Un primar al unui oraș de la malul mării se pregătea să dea în folosință cu ocazia sezonului estival o superbă promenadă, pentru turiști și localnici, deopotrivă. Grădinile orașului marin erau pline cu lei din piatră și sirene de bronz în mărime naturală, iar pe țărm urmau a străjui două fântâni arteziene, decorate cu motive florale, frunze de palmier, melci și animale de savană. Inițial, primarul se gândise să orneze artezienele cu scoici și pești din gips, dar fiind vorba de monumente la malul mării, i s-a părut redundant, un spectacol previzibil. Pe litoral când vii trebuie să vezi ceva exotic, să te scoată din nuanțele concretului, o vibrație sălbatică în ritmul monoton al Mării Negre! Așă că peștii oceanici au fost dați la gunoi, iar primarul a dat dispoziție să fie turnați în forme patru lei miniaturali pe dale din granit. Ce măreție a naufragiului estival! Luxurianta junglă în oazele nisipului! La promenada cu fântâni, pergole și foișoare, se muncea zi lumină. Arhitecții, cot la cot cu zilierii. Nimeni n-a avut sâmbete, duminici. Treaba, treabă, estimată cam la cinci milioane de euro, dai un ban, dar stai în față!

Promenada Năvodari | foto: cugetliber.ro

Aparent, orașul nostru e prada unei amuzante nepriceperi artistice. O inadecvare de stil, o lipsă de gust atenuată de paranteza că despre gusturi nu se discută, o așezare eclectică a unei minți năstrușnice, ghidate estetic de argumentul că nimic nu poate fi făcut întâmplător atunci când ești născut în zodia leului…

În realitate, acest act pus în scenă la scara unui oraș care include comunitatea și toți vizitatorii săi din timpul verii, e exemplificarea tragi-comică a răului pe care-l poate face lumii lipsa de educație. Dacă lipsa de caracter e dată de felul în care ne petrecem cei șapte ani de-acasă, lipsa de valori e dată de felul în care trecem prin școală. Poți să fii un om de treabă, politicos și bine intenționat, dacă ai trecut prin școală doar ca să-ți iei diploma, eventual, să poți plagia un doctorat, felul în care iei decizii le poate face un imens rău celorlalți. De la cum așezi lucrurile acasă pentru familia ta și până la modul în care conduci oameni, organizații, comunități, primării și guverne, totul are legătură cu felul în care ești educat.

Spre deosebire de ignoranță, care te face să te simți mereu puternic prin suficiența ideilor puține și fixe, educația are acest imens handicap: cu cât cunoști mai multe, cu atât te cufunzi mai mult în necunoscut. Practic, nu ești niciodată satisfăcut de tine. Te simți slab, te îndoiești de tine, te pui mereu sub semnul întrebării, te străduiești mai mult. Educația e un efort permanent de a ajunge la sensuri prin care, în loc să te vezi mai bun, te vezi mai puțin și te străduiești să le fii bun celor din jurul tău: copiilor pe care-i crești, elevilor pe care-i înveți, angajaților pe care-i ai, subordonaților către care trasezi sarcini, cetățenilor pe care îi conduci. Și-atunci care-i farmecul? De ce să te-ndoiești la nesfârșit de tine ca nebunul? Nu-i mai bine să n-ai frământări, să știi cu precizie ce e bine pentru ceilalți, să te-arăți puternic, talentat și să marchezi repede banul?

Statuie în Năvodari | Foto Vlad Odobescu

Adevărul e că atunci când nu folosesc niciunei forme de creștere sau educație, ci doar acoperă lipsa ei, banii nu îmbogățesc nici omul, nici împrejurul lui. Perpetuează sărăcia peste care țâșnește, ca din arteziană, spoiala maiestuoasă cu lei drept blazon. Pare că nu se mai vede tristețea locului, când de fapt, prin poleială și jegul lucește mai mult. România seamănă în multe din locurile ei cu această mică stațiune de la malul mării. O risipă uriașă în euforia ideilor crețe: de la stadioane ridicate în sate de bătrâni, până la statui viteze dezvelite-n parcuri unde-și fac veacul cerșetorii, totul e o lecție costisitoare a inadecvării. Nimeni nu se crede needucat, majoritatea sunt convinși că sărăcia e doar destinul nostru mioritic.

De ce ne ducem, deci, la școală? Viața nu-i un concurs de cultură generală, cine știe câștigă mai mult. Viața e un permanent examen al relațiilor noastre cu lumea. Foarte egoistă, lumea nici nu ne-ntreabă cine suntem, cât de importanți, deștepți sau talentați, în ce zodie ne-au răsărit prima dată zorile; ci doar ce putem noi să facem pentru ea. Atunci când punem preț pe școală, educația ne oferă acele repere prin care să relaționăm adecvat în oricare din lumile în care vrem să ne-afirmăm identitatea.

Dacă leii străjuiesc statuia lui Columb în Barcelona pe malul mării e pentru că asta chiar are o semnificație. E simbolul gratitudinii pentru un navigator, care-a devenit unicul Columb în toată omenirea când s-a abandonat pe sine în marea neștiută, ca să ne-arate nouă… cât de mare-i lumea.

Îţi recomand să citeşti şi Surorile Coposu | Să nu apună soarele pe mânia ta   sau Povești uitate despre numele străzilor din București | Aurel Ionescu, dar şi să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de bonton.

Dana Gonț Jurnalist, blogger de călătorii

Jurnalist de televiziune cu peste 20 ani experiență (B1TV, Digi24, Prima Tv), blogger de călătorii și specialist în comunicare și promovare turistică. Dacă apreciezi ce scriu, te rog susține această activitate cu o donație către Asociația Bonton pentru Oameni și Cultură, Cont IBAN RO78BTRLRONCRT0CQ6938301, CIF 48710592. Găsești datele și pe asociatiabonton.ro

See Full Bio