Am citit cândva un articol foarte bun, scris de Alina Kasprovschi, care se numeşte: “Copiii săraci nu mănâncă doar de Crăciun”. Şi mi-am amintit de prima mea experienţă într-o acțiune caritabilă…
Lucram la postul local TV Sigma şi, chiar dacă eram un copil care realiza emisiuni muzicale, înţelegeam de atunci că sunt norocoasă că am o famile şi o casă. Am decis înainte de Crăciun, în vremea în care nu prea existau campanii de strângere de fonduri şi nici internetul nu ajunsese în România, să facem anunţuri pe post şi să rugăm telespectatorii să doneze haine pentru copii şi ce alte lucruri mai pot oferi. Zi de zi, aşteptam câteva ore la camera 803 din Facultatea de Electronică, să vină lumea cu donaţii. Să fi venit, până la urmă vreo 4 oameni… Între timp am sunat la multe orfelinate (cred că încă se numeau aşa) să întreb ce nevoi au şi dacă şi-au anunţat şi alţii intenţia de a-i ajuta. Ca să nu mergem toţi la un singur centru şi la alţi copii să nu ajungă nimic. La una dintre casele de copii am fost asigurată că nevoile sunt mari şi pe ei nu îi ajută nimeni. Mi-am mobilizat apoi toţi prietenii şi colegii să doneze şi eu am cumpărat din tot salariul meu portocale. În ziua stabilită ne-am dus cu două maşini pline de haine, dulciuri, jucării şi… portocale. Bucuroşi nevoie mare. Surpriza a fost că nu am fost primiţi înauntru şi că pungile noastre au fost duse, pe intrarea din spate, într-o debara. Aveam să aflu că urma să vină Preşedintele de atunci al României şi totul era pregătit pentru vizita dânsului. Nu ştiu ce s-a ales de donaţia noastră, dar a fost o dezamăgire pentru mine.
Aşa am învăţat însă că generozitatea nu e doar un cadou de Crăciun. Că bătrânii nu sunt singuri doar de sărbători. Că acei copii au tot felul de nevoi, pe unele nu le știm şi nici nu se rezolvă cu multe kilograme de portocale (care se și strică dacă sunt prea multe)… Atât am ştiut atunci să fac. Astăzi, după mulţi ani, ştiu mai mult. Și, dacă nu o fi cu supărare, vă spun care sunt câteva dintre principiile după care mă ghidez eu atunci când vreau să ajut. Orice alte sugestii sunt binevenite, învăț în fiecare zi.
1. Caut să ajut oameni pe care îi cunosc, îi văd sau despre care aflu de la alte cunoștințe. Situații despre care aflu de la persoane în care am încredere. Știu cine beneficiază de ajutorul meu și ce am reușit să fac. Mă uit în jur! Și oamenii de lângă mine pot avea nevoie de ajutor, chiar dacă nu îl cer. Și eu am uneori tendința să mă gândesc cum să ajut copiii săraci despre care aflu de pe internet sau de la tv și uit că în satul unde locuiește tata sunt copii care o duc la fel de greu.
2. Susțin organizații a căror activitate încerc să o cunosc, care au rapoarte transparente și exemple concrete de lucruri pe care le-au schimbat. Mă ajută faptul că multe au implementat sistemul de donație recurentă, astfel încât am câteva donații activate direct pe abonamentul de telefon. Prin prisma meseriei am avut șansa să primesc mai multe informații, pe unii chiar să îi întâlnesc. Pentru un om ocupat e o bătaie de cap să facă o documentare despre cine și ce a făcut și cât de serios este. Eu însă când evaluez un ONG mă uit la relevanța proiectelor, dacă schimbă ceva pe termen lung, dacă au informații clare și detaliate. Doar câteva nume pe care le cunosc mai bine: Fundația FARA, Asociația Sfânta Sofia, HOSPICE Casa Speranței, Fundația Pact, Fundația pentru copii „Sfântul Sava” , programul pentru vârstnici ”Niciodată singur”, programul de terapie prin lecții de pian pentru copiii cu autism al Piano Therapy sau terapia asistată de animale. Programul de activități pentru copii internați voluntari în spital sau Asociația Taxiul cu Bomboane, Big Hearts Society care ajută animalele abandonate, chiar bolnave. Un alt tip de ajutor este pentru organizațiile care ajută în diferite moduri ong-urile, cetățenii sau grupurile de inițiativă locale. Eele sunt mai puțin vizibile pentru că poveștile nu sunt la fel de concrete, dar munca lor este esențială. Este și cazul Centrului de Resurse în Comunicare din care fac parte, sau al Centrului de Resurse pentru Participare Publică .
3. Folosesc platforma Galantom, care este o adevărată bază de date pentru orice tip de cauză vă sensibiliează și unde modalitatea de a dona este foarte simplă. Mai mult decât atât, pe Galantom vă puteți ”dona” ziua de naștere unei cauze. Adică să rugați prietenii ca în loc de cadouri, să facă o donație unui ong pe care îl alegeți chiar voi.
4. Completez în fiecare an formularul prin care donez 2% din impozitul pe venit care, din 2019, este chiar 3,5%. E o sumă care oricum se duce la buget, deci nu scot nimic din buzunar, iar declarația se poate depune și online dacă vă faceți cont pe site-ul la ANAF. O vreme am crezut că formularul acesta se completează numai pentru veniturile suplimentare (drepturi de autor, chirii, alte venituri independente). De fapt, orice salariat îl poate depune. Și nu cere nimic! Puteți alege orice organizație non-profit, umanitară sau culturală, asociații de părinți (care pot ajuta la dotarea școlilor) sau chiar direct către școli, alte asociații de cercetare, de protecţie a mediului, de sănătate, media, servicii sociale, biserici sau mănăstiri. Iar dacă aveți o firmă, completând un formular puteți redirecționa 20% din impozitul pe profit.
5. Când nu pot dona bani, pot dona lucruri. O idee bună (în București) este SocialXchange, magazinul caritabil al DGASPC sector 6 unde pe de o parte cei care donează primesc puncte pe care le pot schimba în tot felul de servicii (de la închirierea cu o sumă redusă a unui loc pentru petrecerea copilului, până la cursuri diverse), iar pe de altă parte, cei care beneficiază pot primi produse în schimbul unei munci depuse. Un alt ONG la care eu am mai dăruit haine sau alimente (neperisabile) este Samusocial, care se ocupă de oamenii străzii (iarna nevoile lor sunt mai mari). O altă idee bună de a dona lucruri care pot fi valorificate este magazinul La Taica Lazăr din București, un fel de consignație unde puteți dărui obiecte care atunci când se vând se transformă în donații.
6. Chiar dacă gesturile caritabile nu trebuie făcute doar de sărbători, statistic vorbind cele mai multe donații din an se fac în lunile noiembrie și decembrie. Și asta nu e chiar atât de rău. Un alt mod de a ajuta fără un mare efort este să cumpăr cadouri (de care oricum am nevoie) de la magazine caritabile (charity shops), afaceri sociale sau chiar companiile despre care aflu că donează o parte din încasări. Puteți face același lucru. Și pentru că vorbeam de implicare „all seasons”, puteți ține cont de acest aspect tot timpul anului. Câteva exemple: La Taica Lazăr, Atelierul Merci Charity Boutique, MamaPan.
7. Uneori e nevoie de oameni mai mult decât de bani. Din păcate eu nu reușesc să fiu prezentă la acțiuni concrete așa cum mi-aș dori. Dar încerc să fac ceva în domeniul meu, ceva ce pot. Cum ar fi să scriu acest articol care sper să fie de folos mai multor oameni. Dacă puteți, rupeți din timpul vostru și faceți voluntariat pentru cei pe care vreți să îi ajutați. Sau pentru ONG-urile care în lunile de iarnă au mai multă activitate. Dacă nu, poate prin profesia voastră puteți contribui: un medic poate oferi câteva consultații gratuite, un electrician poate să repare câteva prize, etc.
8. Susțin cauzele în care cred pe rețelele de socializare cu un share, un like, atunci când e nevoie de ajutor. Online-ul și-a dovedit eficiența de multe ori deja, dar Facebook are regulile lui. Și una dintre ele este că atunci când mai mulți oameni interacționează cu o postare, ea va fi mai vizibilă. Deci chiar și atunci când nu poți ajuta concret, poți ajuta ca mesajul să ajungă mai departe cu un simplu click. Sigur că și promovarea aceasta trebuie făcută cu simț de răspundere și cu respect pentru demnitatea oamenilor. Un model în această privință este doamna Maria Holtzhauser, pe care dacă o veți urmări pe Facebook veți avea posibilitatea să ajutați când și cu ce puteți, pe tot timpul anului.
Dăruiți! De Crăciun sau în orice altă zi din an. Bani sau timp. Pricepere sau o vorbă bună. Toți avem ceva de oferit și asta ne aduce și nouă bucurie. Iar lecția pe care am învățat-o eu este că a dărui nu înseamnă doar a dona, înseamnă a face diferența. Așa că din punctul meu de vedere nu e nimic rău în a fi mai bun de Crăciun. Totuși, sezonul bunătății nu ar trebui să se încheie în ianuarie. 🙂
Îți recomand să citești și Să fim șoimi pentru o zi sau Masca noastră cea de toate zilele, dar și să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de Bonton.
