De ce și cum s-au schimbat numele străzilor din București| Aurel Ionescu

De ce se schimbă numele străzilor?

Am putea fi tentați să credem că este o meteahnă românească, însă lucrul acesta se întâmplă și pe alte meridiane. În toată lumea, numele străzilor se schimbă cam din aceleași motive: cinstirea personalităților și a evenimentelor importante, schimbările politice, orgolii sau, pur și simplu, considerente administrative. Cazul Via Appia Antica, este unul fericit, acest drum roman, supranumit și „regina străzilor”, purtând de 2300 de ani numele întemeietorului său.

În București, în jurul principalelor căi de acces, numite poduri domnești, care plecau de la Curtea Domnească, au apărut după 1580 ulițele purtând numele breslelor de meșteșugari și negustori care le ocupau: Băcani, Căldărari, Covaci, Șelari, Tabaci, Zlătari ș.a. Dacă podul (calea) Șerban Vodă și-a păstrat numele de la 1721 până astăzi, celelalte poduri, menționate pentru prima dată în jurul lui 1770, și-au schimbat denumirea de mai multe ori. Cât privește celelalte străzi mici, laterale, ele au apărut cu numele istoric, atribuit de comunitatea locală, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Care din vechile nume mai există astăzi?

Citim cu emoție câteva vechi denumiri dispărute de mult de pe hartă: Bazaca, Băbescu, Băltăreţu, Bărcănescu, Bazar Manchester, Chiriac, Colegiului, Dobroteasa, Dulgherilor, Dumitru Vieru, Flămânda, Fraţilor, Furiilor, Graţiilor, Încurcată, Mavrikie, Marginii, Paralelă, Plopilor, Ruinelor, Săraca, Suferindă, Taurului, Umbrei. Unele erau nume de proprietari, riverani sau nu, sau purtau amintirea unui eveniment.

Dintre străzile care au rezistat cu nume şi traseu (complet sau parţial) vom aminti câteva: Arcului, Armașului, Biserica Enei (Ianei), Boteanu, Brezoianu, Caimatei, Gabroveni, Izvor, Lipscani, Luterană, Negustori, Pitar Moş, Popa Nan, Puişor, Sfinţilor, Sf. Ecaterina, Schitu Măgureanu, Stelea Spătaru, Clucerul Udricani, Visarion. Alte străzi și-au păstrat numele cu un traseu modificat sau scurtat. Cele mai multe nume, însă, au dispărut treptat după 1870.

Șoseaua Kiseleff poartă cel mai vechi nume atribuit oficial unui loc public în București şi care s-a păstrat până azi. Alte nume atribuite cu caracter onorific au fost Ştirbei Vodă (1856), Bibescu Vodă (1856), Carol I (1866, acum, Franceză), Cuza Vodă (înainte de 1868), Elisabeta (1869). De asemenea, (Ion) Heliade-Rădulescu (1872) a fost primul nume atribuit oficial după decesul persoanei respective.

La vremuri noi, nume noi

Numele eroului de la Grivița, căpitanul Valter Mărăcineanu, a fost atribuit în octombrie 1877 străzii Rondelul prin decret semnat de domnitorul Carol la Poradim, pe câmpul de luptă, fiind singura modificare de nume făcută astfel. Alte schimbări s-au făcut în 1878, după terminarea Războiului de Independență, când au dispărut mai multe denumiri cu tradiție, de care puțini își mai amintesc. Pentru primirea „oștirii triumfătoare” la întoarcerea în București, Consiliul Comunal a decis schimbarea numelui unor străzi importante, cu nume care să cinstească, în principal, locurile victoriei și pe autorii ei, astfel:

„Calea Mogoşoaiei, în calea Victoriei. 
Strada Herăstrău, în strada Dorobanţilor.
Calea Vergului, în calea Călăraşilor.
Strada Târgoviştei, în strada Griviţei.
Strada Belvedere, în strada Plevnei.
Calea Craiovei, în calea Rahovei.
Strada Germană, în strada Smârdan.
Strada Spirei, în strada 13 Septembre.
Strada Filaret, în strada 11 Iunie.
Bulevardul din vale de la strada Brezoianu spre Cotroceni, în Bulevardul Independinţei.”

În 1885, ulița Notagiul, numită așa pentru că în apropiere s-a aflat prima „școală de înotare” din București, a primit numele doctorului Carol Davila, care locuise pe această stradă din Cotroceni. În același an, str. Incendiul purtând urmările Marelui Foc de la 1847 a primit numele domnitorului Matei Basarab. Nu întâmplător, întrucât cu puțin timp înainte se mutase aici liceul cu același nume. Încet-încet, și alte denumiri cu tradiție locală – bune sau rele – vor dispărea făcând loc unora desemnate de o autoritate, superioară sau locală.

Extinderea orașului la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a creat condițiile apariției multor artere noi. Au fost străzi denumite provizoriu cu litere, străzi și fundături cu același nume, una lângă alta, departajate doar printr-un numeral cardinal (Moș Ajun I-VI, Mărculescu I-III ș.a., cel mai celebru caz fiind cel al străzilor Petrescu I-XVII din cartierul Pantelimon) sau străzi care aveau la un capăt un nume și la celălalt alt nume.

Au fost și mai sunt și azi străzi cu nume de inspirație mitologică: Apolon, Bachus, Ceres, Diana, Jupiter, Muzelor, Olimpului, Remus, Romulus, Sirenelor, Uranus, cu nume geografice: Apusului, Nordului, Occidentului, Răsăritului, Sudului, sau astronomice: Echinocțiului, Eclipsei, Luceafăr, Primăverii, Toamnei, Soarelui, Zorilor.

Lucrurile erau adesea la discreția dezvoltatorilor imobiliari sau, pur și simplu, a riveranilor, străzile fiind botezate de către aceștia cu numele lor și al membrilor de familie. Astfel, în satul Șerban Vodă, actualul cartier omonim al capitalei, primii proprietari au fost prof. Anton Colorian și avocatul Barbu Păltineanu. Încă mai există străzile cu numele primului și al fiului său (Radului).

La fel, au existat str. Barbu Păltineanu (acum, pictor Ștefan Dimitrescu) și două străzi purtând numele copiilor acestuia, Dominic (acum, Duminicii) și Rodica (acum, Giovanni Boccaccio).

În 1897, Tudorache Mitu, proprietar al unui teren din zona pieții Buzești, a donat o suprafață de circa cinci mii de metri pătraţi și a deschis o stradă care i-a purtat numele câțiva ani. Printre cei care și-au făcut casă aici a fost și Leonida Varnali, medic comunal, care a murit în 1901 de febră tifoidă îngrijind bolnavii de pe această stradă. În 1905, Consiliul Comunal a schimbat numele străzii în Leonida Varnali. Tudorache Mitu şi familia lui s-au considerat nedreptăţiţi de faptul că strada a încetat să-i mai poarte numele. Târziu, în 1931, urmaşii săi încă mai adresau, fără succes, primarului capitalei o cerere de revenire a numelui străzii la cel iniţial.

Alte exemple sunt din fostul cartier Dealul Spirii. La sud-vest de șoseaua Panduri, proprietarul terenului, după ce l-a parcelat înainte de 1900 și a deschis străzi, le-a botezat cu numele lui, Cătuneanu (acum, Ion Urdăreanu), al soției sale, Iovița, și al copiilor lor: Paulina (desființată), Viorica (acum, Ioniță Cegan), Nicușor (desființată) și Mircea (acum, Frunte Lată). Cine ar fi putut rezista tentației de a intra în eternitate în acest fel?

În apropiere, a fost odată str. Epicol (acum, Gheorghieni), un caz mai ciudat de modificare de nume, intrat în folclorul bucureștean. Se zice că înainte de a apărea, în jur de 1880, în lista străzilor, numele filozofului grec Epicur ar fi fost „ajustat” fiind considerat indecent. Se non è vero, è ben trovato!

„Pentru a comemora oamenii marcanți ai țărei…”

Urmând exemplul altor capitale ale Europei, edilii Bucureștilor au hotărât în 1909 că atribuirea unor locuri publice a numelui oamenilor iluștri decedați este cea mai bună cale de a perpetua amintirea acestora în memoria colectivă. Au impus și o condiție, ca acest lucru să se facă numai după „cinci ani de la moarte…” când „se va putea vedea dacă memoria acelei persoane a durat și în ce măsură”. Redus ulterior la trei ani, termenul a fost mereu încălcat. Sub presiunea politică sau emoțională, excepțiile au devenit regulă. Rivalitățile de tot felul sau slăbiciunile omenești au dus la multe schimbări de nume, uneori regretabile.

Despre cum s-au atribuit și, mai ales, cum s-au schimbat numele de străzi în perioada interbelică și în perioada comunistă și despre evoluția numelui unor străzi cunoscute din București vom povesti într-un episod următor.

Îţi recomand să citeşti şi 10 curiozităţi din istoria Bucureştiului sau 10 lucruri surprinzătoare despre Grădina Botanică din Bucureşti, dar şi să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de Bonton.

4 Comments

  • Un cetățean

    12/11/2018 at 12:41

    Poate citesc si cei de la Primaria Constanța si invata ceva. Anul acesta au refuzat de doua ori in Comisia de Urbanism sa redenumească o stradă principală din oraș cu numele Regina Maria, mai ales că marcăm și centenarul Marii Uniri. Cum au motivat? Că astfel obligă oamenii să își schimbe actele de identitate. Cât de penibil!

    Răspunde
    • mihai marta

      16/11/2018 at 14:25

      La fel trebuie sa reapara bd. Carol, fost Stalin, actual Tomis si , bineinteles, bd. Regina Maria, fost Lenin, actual Mamaia. Motivatia Primariei e idioata, a fost jale cand Republicii a redevenit Ferdinand?

      Răspunde
  • Andrei

    11/11/2018 at 23:19

    Este un articol pe gustul meu si am fost mereu interesat de povestile locurilor celebre ( o tema precum denumirea strazilor este chiar mai interesanta ). De cate ori ajung in Bucuresti incerc sa vizitez ceva care sa ma faca sa retraiesc istoria locului. (ultima data am reusit sa ajung la Casa Capsa 🙂 si sa vizitez muzeul Th Aman). Inca nu am cumparat cartile pentru ca nu am reusit sa le gasesc la librarii (nu au toate volumele 🙁 ) dar o sa le caut mai atent si daca le gasesc cred ca o sa fie o placere sa le citesc in vacanta de Craciun :). Vreau sa ii multumesc domnului Ionescu pentru ca desi cartile sunt publicarte in 2014 (daca retin corect) este totusi un gest care marcheaza centenarul mult mai ferm decat orice am vazut din partea autoritatilor. Vreau sa va multumesc si dumneavoastra pentru ca nu va pierdeti niciodata curajul si increderea si continuati sa protejati si sa scoateti in evidenta ceea ce ar trebui sa fie normal si nu mai este. Va asigur ca efortul dumneavoastra conteaza !

    Răspunde

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!