Încep acest articol cu precizarea (devenită necesară) că în mod voit am ales să scoatem la lumină case memoriale mai puțin cunoscute. Și că atât eu, cât și autoarea invitată să publice aici, Ana Rubeli, avem povești și despre alte case, alte locuri pe blogurile noastre și vom mai avea. Rând pe rând.

Ana este sufletul proiectului Aiciastat, pe care l-a inițiat alături de soțul ei, Andrei. Ne urmărim și apreciem reciproc, iar invitația de a colabora pentru acest articol a venit firesc. Mai ales că, așa cum veți vedea, Ana Rubeli iubește aceste povești cel puțin la fel de mult ca mine.

7 case memoriale

Atunci când am început proiectul „Aiciastat” am semnat, mental desigur, manifestul dragostei pentru bijuteriile arhitectonice din România: castele, conace, case memoriale, ruine, palate, mânăstiri, biserici fortificate sau muzee. Preferatele mele rămân totuși casele memoriale: în pereții lor se simte energia personajelor care le-au creat, le-au iubit, și în cele din urmă, părăsit. Acolo simți realmente că artiști, scriitori, compozitori, poeți, Oameni cu O mare au pășit și au lăsat ceva în urmă. Așa că aș vrea să vă povestesc despre 7 case memoriale care m-au impresionat și pe care le-am descoperit în călătoriile prin România.

1. Casa lui Brâncuși de la Hobița

Constantin Brâncuși (1876-1957) este unul dintre cei mai influenți sculptori ai secolului XX și în același timp una dintre personalitățile cele mai cunoscute de la noi din țară. Chipul artistului, împreună cu laitmotivele sculpturilor sale, au apărut pe bancnotele de 500 lei emise de Banca Națională, imediat după Revoluție. Brâncuși s-a născut în satul Hobița, județul Gorj, unde încă de mic și-a manifestat pasiunea pentru cioplitul în lemn sau pentru pietrele șlefuite. Dacă în copilărie a început prin a face chipuri din argilă, la maturitate și-a transformat această pasiune în tehnică de lucru, alegând cu predilecție subiecte recurente precum pasărea măiastră, coloana infinitului, domnișoara Pogany sau cocoșul.

Anexa a casei memoriale Constantin Brâncuși din Hobița, jud. Gorj | foto: aiciastat.ro, 2012

Totul a început în satul său natal. Părinții săi erau ”gospodari cu slugi în curte” cum povestea artistul. Se ocupau cu agricultura și prelucrarea lemnului. Brâncuși a învățat în timp, de la tatăl şi bunicul său și mai apoi de la meşterii satului, priceperea de a ciopli lemnul. În Hobiţa și-a găsit inspirația de la casele frumos împodobite, de la stâlpii bisericii de lemn cu motive care i-au inspirat coloana infinitului, şi de la cimitirul satului, cu troiţele şi crucile sale  înflorate. Brâncuși a studiat și a lucrat întâi la Craiova (unde a conceput chiar o vioară), apoi la București și în cele din urmă la Paris, unde s-a și stabilit. A plecat la Paris pe jos, dezamăgit de lipsa de apreciere a publicului pentru bustul lui Carol Davila pe care l-a realizat (care astăzi se află în curtea Spitalului Militar din București). La Paris a refuzat să lucreze în atelierul sculptorului faimos Auguste Rodin, lăsând posterității vestita frază: „La umbra marilor copaci nu crește nimic”. Și-a dezvoltat un stil propriu, autentic, și-a creat un atelier în inima Parisului iar sculpturile sale au devenit rapid faimoase în Franța și în SUA. A revenit în țară pentru scurte perioade de timp, în cadrul unor expoziții, dar opera sa a început să fie cu adevărat apreciată abia după anii  ’60.

Din păcate, casa părintească a lui Constantin Brâncuși nu mai există în forma inițială încă din 1919. Ea fusese moștenită de sora sculptorului, Eufrosina Brâncuși, care a demolat-o, utilizând bârnele la noua casă pe care și-a construit-o după căsătorie. Nepotul Eufrosinei, Nicolae Gogoiu, care folosea casa ca magazie, a vândut bârnele de lemn din casa copilăriei lui Brâncuși către sculptorul Florin Codre în anul 2000. Intenția sculptorului era de a înființa un centru cultural și o tabără de creație “Constantin Brâncuși”, cu punerea în valoare a elementelor originare ale casei, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat.

Actuala casă memorială în care s-a organizat acest muzeu în anii ‘70, este amplasată pe terenul unde s-a născut sculptorul, dar a aparținut lui Calistrat Blendea, tot din satul Hobița, fiind similară cu casa părintească a lui Brâncuși și reprezentativă pentru arhitectura locală. Anul acesta s-au împlinit 144 de ani de la nașterea marelui sculptor și încă nu vedem o soluție pentru casa lui părintească.

2. Casa memorială a lui George Topîrceanu de la Nămăești

Casa lui George Topîrceanu de la Nămăiești, jud. Argeș | foto: aiciastat.ro

George Topîrceanu (1886-1937) este cunoscut drept poetul fiinţelor mici, al greierilor şi al gâzelor, al florilor şi al păsărilor în literatura română. Însă viața lui ascunde mult mai multe secrete și aspecte inedite, pe care le puteți afla la casa lui memorială, prin versurile pe care le recită muzeografa ce își dedică timpul studiind operele și viața poetului. Topîrceanu a scris opere de o profunzime fantastică, a fost prins prizonier la Turtucaia în Primul Război Mondial și a scris proză despre experiența sa de prizonier de război. Supranumit „chiriașul grăbit”, și-a schimbat mai mereu domiciliul, stând în chirie la diverse gazde. Știați că pe versurile scrise de el a compus de fapt Nicu Alifantis melodia „Balada chiriașului grăbit”?

Născut la București, a avut un traseu în zig-zag prin vechiul regat. Începând cu 1912, a locuit timp de 8 ani în casa aceasta de la Nămăești, unde a venit împreună cu familia sa (mama sa a lucrat ca țesătoare de covoare la Mânăstirea Nămăești). Topîrceanu s-a căsătorit cu învățătoarea Victoria Iuga, brunetă și frumoasă, după cum arată un tablou de familie din muzeu. Aici s-a născut și unicul său fiu, Gheorghe, care, din păcate, a murit în 1918 într-un accident de mașină la București. După lovitura aceasta nu și-a mai revenit niciodată. La casa lui memorială a rămas într-un colț geamantanul său, al „chiriașului grăbit”, pe care l-a purtat adesea în călătoriile la Iași, unde Garabet Ibrăileanu îl chemase pentru a fi subsecretar de redacție la revista „Viața românească”. La Iași a stat în chirie la scriitorul Demostene Botez și s-a îndrăgostit de scriitoarea Otilia Cazimir, cu care a avut o lungă și discretă romanță, iar căsătoria sa cu Victoria s-a destrămat.

Interiorul casei memoriale George Topîrceanu de la Nămăiești , jud. Argeș | foto: aiciastat.ro

În casa memorială de la Nămăești, o casă țărănească specifică zonei Muscelului, desfășurată pe două niveluri, este organizată încă din 1967 o expoziție permanentă, cu exponate legate de viața și activitatea poetului: o parte din biblioteca sa, scrisori adresate familiei și prietenilor, manuscrise, fotografii, arme de vânătoare. Vă las aici câteva versuri evocatoare din „Balada chiriașului grăbit” care încă îl poartă pe Topîrceanu pe urmele unei călătorii perpetue:

„Eu nu ştiu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,
Ce demon mă pune-n mişcare,
Ce taină mă-ndeamnă la drum.

Dar simt că m-apasă pereţii,
Eu sunt chiriaş trecător:
În scurtul popas al vieţii
Vreau multe schimbări de decor.”

3. Casa memorială a lui Anton Pann de la Râmnicu Vâlcea

Casa lui Anton Pann din Râmnicu Vâlcea | foto: aiciastat.ro, 2019

Anton Pann, compozitorul muzicii imnului național al României, pe numele său inițial Antonie Pantelimonovici Petrov, s-a născut cândva între 1796-1798 în Sliven (pe atunci raia turcească, parte din Imperiul Otoman), în Bulgaria de astăzi. El a fost un poet român de origine bulgară (deși Tudor Vianu susține că originea sa este mai degrabă aromână), a fost și profesor de muzică religioasă, compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat și publicist. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. Este cunoscut pentru compozițiile sale de muzică bisericească dar și pentru Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea, care încă îi încântă atât pe cei mici, cât și pe cei mari.

Și el a avut un parcurs sinuos și dureros, pornind ca refugiat mai întâi spre Chișinău, ajungând abia în 1812 în București, după ce își pierduse tatăl și doi frați. Avea o voce remarcabilă așa că în București a devenit paraclisier și cântăreț de strană la câteva biserici, apoi a fost ucenic la „școala de muzichie” a dascălului grec Dionisie Fotino. A studiat muzica ecleziastică și meșteșugul tiparului, a tradus muzică bisericească și a ajuns director al unei tipografii faimoase și profesor de psaltichie. După un popas de 1 an la Brașov în timpul revoluției lui Tudor Vladimirescu, în 1827 a fost numit profesor de muzică bisericească la Seminarul din Râmnicu Vâlcea, astfel că s-a mutat aici temporar. Revoluția de la 1848 l-a prins la Râmnicu Vâlcea, unde a și compus imnul „Deșteaptă-te, Române!” pe versurile lui Andrei Mureșanu.

Interiorul casei memoriale Anton Pann din Râmnicu Vâlcea | foto: aiciastat.ro, 2019

Casa sa memorială din Râmnicu-Vâlcea este cea mai veche clădire din oraș care mai păstrează stilul specific al zonei vâlcene. Ce este inedit este că, odată cu modernizarea și reamenajarea orașului Râmnicu-Vâlcea din anii ‘80, casa-muzeu a fost translatată pe o distanță de 37 metri de pe amplasamentul ei original. Expoziția prezintă o modestă locuință de târg de la mijlocul secolului al XIX-lea, cu divan, bibliotecă, masă, scaune, obiecte decorative și portrete ale unor personalități din epocă legate de Anton Pann, dar și lucrări muzicale, culegeri de folclor, poezii și povestiri ale autorului.

4. Casa memorială a lui Nicolae Iorga din Vălenii de Munte

Ansamblul Muzeului Iorga din Vălenii de Munte, jud. Prahova | foto: aiciastat.ro, 2019

Nicolae Iorga (1871-1940) a fost un titan al culturii române moderne, istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. George Călinescu spunea despre el că a fost un fel de Voltaire în cultura noastră de început de secol XX. A fost un copil minune, a absolvit Universitatea din Iași într-un singur an cu magna cum laude, a continuat studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul la numai 23 de ani. Vorbea 7 limbi, avea cunoștințe vaste în domenii variate și a scris peste 1000 de volume.

Biroul lui Nicolae Iorga | foto: aiciastat.ro, 2019

S-a născut la Botoșani, și-a petrecut tinerețea la București, însă în 1908 s-a stabilit la Vălenii de Munte, unde a locuit mai mult de 30 de ani.

Aici a fondat o școală de vară, propria editură, o tipografie pentru suplimentul literar al „Neamului Românesc” și un azil condus de scriitorul Constanța Marino-Moscu. Astfel a transformat orașul Vălenii de Munte într-un centru academic și cultural. Și-a susținut opiniile politice foarte ferm, a fost un susținător al intrării în Primul Război Mondial alături de Antantă și a fost un susținător al Marii Uniri (în calitatea de Preşedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor). Avea o memorie extraordinară și o retorică fantastică: discursurile sale erau proverbiale. Sunt totuși controversate tendințele sale antisemite. Cu toate acestea, a fost asasinat de legionari din cauză că li s-a opus, susținându-l pe Carol al II-lea împotriva lui Corneliu Zelea Codreanu.

Casa memorială Nicolae Iorga din Vălenii de Munte, jud. Prahova | foto: aiciastat.ro, 2019

Casa memorială de la Vălenii de Munte este monument istoric în centrul orașului. Este atestată documentar în 1833, fiind construită de polcovnicul Panca (un fel de colonel arhaic), și este o clădire caracteristică zonei subcarpatice prahovene. Casa a fost cumpărată de Iorga în 1908, după ce a vizitat zona în prealabil și s-a îndrăgostit de liniștea ei. El a construit ulterior două corpuri noi de clădire, care astăzi funcționează ca spaţii muzeale.

Corpurile din spate adăugate de Nicolae Iorga | foto: aiciastat.ro, 2019

Aici și-a creat o mare parte din operă. Lângă această clădire se află o alta din secolul al XVIII-lea, „Şcoala de misionare”, înfiinţată în 1923 de Iorga, şi care adăposteşte astăzi Muzeul de Artă Religioasă.

Școala de misionare din Vălenii de Munte, jud. Prahova | foto: aiciastat.ro, 2019

Muzeul „Nicolae Iorga” propriu-zis cuprinde două expoziţii: una cu caracter documentar al vieții istoricului și cealaltă de artă medievală românească și etnografie. La intrarea în muzeu se află bustul savantului turnat în bronz de sculptorul Oscar Han. În interiorul muzeului se află cărţi, manuscrise, obiecte personale, fotografii, mobilier, și chiar un tablou de Grigorescu. Mi-au plăcut lăzile de zestre moldoveneşti și scoarţele populare basarabene de pe vremea lui Iorga, dar și biroul său de lucru cu mapa din piele, călimara de cerneală şi pana de scris, și cu biblioteca sa uriașă cu volume din aproape toate domeniile ştiinţei şi artei.

5. Casa memorială Iulia Hașdeu la Câmpina (intrată în restaurare în 2020, momentan nu se poate vizita)

Castelul Iulia Hașdeu din Câmpina, jud. Prahova | foto: aiciastat.ro, 2019

Castelul de la Câmpina al Iuliei Hașdeu (1869-1888) este mai degrabă un templu-muzeu construit de tatăl său, Bogdan Petriceicu Hașdeu (1838-1907), în memoria fiicei sale decedată la numai 18 ani, de tuberculoză. Castelul este un loc învăluit în mister, se spune că ar fi bântuit, căci chiar construcția sa ar fi fost influențată de ședințele de spiritism în care tatăl îndurerat invoca spiritul fiicei din lumea de dincolo. Oficial arhitectul care a proiectat casa este Toma Dobrescu (Arhitect al Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor şi adept al curentului spiritist), construcția fiind ridicată de antrepriza lui N. Angelescu, dar se pare că mare parte din elementele prezente astăzi reprezintă rezultatele dorințelor Iuliei, interpretate de tatăl său. Toma Dobrescu a modificat treptat planul castelului, conceput iniţial ca o catedrală, în funcție de instrucțiunile și desenele primite chiar de la Bogdan Petriceicu Hașdeu.

Uşa de piatră monumentală de la intrare este decorată cu blazonul familiei, încadrat de cuvintele lui Galileo Galilei „E pur si muove” (Și totuși, se mișcă) şi de deviza familiei Hașdeu „Pro fide et patria” (În numele credinței și al țarii). În muzeu se află astăzi portretele membrilor familiei Hașdeu, fotografii și documente originale, mobilier vechi de peste un secol, manuscrise și colecții ale revistelor conduse de marele filolog și savant Hașdeu, ediții princeps ale cărților savantului, precum și tablouri valoroase semnate de pictori renumiți ca Sava Henția, Nicolae Grigorescu sau G.D. Mirea. Câteva spații sunt închinate în muzeu preocupărilor spiritiste ale lui B.P. Hașdeu. M-au impresionat camera obscură (unde aveau loc ședințele de spiritism, cu un porumbel de piatră, o lunetă astronomică și un sfeșnic), dar și templul în cel mai înalt turn, cu oglinzi paralele și un altar. În mijlocul turnului, unde se urcă pe trepte metalice, se află o statuie a lui Iisus, sculptată de Raphael Casciani, care nu a fost niciodată afectată, în ciuda efectelor devastatoare ale războiului, cutremurelor sau perioadei comuniste asupra castelului.

Statuia lui isus din Castelul Iulia Hașdeu | foto: aiciastat.ro, 2019

Iulia Hașdeu a fost poetă și un copil supradotat: la doi ani ştia să citească, la patru ani scria, la cinci ani compunea primele poezii, la 8 ani finalizase deja cele patru clase primare, iar la 11 ani absolvise Colegiul Național „Sfântul Sava”, în paralel urmând și cursurile Conservatorului de muzică din București. Ulterior a plecat la studii la Paris, acompaniată de mama sa, fiind prima româncă ce a studiat la Sorbona. Operele sale, poezie, teatru, povestiri și un jurnal, au fost publicate postum de tatăl său.

Interior, Castelul Iulia Hașdeu | foto: aiciastat.ro, 2019

În templul de la Câmpina, marele cărturar şi-a continuat practicile spiritiste, pentru a ”vorbi” cu Iulia, iar toate întrunirile oculte erau descrise într-un jurnal chiar de Bogdan Petriceicu Hașdeu. Din 23 decembrie 1890 până în 18 aprilie 1903 s-au păstrat 101 rezumate ale şedinţelor de spiritism din care aflăm că Iulia vorbea despre casă, îi dădea tatălui ei sfaturi cu privire la diverse probleme şi povestea chiar şi despre vieţile ei anterioare. Bogdan Petriceicu Hașdeu a scris despre asta în „Sic cogito”, o lucrare filosofică despre divinitate.

6. Casa memoriala Nicolae Grigorescu de la Câmpina

Casa memoriala Nicolae Grigorescu, Câmpina, jud. Prahova | foto: aiciastat.ro, 2019

Rămânem la Câmpina pentru o altă casă memorială a unei personalități marcante: Nicolae Grigorescu (1838-1907), unul dintre fondatorii picturii române moderne. Aici se află de fapt ultimul atelier al pictorului, căci la Câmpina s-a retras în ultimii ani de viaţă, 1904-1907, împreună cu soţia şi fiul său. A ales Câmpina datorită aerului patriarhal al orașului şi, mai ales, pentru împrejurimile de o inegalabilă frumuseţe: malurile Prahovei, albastrul cerului, dealurile care se regăsesc în unele dintre operele sale. Aici a pictat numeroase scene rustice, portrete de țărănci, care cu boi, peisaje rurale.

Nicolae Grigorescu a ajuns faimos datorită picturilor sale de la Agapia, când a fost remarcat de politicianul Mihail Kogălniceanu care i-a oferit o bursă de studii pentru cinci ani de zile la Paris. Astfel Grigorescu s-a înscris la École nationale supérieure des beaux-arts în Paris în jurul anului 1861. Grigorescu s-a alăturat pictorilor de la Barbizon, urmând calea realismului și mai apoi a impresionismului în peisajele sale. Un moment important în cariera sa a fost participarea cu 7 compoziții în cadrul Expoziției Universale de la Paris în 1867. Apoi s-a întors în țară și a participat la Războiul de Independență (1877-1878) împreună cu Sava Henția, Carol Popp de Szathmári și G.D. Mirea, în calitate de „pictor de front”, documentând prin schițe scenele de luptă la care asista.

Interior, casa memoriala Nicolae Grigorescu Câmpina, jud. Prahova | foto: aiciastat.ro, 2019

În timpul Primului Război Mondial, casa a adăpostit Cartierul General German și a fost incendiată. Din fericire, o parte dintre obiecte au putut fi salvate, astfel că fiul artistului, Gheorghe Grigorescu, a putut să reconstituie casa cu atelierul, sufrageria și biblioteca în perioada 1954-1955, având ca puncte de reper fotografii salvate din timpul vieții pictorului. În prezent în muzeu se pot vedea o multitudine de tablouri remarcabile ale marelui pictor, piese de mobilier și obiecte autentice aparținând pictorului (chiar și o pereche de ochelari!). În atelier, pe șevalet, se afla ultima sa lucrare, neterminată, „Întoarcerea de la bâlci”.

7. Muzeul memorial Ciprian Porumbescu în satul Ciprian Porumbescu din Bucovina

Casa memorială Ciprian Porumbescu, jud. Suceava | foto: aiciastat.ro, 2018

Compozitorul Ciprian Porumbescu (1853-1883) este considerat întemeietorul muzicii româneşti moderne, având un talent creator de excepţie. Deși a trăit doar 30 de ani (răpus și el de tuberculoză), Porumbescu ne-a lăsat opere nemuritoare: Balada pentru vioară şi pian, Rapsodia română, Cântecul Tricolorului, Imnul Unirii (Pe-al nostru steag) și opereta Crai Nou.

S-a născut în Bucovina, în Șipotele Sucevei, iar satul Stupca unde tatăl său a fost preot paroh este cel care astăzi îi poartă numele, în semn de omagiu. Dacă mergeți în zonă trebuie să știți că sunt două obiective care îl onorează pe artist. Prima este casa memorială „Ciprian Porumbescu”, inaugurată în 1953 și amenajată în singura clădire care s-a păstrat din fosta casă a preotului paroh Iraclie Porumbescu, tatăl compozitorului.  În cele două încăperi, cancelaria preotului şi bucătăria de vară, este reconstituită atmosfera epocii datorită pianului Mărioarei, sora compozitorului, mobilierului original, ale fotografiilor și ale diverselor obiecte care au aparţinut familiei. Pe o bârnă din tavanul casei încă se mai poate desluşi semnătura lui Ciprian Porumbescu, scrijelită cu briceagul pe când era copil. Aici „domnişorul Ţîprian” (cum i se spunea în familie) a creat cea mai mare parte din compoziţiile sale, rămase până astăzi neegalate.

Muzeul Ciprian Porumbescu, jud. Suceava | foto: aiciastat.ro, 2018

În apropierea casei memoriale unde a locuit compozitorul se află Muzeul memorial, organizat începând cu 1971 într-o clădire impozantă de secol XVIII, fost conac al boierului Dimitrie Costin. Amplasat într-un parc dendrologic, cu arbori seculari şi cu specii rare, conacul impunător ne-a întâmpinat cu notele Baladei lui Ciprian Porumbescu. Muzeul adăposteşte exponate originale, precum pianul, violoncelul, bagheta de dirijor, husa viorii, și chiar albumul votiv oferit de Ciprian iubitei sale Berta Gorgon (ce evocă povestea tristă de dragoste dintre cei doi), dar și mobilier, fotografii, tipărituri, afişe, piese numismatice sau filatelice, punctând momente importante din viaţa lui Ciprian Porumbescu.

Lângă muzeu, în curtea bisericii satului, se află cripta familiei Porumbescu, unde locul de veci al lui Ciprian Porumbescu este marcat cu tricolorul pe care el l-a omagiat în operele sale.

Proiectul „Aiciastat” merge pe urmele persoanelor remarcabile care și-au lăsat amprenta asupra istoriei și a patrimoniului țării noastre. Aceste urme pe care au pășit mari personalități sunt adeseori prăfuite, învăluite de uitare, greu de deslușit, dar satisfacția finală atunci când misterul este dezlegat este incomensurabilă.

Îţi recomand să citeşti și Acasă la George Enescu sau povestea Palatului Regal din București, dar şi să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de bonton.

Te invit să urmărești poveștile mele și pe Facebook,  Youtube sau Instagram.

Surse de documentare folosite de Ana Rubeli:
1. http://www.muzeugorj.ro/muzee-si-case-memoriale/casa-muzeu-constantin-brancusi/
https://www.bnr.ro/Constantin-Brancu%C8%99i-reprezentat-pe-bancnote-%C8%99i-monede-romane%C8%99ti-13688-Mobile.aspx
https://m.adevarul.ro/locale/targu-jiu/reprezentantii-ministerului-culturii-spun-gasit-solutie-salvarea-casei-brancusi-tin-secreta-nu-dezvaluim-vom-rezolva-demersul-1_5be0444cdf52022f752f288b/index.html
2.https://muscelpedia.ro/aboutus/index.php?pid=153
https://poeziisiversuri.com/george-toparceanu/balada-chiriasului-grabit/Fotografii realizate în iulie 2020.
3. https://www.clasic.radio/articol/anton-pann/2072581/5331/2
4. http://www.histmuseumph.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=55&Itemid=68
5.https://www.igloo.ro/castelul-iulia-hasdeu/https://adevarul.ro/locale/buzau/legatura-dincolo-moarte-hasdeu-fiica-lui-marele-om-cultura-construit-adevarat-templu-facut-spiritism-a-i-vorbi-genialei-iulia-1_54f6f296448e03c0fd37774f/index.html
6. http://www.visitprahova.ro/orase/campina/exploreaza/10/muzeul-memorial-nicolae-grigorescu
https://www.historia.ro/sectiune/travel/articol/descopera-locuri-casa-memoriala-nicolae-grigorescu-de-la-campina  
7. https://muzeulbucovinei.ro/casa-memoriala-ciprian-porumbescu/ 

Dana Gonț Jurnalist, blogger de călătorii

Jurnalist de televiziune cu peste 20 ani experiență (B1TV, Digi24, Prima Tv), blogger de călătorii și specialist în comunicare și promovare turistică. Dacă apreciezi ce scriu, te rog susține această activitate cu o donație către Asociația Bonton pentru Oameni și Cultură, Cont IBAN RO78BTRLRONCRT0CQ6938301, CIF 48710592. Găsești datele și pe asociatiabonton.ro

See Full Bio