părea greu!
Mirela Belu
16/09/2018 at 09:54Ar fi o nouă experiență! De ce nu? Pentru mine și el.
Salajan Lacrimioara
16/09/2018 at 09:45Articol inconfundabil marca Dana Gont. Am radacini in zona desi locuiesc la Cluj.Ador vita de vie, mustul, culesul strugurior, vinul, adica tot ceea ce se tese in jurul acestei activitati care se desfasoara in SEPTEMBRIE.luna mea draga.
Dana Gonț
16/09/2018 at 09:53E un loc foarte frumos, e adevărat! Mulțumesc!
Matei Gabriela
16/09/2018 at 09:09Vreau sa particip impreuna cu fetita mea. Va fi o experienta frumoasa pentru noi. Tohani este brandul de vin pe care il ador/consum cel mai mult.