E o ora târzie sau o dimineaţă devreme şi vreau să vă spun că în Bucureşti sunt cel puţin vreo 4000 de oameni buni.
I-am văzut eu în seara, chiar noaptea asta la Gala Folk ”Om bun”!
Sunt de-a dreptul impresionată de ce public, ce atmosferă şi mai ales ce artişti am văzut într-un maraton de peste 5 ore de muzică. Mi-au dat lacrimile când am reauzit povestea copacilor goi (”Copacii fără pădure”) a Tatianei Stepa şi am râs cu lacrimi la recitalurile Ada Milea şi Daniel Iancu. Am înţeles după mai bine de un minut că sunetul ăla senzaţional şi ciudat venea din vocea lui Răzvan Crivaci şi nu era un instrument ascuns. Am ascultat cu atenţie piese pe care nu le ştiam ale celor de la ”Forţele de muncă”, mi-am amintit cu plăcere de piesele lui Alifantis, am bătut din palme ritmul maramureşean cu Ducu Bertzi şi l-am aşteptat pe Mircea Baniciu să urce pe scenă până aproape de ora 1, dar am cântat şi aplaudat la recitalul lui fără să simt un strop din oboseala celor mai bine de 40 de ore în care am dormit doar 5.
Şi-a meritat numele de gală. A fost un eveniment sub egida proiectului ”Artă contra drog” şi am văzut acolo oameni foarte diverşi şi foarte fericiţi. Mă bucur că singura mea dependenţă şi a lor e doar starea pe care ţi-o dă un concert reuşit!
Scuze pentru calitatea imaginilor, am fost acolo în calitate de spectator, sunt banale filmări cu telefonul mobil… Dar am vrut să împart asta cu voi.