Dă mai departe:

N-am să vă povestesc cum după ce am văzut Ardealul am zis că e cel mai frumos, după ce am văzut Moldova am zis ca parcă e mai binecuvântată şi când am ajuns în Maramureş mi-am dat seama de ce iubesc ţara asta. Sau aia 🙂

Am să vă povestesc în schimb cum a fost la concertul de colinde al lui Ştefan Hruşcă din seara asta. Desigur, sar şi peste episodul parcat maşina pe lângă Polivalentă. Căci, da, singurul cusur al concertului a fost Polivalenta. De câte ori ajung acolo îmi promit că nu mă mai plâng niciodata de Sala Palatului!

Totuşi o Polivalentă în care s-a auzit bine, pentru cei care nu stăteau cu gluga sau fesul în cap, deoarece, ca de obicei, caldura lipsea cu desăvârşire.

Să trec la partea frumoasă. Mulţi dintre cunoscuţii mei nu vor să audă de Ştefan Hruşcă, mulţi râd de mine, motiv pentru care m-am dus singură şi bucuroasă la acest concert şi bine am făcut!
Căci după pui de moroşan, să nu dai cu bolovan!
Zică cine ce o zice, guriţa domnului Hruşcă tare ”fain” glăsuieşte şi îşi respectă frumos publicul. Live 100% (nu că ar fi fost complicat, dar mulţi alţii ar fi ales varianta negativelor, mai simplă), nu prea tare, colinde frumoase, glumiţe între piese şi… ”Rugă pentru părinţi. Aplauze furtunoase, publicul înghite nodurile din gât de la aşa piesă şi ne drege domnul Hruşcă cu ”Săracă inima me” şi ”După pui de moroşan”.

Apoi colinde vechi, maramureşene, frumoase şi bune ca un cozonac cald.
Din telefonul personal, la o calitate cât se poate de proastă un fragment scurt:

Când s-a terminat concertul, afară viscolea, ninsoare infernală, vânt, gheaţă… Sunt sigură că numai rugile din colindele lui Hruşcă m-au ajutat să scot maşina, să ajungem cu bine acasă şi să îmi găsesc şi locul de parcare liber 🙂

Concluzia: Hruşcă nu e răcit, deci se ţine Craciunul!

Dă mai departe: