7 supărări politice, dezbătute la un parastas de la țară

O situație de familie a făcut să fie nevoie ca weekendul acesta să plec la țară. La țară înseamnă în Oltenia. Într-o localitate în care, de la Revoluție încoace, conduce același partid. Unde prezența la vot este, de obicei, un record pe țară (chiar și 150%) și unde, deși numărul de case părăsite crește în fiecare an, înaintea alegerilor e ”coadă” la vizele de flotant.
Cum am coborât din mașină tata mi-a zis că miros a Piața Victoriei. Dar nu ne-am luat din asta. M-am trezit însă mai târziu, după veșnica pomenire, ascultând supărarea altor oameni față de protestele din țară. Să fiu bine înțeleasă încă de la început, eu pe oamenii ăștia nu-i judec și nu-i urăsc. Din contră, mă doare că n-au parte de o bătrânețe mai fericită și liniștită. Și nu-mi plac mișto-urile la adresa lor, vorba unei prietene, lipsa noastră de respect nu o să-i facă mai buni. Pe de altă parte nu cred nici că respectul se câștigă automat cu vârsta. Sunt puști care nu au ajuns la majorat, dar sunt demni de respect și oameni care au îmbătrânit degeaba. 
Revenind, însă și trecând peste înverșunarea demnă de un scop mai nobil, am vrut să înțeleg care sunt argumentele lor și cum de nu îi deranjează această lege. Care în mod evident nu e despre ei. Le-am dat și răspunsuri, cât m-am priceput, dar cred că nu am făcut decât să intru într-un dialog al surzilor.

1. Partidul de la guvernare a câștigat alegerile. Să se respecte alegerile.
Hitler a fost ales, Ceaușescu și el. Câștigarea alegerilor nu dă dreptul politicienilor să facă ORICE. Dacă au fost votați, nu înseamnă că mâine-poimâine pot da o lege care să ne oblige să ne omorâm între noi, doi câte doi. Deci legile trebuie să fie morale și în interesul poporului. Indiferent câte voturi ai primit.
2. Cei din Piața Victoriei sunt trei sferturi fără serviciu.
De-asta se umple piața după 7-8 seara, când iese lumea de la serviciu… Dacă n-ar munci, n-ar veni și ei în timpul zilei, mai pe căldură, mai pe soare?
3. Cei din piață sunt o minoritate.
Las la o parte faptul că în stradă sunt mai mulți oameni decât au fost la Revoluția din 1989 … dar nu sunt nici măcar aceeași oameni în fiecare seară. Deci dacă estimările sunt că au ieșit peste 300.000 în toată țara într-o seară, sunt sigură că dacă am calcula „unicii” am ajunge pe la o jumătate de milion. Dacă am lua în calcul că mai sunt oameni care nu pot ieși din diferite motive, ar fi și mai mulți. Bun, chiar și așa să zicem că rămân o minoritate. Să vă explic totuși care este principiul statului de drept, așa cum mi l-a explicat și mie cândva doamna Ana Blandiana: ”În democrație cuvântul majorității este cel care hotărăște lucrurile. Dar asta nu înseamnă că 10 hoți reprezintă mai mult decât doi oameni cinstiți”. Sau dacă ar fi să împrumut un citat de la dexonline.ro „Democrația înseamnă doi lupi și un miel care votează ce să mănânce la prânz.”
4. Guvernul nu știe ce vor oamenii din stradă, nu sunt organizați, nu au un reprezentant să meargă să vorbească în numele tuturor. Mulți au ieșit doar la plimbare în Piața Victoriei.
Încep cu sfârșitul. Eurobarometrele publicate de Comisia Europeană arată că mai puțin de zece români dintr-o sută fac mișcare în mod regulat, 18% – foarte rar, iar 61% nu pratică niciun sport. Brusc, după apariția OUG, românii fac mișcare la minus 10 grade și doar în Piața Victoriei.
Că protestatarii nu sunt organizați, e de bine. Deși dacă insiști asupra subiectului afli că sunt obligați de multinaționale să iasă sau sunt plătiți de Soroș. E de neconceput totuși ca o masă de oameni atât de mare să nu aibă un șef, să nu-și facă un partid, o organizație. Cum să nu ai tu un conducător iubit? Ca restul…

5. Nu e în regulă să fie condamnat abuzul în serviciu, că nimeni nu mai are curaj să facă nimic în administrația publică.
Abuzul în serviciu, spre deosebire de neglijența în serviciu, este atunci când cineva profită cu intenție de funcția sa pentru a comite o infracțiune. Niciun om cinstit nu are de ce să se teamă de asta. Niciunul dintre oamenii cu care am stat de vorbă nu au citit ordonanța, nu au cunoștințe juridice, nu au rude, prieteni care să le fi explicat măcar ce înseamnă. Dar toți știau că e nevoie de ordonanță.
6. Și alții au furat, de ce nu ați ieșit atunci în stradă? Și dacă fură, asta e! Dar măcar ne dau și nouă ceva.
Oamenii cu care am stat de vorbă nu au ieșit niciodată în stradă. Pentru nimic. Însă au văzut de fiecare dată la televizor cum au ieșit alții. Îi supără că președintele are 6 case, că Cioloș a făcut gaură în buget, dar nu au manifestat niciodată. Suntem un neam obișnuit cu jaful. Și reacționăm când e prea grav. E foarte trist că oamenii cred că suntem unii împotriva altora. Despre politica asta de dezbinare, foarte utilă politicienilor, am scris deja. După multe argumente, până la urmă chiar și oamenii aceștia de la țară, cu care am stat de vorbă, au înțeles că oarecum treaba asta cu ordonanța e pentru politicieni. Că nu îi ajută cu nimic. Problema e că ei sunt atât de obișnuiți cu ideea că un politician mai și fură, încât asta nu li se pare grav. Nici dacă e legal. Aceeași oameni ar scoate toporul la tine dacă le-ai fura porcul din bătătură. Cu politicienii e altceva. Sunt dispuși să închidă ochii la tot ce se întâmplă (cum fac de atâția ani!) pentru că au primit și ei ceva. Și le e frică să nu li se ia dacă acești politicieni pică. De exemplu cei 100 de lei la pensie. Și nu o spun cu răutate, ci cu durere în suflet. Pentru că mă doare și felul în care sunt umiliți și păcăliți. Bătrânii noștri, părinții noștri merită o batrânețe fără griji, merită doctori buni și tot ajutorul din lume. Și pensii mari, mult mai mari! Au muncit o viață pentru asta. Și tot ce primesc sunt frimiturile unor oameni care s-au îmbogățit pe spatele muncii lor. Și ei se bucură că totuși le-au dat. Nu contează că meritau mai mult, nu contează cine va plăti, nu contează cât ne costă. Ei au primit 100 de lei. Dureros.
7. Protestatarii sunt manipulați!
Oamenii cu care am stat de vorbă și mi-au spus că cei din stradă sunt manipulați au TOATE informațiile de la televizor. Nu doar informațiile, ci un întreg sistem de gândire, livrat „la cheie”. Și sunt convinși că ceea ce știu ei e adevărat. Majoritatea celor din stradă se informează din mai multe surse, sunt oameni cu o viziune mai largă, stau de vorbă între ei și chiar și cu cei de altă părere. Gândesc și trag concluzii, caută și verifică. Merg la fața locului să se convingă. E clar că nu pot fi decât manipulați…
Bun, noi suntem manipulați. Dar au fost luări de poziție din partea ambasadelor străine – ăștia vor să ne ia Moldova și Ținutul Secuiesc, din partea mediului academic – aștia nu se știe exact cine sunt, din partea bisericii și chiar a unor membri PSD. Aici se schimbă subiectul. De fapt, toate aceste discuții nu au fost un dialog. Când am răspuns cu argumente care nu mai puteau fi combătute, de obicei se trecea la alt capitol.
Și dintre toate, cea mai tare supărare mi s-a părut aceea pe cei care au ieșit cu copiii în frig, despre care mi s-a spus că trebuie amendați de Protecția Copilului. Mi-a spus asta un om crescut la țară, care a copilărit iarna pe uliță și prin bătătură, a alergat în picioarele goale și a munci de mic la câmp. Ca toți copiii din sat.
V-a ieșit și de data asta. Părinți contra copii, vecini contra alți vecini, tineri contra bătrâni.  Lăsați-mă să închei cu ceea ce a scris despre asta părintele Constantin Necula: ”Nu știți cât de greu este când în orice direcție te îndrepți sunt AI TĂI!!! Și ei se văd dușmani! (–) Am un singur drept: sa vorbesc lui Dumnezeu despre durerea ce-mi bântuie Neamul!!!”

Save