Vă pot spune că ţânţarii sârbeşti ştiu să pişte mai bine. Picioarele mele atârnate ostentativ aseară la cetatea din Novi Sad au fost servite, pare-se, ca o delicatesă românească.
Jurnal de călătorie singuratică. Ziua 1 (Novi Sad)
Plecarea… grea. Mii de gânduri adunate şi 3 perechi de ochi îngrijoraţi în oglinda retrovizoare. Apoi perechea mea de ochi a prins un pic de ceaţă…
Strudel cu măre
Completare la povestea unei bucureştence la Cluj, până la urmă am reuşit să fac poza cu telefonul, că poate nu m-aţi crezut 🙂
O bucureşteancă la Cluj, episodul 2.
Ziua de azi e mai mult Cluj story, decât TIFF story… Asta pentru că mai bine de jumătate de zi a fost pierdută pentru îndeplinirea a două obiective administrative care, în mod normal (da, normal adică ca la Bucureşti, Craiova, Iaşi, Constanţa, Galaţi etc.), ar fi durat o oră. Aşa că fac o postare separată…