Cronică Shakira la Bucureşti

IPOTEZĂ:
Felul în care îmi place sau evaluez un concert conţine, pe lângă puţine criterii obiective (organizare, sonorizare, seriozitatea artiştilor şi raportarea la alte sute, mii de concerte văzute), extrem de multe criterii subiective: cât de mult îmi place mie artistul în general, cum a fost vremea, cât a costat biletul, cu cine am fost, unde am stat, care era starea mea de spirit, etc.
Aşadar această cronică este felul în care am văzut eu, Dana Gonţ, acest concert.

ISTORIC
Nu îmi cumpărasem bilet la Shakira şi nu sunt o mare fană… Sunt însă o mare fană a concertelor, iar faima asta a mea mi-a adus o surpriză de ultim moment astfel încât am ajuns şi la acest concert. Deci am fost simplu spectator, n-am filmat, n-am avut treabă.

Plecată de la nişte proiecţii FFE (Festivalul Filmului European), am făcut o greşeală capitală: eram fără pelerină de ploaie (la concerte nu ai voie cu umbrelă).

Am ajuns la concert pe când pe scenă era Smiley care îşi făcea treaba foarte bine (păcat că sunetul nu era tocmai reuşit). Am ajuns la locul meu în timp ce norii erau din ce în ce mai negri… Am observat că totuşi mai mulţi oameni aveau nişte pelerine de ploaie identice şi aparent de unică folosinţă şi m-am gândit că e posibil să se vândă pe undeva aşa că am întrebat. Răspuns: la standul de tricouri.

M-am dus acolo şi am aflat că nu mai erau, dar urma să mai aducă. Coada a început să se formeze sănătos prin spatele meu. Ei bine, această idee m-a salvat probabil de o mare răceala, pentru că, deşi am aşteptat după aceste pelerine aproape o oră, am fost în faţă şi am stat sub copertina care acoperea standul, astfel încât am putut să mă feresc de ploaia torenţială (iar înghesuiala mi-a ţinut un pic de cald 🙂 ).
O dată luată pelerina, m-am avântat curajos în ploaie… nu am fost atât de ferită pe cât mă aşteptam. Cât a ţinut ploaia a fost un coşmar: ud, frig, nici mai târziu când a fost concertul nu vedeam prea bine din cauza glugii de la pelerină.. şi asta, culmea, la un concert care se numeşte ”The sun comes out”… 🙂

CONCERTUL

Concertul a început pe la 21.15-21.20. Nu ştiu exact ora pentru că accesul la ceasul de la mână era dificil, peste mine ploua Nil-ul parcă…
Oricum, nemulţumirea era mare în jur, publicul (matur) o dăduse deja în huiduială… Am uitat să vă spun: la Shakira aveai senzaţia că s-au organizat excursii cu şcoala. Era PLIN de copii. În fine, Shakira a apărut şi a început show-ul. Şi ca să nu mă pierd în amănunte, am să schematizez ce nu mi-a plăcut, ce mi-a plăcut şi … ce regret 🙂

Ce NU mi-a plăcut mie:
– a început exagerat (după părerea mea) de târziu, cu atât mai mult cu cât oamenii aşteptau în condiţiile meteorologice date… Concertul era anunţat la ora 19.00 şi chiar cu doi artişti în deschidere mi se pare mie foarte târziu să înceapă după 21.15… Percepţia timpului este oricum alta când eşti ud şi înfrigurat. Şi sper că o artistă ca ea mai realizează ce mult înseamnă ca atâţia oameni nu doar să dea bani să te vadă, ci să stea în ploaie atâta timp să te aştepte… e extrem de flatant. Pe mine un om dacă m-ar aştepta o oră în ploaia aia… m-ar obliga cumplit 🙂

– ei bine, dacă tot a fost aşteptarea aşa lungă… speram la un început mai în forţă. Eu ţin la început la fel de mult la ca finalul unui concert, pentru că acela îmi dă nivelul de stare de la care pornesc. Primele 2 piese … total necunoscute pentru mine… Primele vreo 4… n-am auzit mai deloc vocea ei… Simţeam cum mă cuprind regretele…

– tot în prima parte în mod special, m-a surprins Shakira că a depăşit un pic imaginea pe care o aveam eu despre ea, a femeii senzuale şi merge un pic mai mult spre vulgaritate. Mă refer strict la mişcările de dans şi strict la primele piese. Asta nu ar fi nici o problemă, dacă întrebăm publicul masculin! Dar eu nu am putut scăpa de obsesia că toate copilele prezente în număr aşa de mare, vor înţelege şi prelua acest model… Mă rog, poate la mine e problema, altfel publicul cel mai bine la asta reacţiona: la dat din fund şi la momentul când a rupt un top ca să rămână într-un soi de sutien… Deci ea ştie ce trebuie să facă pentru a obţine reacţii.

Ce MI-A PLĂCUT
– varianta ei de la Nothing else matters !!!

– că s-a solidarizat cu publicul şi a ieşit un pic în ploaie
– că e femeie de show!
– că dansează foarte bine!

Mai departe nu mai ştiu, pentru că n-am mai putut rezista frigului şi durerii acute de spate, astfel încât am plecat înainte de final… Am rămas cu un regret, nu ştiu dacă a cântat-o, dar mi-ar fi plăcut cel mai mult să ascult de la ea Hay amores…
În afară de acest regret care are mare legătură şi cu vremea, rămân după concertul ăsta cu încântarea că am văzut-o pe Shakira pe neaşteptate şi cu o întâmplare drăguţă: un copilaş haios a întins mâinile spre mine şi a strigat ”Ajutor!”, să-l ajut să se dea jos de pe scaunul pe care era cocoţat. L-am luat în braţe şi în secunda în care l-am pus jos m-a pupat hotărât şi cu drag şi mi-a mulţumit!

Aşa că vă mulţumesc şi eu dacă aţi avut răbdare să citiţi şi ne vedem pe 30 mai! Clar!
(E cineva care nu ştie unde? :))) )

Dana Gonț Jurnalist, blogger de călătorii

Jurnalist de televiziune cu peste 20 ani experiență (B1TV, Digi24, Prima Tv), blogger de călătorii și specialist în comunicare și promovare turistică. Dacă apreciezi ce scriu, te rog susține această activitate cu o donație către Asociația Bonton pentru Oameni și Cultură, Cont IBAN RO78BTRLRONCRT0CQ6938301, CIF 48710592. Găsești datele și pe asociatiabonton.ro

See Full Bio