Un weekend la Castel Daniel, în Tălișoara, Covasna, era pe lista mea de dorințe de câțiva ani buni, iar dorința mi s-a împlinit recent. Dar înainte de a vă spune cum a fost experiența pe care am avut-o aici ca turist și ce alte locuri am mai vizitat în zonă, iată câteva repere din povestea acestui monument readus la viață.
De ce castel și nu conac?
Pentru început o explicație legată de denumirea de castel. Aceasta nu înseamnă doar o construcție grandioasă ca Neuschwansein, Versailles, Peleș sau alte asemenea frumuseți despre care am mai scris. Reducând informația într-un mod simplist, noțiunea de castel are repere destul de diferite în funcție de loc și perioadă. Se referă atât la o adevărată fortăreață medievală, reședință nobiliară, cu un important rol de apărare, cât și la o locuință nobiliară de provincie unde localnicii denumeau castel casa unui conducător sau a unei familii înstărite. Astăzi, de cele mai multe ori când auzim de un castel, avem în minte imaginile castelelor regale din Franța și nu numai, care și-au pierdut funcția de apărare și au devenit adevărate capodopere arhitecturale.
Mic istoric al castelului Daniel
Istoria castelului Daniel a început în 1620, când familia Daniel din Vârghiș a început construcția unei noi reședințe în Tălișoara. Între 1669-1680, casa a fost extinsă și înălțată cu un etaj care a fost folosit drept sală de bal și evenimente de către proprietari: Mihály Daniel și soția sa, Judit Haller.
Restaurarea a scos la iveală și picturile murale din jurul anului 1680, care reprezintă cele mai importante momente din ascensiunea socială și politică a familiei Mihály. Cea mai bine păstrată este cea din camera Constantinopole, unde pictura îl arată pe Daniel Mihály într-o misiune ”diplomatică”: aceea de a duce birul sultanului. Istoricii au remarcat că acesta este reprezentat stând în picioare în fața sultanului care era așezat, ceea ce nu se făcea la curtea sultanului. Alte modificări și adăugiri la castel au mai avut loc la sfârșitul secolului XIX.
Clădirea și domeniul au fost naționalizate în perioada regimului comunist și folosite ca sediu CAP, magazie de lemne sau grădiniță.
Castel Daniel astăzi
Actualii proprietari, Atilla și Lilla Racz, au achiziționat castelul în 2009 și au realizat un remarcabil proces de restaurare, păstrând valoarea istorică, dar adăugând confort și eleganță fiecărei încăperi.
În castelul propriu-zis sunt doar 8 camere pentru cazare, fiecare cu o poveste aparte și cu un design absolut deosebit care îmbină perfect vechiul și noul: de exemplu părți din lemnul vechi care a fost înlocuit a fost refolosit pentru a crea noi elemente de mobilier.
View this post on Instagram
În vizita mea la castel eu nu am stat însă într-una dintre camerele istorice, pentru că din fostele grajduri ale domeniului proprietarii au reușit să facă un alt corp de cazare, cu spa și restaurant. Sunt în aceeași curte spațioasă și chiar dacă interiorul este mai puțin luxos decât cel din castel, confortul și liniștea sunt la ele acasă. Iar spa-ul la îndemână. 🙂
Și pentru că vizita aceasta a avut loc într-o perioadă în care pandemia începea să-și arate al treilea val, simt nevoia să precizez că la Castel Daniel măsurile de protecție sunt exemplare! Ca turist poți să nu ai aproape nicio interacțiune cu personalul de când ajungi, până pleci. Există o interfață web în care se face tot: check in, solicitarea unor servicii, plata sau comandă de mâncare. Poți mânca (delicios de altfel) la restaurant cu distanțare reală, pe pajiște afară sau în cameră. Pentru orice nu poți solicita prin interfață, primești numărul de la recepție unde poți să comunici inclusiv pe whatsapp. Domeniul este foarte spațios și nicio clipă nu m-am simțit nesigură de condiții. Deci se poate!
Ce mai poți vizita în zonă
Chiar dacă pare situat într-o zonă lipsită de atracții majore, există câteva locuri splendide de vizitat în apropierea castelului. În drum spre Castel Daniel, vă recomand cetatea-biserică Prejmer, una dintre cele mai frumoase construcții religioase din România, parte din patrimoniul UNESCO.
Tot în drumul spre Castel Daniel (care se află la 60 de km de Brașov) este și Castelul Kalnoky din Micloșoara, a cărui poveste o puteți citi aici.
O altă zi am petrecut-o în vizită la vulcanul stins și lacul de smarald de la Racoș. Te poți convinge din imaginile de mai jos, din postarea de pe contul meu de Instagram, dacă locul merită vizitat.
View this post on Instagram
Dacă ai mai mult timp la dispoziție poți ajunge și la Lacul Sfânta Ana sau la Cheile Vârghișului, eu le-am lăsat pentru data viitoare.
Acest articol este parte din proiectul meu #ÎntâlnireCuȚaraMea, un demers prin care îmi propun să promovez destinații românești care merită descoperite. Te invit să urmărești călătoriile mele și pe Facebook, Youtube sau Instagram.
Îţi recomand să citești și întâlnirea cu Țara Făgărașului sau poveștile din Ținutul Buzăului, dar şi să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de bonton.
3 Comments
BIXA MIRCEA CLAUDIU
13/02/2022 at 17:04Anul trecut, in 2021 am fost la o pensiune din zona, la Varghis, Pensiunea Ana unde am avut de lucru la reconditionarea si pictarea in stil traditional a pensiunii. Aproape 2 luni de zile am facut traseul dute-vino in fiecare zi, Rasnov-Varghis. Am trecut pe langa castel zilnic deci, admirandu-l. Este o constructie impunatoare pentru zona, bravo proprietarilor care l-au repus in valoare. Toata zona iti atrage privirile cu portile vechi sculptate in lemn, casele vechi cu acareturile aferente, cu gazde primitoare. Mi-a atras atentia grija lor, a secuilor in conservarea si pastrarea patrimoniului lor. Merita din plin vizitata zona, este atipica fata de turismul practicat in alte zone. La Varghis, este familia Suto, care sunt la a 15-a generatie de pictori si sculptori in lemn din generatie in generatie ducand traditia mai departe, din anul 1500 aproximativ, o raritate pentru Romania si nu numai. Tablitele cu numele strazilor sunt pictate pe lemn.
Dana Gonț
13/02/2022 at 19:29Mulțumesc pentru valoroasele informații și completări! Când mai ajung prin zonă negreșit trec prin Vârghiș, poate să găsesc și familia despre care îmi povestiți.
Narcis-Teofil Purice
09/05/2021 at 02:05Sărut mâna!
… și de-ale religiei: Hristos a Înviat!
Cele bune.
Purice, cu tot cu narcis și teofil, 🙂