Ceramica de Horezu a intrat în patrimoniul UNESCO încă din 2005. Ceea ce a făcut-o apreciată și căutată. Dar în același timp a devenit interesantă și pentru falsificatori.
Dacă treceți prin Horezu nu e chip să nu vă ia ochii sutele de oale, farfurii, căni, străchini, vaze, ulcele care se vând la marginea drumului. Și ar fi păcat să nu aveți în casă un astfel de obiect. Dar cum deosebim autenticul de fals?
Nicoleta e meșter olar cu tradiție de familie iar Laurențiu s-a specializat „prin alianță” în tot ce înseamnă vase de lut. Familia Pietraru a construit, pe cont propriu, un mic muzeu al ceramicii. E imposibil de ratat pentru că e la șosea iar construcția în sine are formă de ulcică.
Din micul muzeu, dar mai ales de la gazdele lui, poți învața nu doar să te ferești de falsuri, ci și să recunoști ceramica din diverse zone ale țării. Iată câteva „tips and tricks”.
Piața este invadată de ceramică bulgărească și chiar chinezească. Ceea ce nu ar fi o problemă dacă ar fi vândută ca atare sau dacă ar fi realizată de meșteri olari din Bulgaria sau China. Dar, în realitate, ceramica e produsă industrial, în fabrici. Mai mult, Laurențiu Pietraru susține că în componența vaselor se folosește plumb, un adevărat pericol pentru sănătate. Însă putem să ne ferim de ceramica „fake”, dacă suntem atenți la câteva mici detalii: este mai grea (din cauza plumbului), modelele sunt identice și perfect executate (nu sunt făcute de mâna omului, ci de o mașină), culorile sunt mai puternice, și, per total, vasele sunt mai ieftine.
Există câteva motive pe care le veți întâlni preponderent la meșterii din zona Horezu: cocoșul, spicul de grâu, coada de păun, pomul vieții sau rozeta. Culorile folosite sunt cele pe care le regăsim în natură, pentru că, în mod tradițional, se obțineau din amestecul vopselurilor cu rocă albă, oxid de cobalt sau pământ roșu. Și, spre deosebire de produsele contrafăcute, e bine de știut că ceramica autentică de Horezu nu e smălțuită la exterior.
Există, bineînțeles, ceramică autentică și din alte zone ale țării.
Că este vorba de vase de lut, port tradițional, linguri de lemn sau orice alt astfel de meșteșug, încercați să-i susțineți pe cei care le fac cu respect pentru autentic. Sunt din ce în ce mai puțini…
Îți recomand să citești și Străzi din București și numele lor | Aurel Ionescu sau Casele de oaspeți, luxul simplității , dar și să te abonezi la newsletter pentru alte povești de bonton.
Dacă ți-a plăcut acest articol nu uita să urmărești călătoriile mele cu un like sau follow și pe Facebook, Youtube, Instagram @danagont.ro sau TikTok. Poți să te abonezi și la newsletter pentru a primi, din când în când, noutăți despre poveștile pe care le scriu.
