piata-victoriei-din-bucuresti-acum-100-de-ani

10 curiozităţi din istoria Bucureştiului

În istoria Bucureștiului sunt multe curiozități despre care astăzi piuțini dintre noi mai știu.  De exemplu, din 1800 şi până în 1947 Bucureştiul era împărţit pe culori (nu pe cartiere sau sectoare, ca astăzi): galben, roşu, negru, albastru, verde. Culoarea de roșu era chiar centrul Capitalei, dar în 1925 dispare şi e împărțită între primăriile de galben, negru, albastru şi verde.

foto: Maior D. Pappasoglu, 1871

foto: Maior D. Pappasoglu, 1871

Calea Victoriei are denumirea neschimbată din 8 octombrie 1878, după Războiul de Independenţă, când armata română își face intrarea triumfală în Capitală. Până atunci era cunoscută ca Podul Mogoșoaiei, o stradă care a rezultat din unirea Drumului Braşovului cu Uliţa cea mare spre Sărindar. Podul Mogoşoaiei este prima stradă pavată din Bucureşti, însă pavarea era făcută cu trunchiuri de copaci, de aici şi denumirea de pod. Era drumul pe care Constantin Brâncoveanu îl făcea de la Palatul Domnesc, la domeniul de la Mogoşoaia. Singurul loc în care mai puteți vedea astăzi pavajul cu lemn de stejar este la intrarea în Hanul Lui Manuc.

Podul Mogosoaiei în 1874, foto: F. Duschek

Podul Mogoșoaiei în 1874, foto: F. Duschek

Considerată „coloana vertebrală” a Bucureştiului, Calea Victoriei este una dintre arterele cu cele mai multe clădiri declarate monument istoric din Bucureşti. Cu toate acestea, într-un clasament din 2013 ea este abia pe locul 4, după Calea Călăraşilor, Calea Griviţei, sau strada Mircea Vulcănescu. Majoritatea clădirilor de patrimoniu sunt de la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX. De ce nu sunt mai vechi?

Marele incendiul din 1847

Marele incendiul din 1847

Pentru că Bucureştiul a avut parte de câteva dezastre majore, dintre care e de menţionat incendiul din 23 martie 1847, în ziua de Paști, cel mai mare incendiu consemnat în Capitală. Focul nu a putut fi stins timp de câteva săptămâni şi, conform raportului întocmit de șeful poliției Capitalei, au fost distruse în total aproape 2000 de clădiri. După această tragedie s-a înfiinţat serviciul de pompieri.

Dintre clădirile spectaculoase de pe Calea Victoriei, câteva se remarcă, dincolo de frumuseţea lor, cu istorii şi poveşti surprinzătoare.

În momentul în care Carol I ajunge la Bucureşti, pe 10 mai 1866, primarul Dimitrie Brătianu îi oferă cheile oraşului, iar mai apoi este dus la palatul” pregătit pentru el. Principele nota în jurnalul său: „M-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta, palatul ia-l de unde nu-i. Locuiesc într-o căsuţă un pic mai mică decât gara din satul natal”. Era vorba de casa lui Dinicu Golescu construită în 1820, cumpărată de stat şi folosită şi de Cuza ca reşedinţă domnească. Principele realizează că este nevoie de o locuinţă în care să poată primi oaspeţi străini, astfel încât decide să construiască Palatul Regal (astăzi Muzeul Național de Artă al României), care însă va fi inaugurat mult mai târziu, în 1937.

Sala tronului, Palatul Regal (Muzeul Național de artă)

Sala tronului, Palatul Regal (Muzeul Național de Artă)

Grand Hôtel du Boulevard a fost primul hotel bucureştean cu apă curentă în camere, iar după 1904 a beneficiat de iluminat electric şi  ascensor. În restaurantul său se serveau fructe de mare proaspete, iar pereții erau decorați cu tablouri de artă care puteau fi și cumpărate.

Teatrul Odeon, opera arhitectului Grigore Cerkez, este singura clădire de teatru din Europa şi a doua din lume cu tavan retractabil. El funcţionează şi acum cu acelaşi mecanism de la 1911.

Tavanul retractabil al Teatrului Odeon

Casa Capșa, înființată în 1881, a câştigat medalia de aur la expoziţia de la Paris, din 1900, pentru produsele sale de cofetărie. Bomboanele de ciocolată făcute la Capşa erau oferite de Familia Regală în vizitele sale oficiale, iar în cinstea generalului Joffre care a vizitat România, fraţii Capşa au creat celebra prăjitură Joffre. De-a lungul timpului cafeneaua a fost locul de întâlnire al celor mai mari personalităţi politice şi culturale şi sursa principală de informare a jurnaliştilor. Un prefect de poliţie chiar i-a cerut regelui Carol al II-lea să închidă Casa Capşa pentru că o considera „locul tuturor răutăţilor”. 🙂

Cercul Militar Național

Cercul Militar Național

Cercul Militar Național a fost construit în 1912 cu fonduri obţinute în principal din donații, subscripții și cotizații ale ofițerilor. Palatul Cercului Militar Național a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăștinos. Motiv pentru care inginerii Anghel Saligny și Elie Radu adoptă o tehnică folosită mult în Veneţia, aceea de a străpunge solul mlăştinos cu piloni de stejar. Aşa a fost făcută fundaţia acestui palat masiv. Aici aveau loc cele mai frumoase baluri. Se spune că în acea perioadă taţii îşi plimbau fetele prin preajmă, doar-doar le remarcă un ofiţer 🙂

Palatul Telefoanelor și vechiul Teatru Național

Palatul Telefoanelor și vechiul Teatru Național

Palatul Telefoanelor a declanşat un imens scandal la inaugurarea sa în 1934. Era cea mai înaltă clădire din Bucureşti (52,5 m), cu alte cuvinte primul zgârie-nori din Capitală. Dar construcția în stilul Art Deco nu a fost pe placul bucureştenilor care au boicotat-o. Cum? Au refuzat să circule prin faţa ei aproape doi ani.

Poveştile despre Bucureşti sunt multe şi fascinante. Aici aţi găsit doar o mică parte dintre ele. Îți recomand să citești și 7 case boierești impresionante din București sau Ce comori ascunde Palatul CEC, dar și să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de Bonton.

Te invit să urmărești poveștile mele și pe FacebookYoutube sau Instagram. 

Save

Dana Gonț este jurnalist de televiziune, om de comunicare și blogger pe teme de călătorii și o viață de bun-gust.

35 Comments

  • Antoaneta Radoi

    24/09/2021 at 10:22

    Poate e interesat cel ce a scris acestă ”istorioară”, acest articol, sa vada ce s-a ales azi (24 sept 2021) de Hotelul Bulevard,(Regina Elisabeta/colț cu Calea Victoriei, vizavi de Casa Armatei), care, cica, ar fi fost declarat ”monument arhitectural”. Ce-o insemna asta eu nu prea inteleg, mai ales in condițiile actuale, în care văd, zilnic, de doi ani incheiati, ce se ”lucrează” -și se va mai lucra, cel puțin incă un an -cu picamăre și freze-, că s-a dus pe apa simbetei fosta lui arhitectura…interioară. Aceea pt care și fusese declarat ”monument arhitectural” și chiar era. Praf și pulbere este ACUM întreg interiorul acela magnific! S-a concesionat întreg patrimoniul…”monumentului arhitectural” declarat de Ministerul..Culturii. Câtă grija fată de cultura, de arta, de traditie, de moștenirea lăsată nouă de străbuni!! Halal grija pe Ministerul (așa zis al) Culturii! Eu cred ca, desi zgomotele de picamăre și freze, (intru demolarea coloanelor, a peretilor, a tot ce era absolut dumnezeiesc creat/zidit) se aude de la distanta considerabila în zonă, totusi niciun angajat al Ministerului Culturii (care sta degeaba pe bani grei plătiți din Buget) nu bindișește ca această …fostă comoară arhitecturală nu mai are nicicum aspectul care se poate vedea pe site-ul hotelui Bulevard. Peste Grand Hotel du Boulevard nu a venit incendiul, au venit insa…”maltezii” de la Corinthia -a se vedea contractul de concesionare dintre NiroInvestment si Corinthia, a se vedea la fața locului (dacă poate cineva!!), exact cum sta treaba si ce spun eu aici. Spor la treabă!

    Răspunde
  • Traian Paraschiv

    20/09/2020 at 14:31

    De remarcat ca pana in anii 70 a mai existat in Bucuresti strada Coloniei ( sector 2) pavata cu busteni ulterior s-a degradat si e refacuta cu asfalt.

    Răspunde
  • iuliana iatan

    21/09/2019 at 16:18

    Multumesc, totul este foarte interesant. Ma bucur ca transmiteti astfel de informatii, pentru ca trebuie cunoscute.

    Răspunde
    • Miha

      27/11/2019 at 09:26

      Foarte frumoase articolele. Sunt de aproape o ora pe blogul tau si nu reusesc sa mai ies pentru ca ma duc din articol in articol 🙂

      Răspunde
      • Dana Gonț

        27/11/2019 at 10:03

        Blogul meu este ca o sufragerie virtuală, un loc primitor. 🙂
        Mă bucur să fiu parte din micile bucurii ale unei zile, sper să reveniți pentru că vor mai urma povești

        Răspunde
  • Doina Alexandrescu

    29/03/2019 at 11:16

    Interesant articol. Multumesc, In legatura cu tavanul retractabil, la restaurantul hotelului Imparatul Romanilor exista acest tavan retractabil si face deliciul serilor de vara. O data, cand sunteti in Sibiu, va rog sa mergeti sa il vedeti.

    Răspunde
  • Slobodan

    04/11/2017 at 08:41

    Foarte frumos și interesant. Salutări din Serbia. Веома лепо и занимљиво. Поздрав из Србије.

    Răspunde
  • Patrascu Danut, din Bacau.

    21/10/2017 at 10:23

    Daca NOI – oamenii iubitori de art, cultura, istorie – NU VOM TRANSMITE mai departe ISTORIA unei strazi, a unei case sau cladiri, a unui oras sau regiune a Romaniei, VOR DISPAREA CU TOTUL a cestor minunatii pe care OMUL le-a faurit de alungul vietii sale sau urmasii sa redea cu mare dragoste si iubire de frumos si arta sa trasmita, atunci VOR MURI TOATE si NIMIC NU SE V-A STIE. MII DE MULTUMIRI tuturor care fac acest GEST MINUNAT, de a reda TOTUL CE ESTE INTERESANT pentru OMENIRE.

    Răspunde
  • Aricii Doina

    23/04/2017 at 23:59

    Fascinant ! Nu m-as putea satura niciodată sa citesc astfel de relatări despre clădirile vechi si despre personalitățile care au marcat nu numai istoria Bucureștiului dar si pe cea a României. Felicitări pentru articolele dumneavoastră! Le aștept cu nerăbdare pe următoarele !

    Răspunde
  • Negrea Paul

    21/11/2016 at 10:22

    Interesant,de-a lungul timpului romanii s-au remarcat prin inventivitate,interes pentru frumos,creativitate-exceptind perioada neagra a istorie din ultimii 26 de ani in care autointitulatii politicieni s-au remarcat prin josniciile cele mai sumbre ale rasei umane

    Răspunde

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!