Roja Dove | De ce iubim parfumurile?

Poate distinge 800 de esențe pure, legat la ochi, dar mai mult decât atât, îți poate spune și în ce concentrație sunt folosite. Roja Dove este unul dintre marii parfumieri ai lumii, iar în lume sunt mai puțini parfumieri decât astronauți. (English version here)

Compania Guerlain – pentru care a creat aproape 20 de ani – i-a acordat titlul onorific de Profesor al Parfumului, a fost primul creator de parfum invitat să deschidă un magazin la Harrods, este istoric al miresmelor și creează arome personalizate și exclusiviste. Britanicul Roja (Roger) Dove este omul cu nasul ”de aur” și am avut plăcerea să îl întâlnesc la aniversarea de 10 ani a Madison Perfumery. Ocazia perfectă pentru un interviu, în exclusivitate. Enjoy!

Roja, de ce să iubim parfumurile?
Simțul mirosului este cel mai vechi simț al organismelor vii, adică simțul mirosului a existat înaintea oricărui alt simț. Ne ajută să îndeplinim trei funcții: să găsim mâncare, să ne ferim de pericol și să ne găsim un partener. Fără aceste funcții, omul, sau chiar specia umană, e în pericol. Nu miroși doar cu nasul. Este singurul simț care merge direct la creier. Atunci când ne naștem, acele părți ale creierului care se ocupă de miros sunt goale și, de-a lungul timpului, învățăm să răspundem la miros.

Știai că, din punct de vedere psihologic, este mai greu să rămâi fără miros decât fără vedere? Noi nu prea vorbim despre acest simț. Când îmbătrânim ni se pare normal să mergem la oftalmolog pentru ochelari, ni se pare firesc să ridicăm vocea ca bunica să ne audă. Pentru că simțurile se diminuează. La fel se întâmplă și cu mirosul. Așa că, din cauza faptului că nu simți gustul doar în gură, este o combinație între gură și nas (e ceea ce numim aromă) odată cu pierderea mirosului, mâncarea nu mai are gust. De aceea oamenii în vârstă uneori pun foarte multă sare în mâncare. Pentru că fără miros, poți să simți doar gusturile: sărat, dulce, acru, amar și monaoglutamatul de sodiu.

Corpul partenerului tău de viață are, de asemenea, un miros. Sărutul este cea mai intensă formă de miros, pentru că în el se combină mirosul și gustul. De aceea ți se poate întâmpla să întâlnești o persoană care să-ți placă și în momentul în care o săruți să simți că ceva nu este în regulă. Tuturor ni s-a întâmplat. Este din cauza faptului că nu îți place mirosul lor. Pentru că simțul mirosului ne ajută și să găsim un partener. Și în acel moment, instinctul nostru primar ne spune că acea persoană nu este potrivită pentru noi.

A fost un răspuns lung… Dar cred că noi, oamenii, avem o singură mireasmă de când am ajuns să ne acoperim trupul cu haine. Și uităm deseori asta. Și un lucru pe care l-am învățat, pentru că suntem totuși cele mai inteligente animale, este că mirosul este despre atracție sau despre o cultură. Ne-am dat seama că atunci când mirosim într-un fel anume, suntem probabil, mai atractivi pentru alții.

De ce să iubim parfumurile? Pentru că ne fac ziua mai frumoasă, pentru că este un cadou pe care îl faci celor din jurul tău, cărora le vei impregna o amintire. Ei nu-și vor aminti ce pantofi purtai, nici ce culoare aveau unghiile tale, dar după 10 ani cineva poate să-și amintească cum miroseai.

Spune-mi puțin despre ”superputerile” nasului tău. Cât este talent și cât este antrenament?
Compar deseori situația aceasta cu a cânta la pian. Dacă cineva îți dă lecții de pian, ai toate șansele să devii mai bun decât dacă nu iei lecții. Dacă vei fi însă foarte bun, este pentru că ai un talent. Așa că eu cred că este o combinație. Cred că trebuie să ai o înclinație naturală pentru asta, iar restul depinde de cât de mult muncești.

Îți aduce și dezavantaje acest nas atât de sensibil?
Bineînțeles. 🙂
Eram odată în avion și stewardesa avea cel mai oribil parfum. Când am văzut pe cineva din personalul de zbor, i-am spus foarte încet: „Vă rog, ori mă mutați pe mine, ori stewardesa. Nu mă deranjează ce variantă alegeți, dar nu pot rămâne în preajma ei.” Am întrebat foarte politicos și foarte încet. Și problema a fost rezolvată.

De asemenea nu călătoresc niciodată cu metroul londonez. Este foarte aglomerat și poți mirosi toată omenirea, și tot ceea ce produce omenirea. Nu voi intra în detalii pentru că îmi imaginez că deja ghicești la ce mă refer. Ca să înțelegi puțin nivelul de sensibilitate al mirosului meu, vă mai povestesc o întâmplare. Am un angajat pe care-l cheamă Albert. Într-o zi eram împreună în mașină, mergeam undeva. Și i-am spus: „Tot ce simt în mașina asta este miros de bere.” Nu mi-a spus nimic atunci, dar următoarea dată când ne-am întâlnit mi-a mărturisit: „De la mine era mirosul de bere, fusesem cu o seară înainte la o bere cu tatăl meu”. Deci cam așa este pentru mine. Dar e și un mare avantaj. Într-o seară mă pregăteam să merg la culcare, în dormitorul meu de la etaj. Și i-am spus lui Peter (partenerul lui Roja – n. red) că îmi miroase a fum. El și-a dat seama că nu e cazul să mă contrazică și să-mi spună că el nu simte nimic. Și când am coborât, un aparat electrocasnic tocmai luase foc. Așa că dacă ne-am fi culcat, casa ar fi putut să ia foc.

În articolele mele și în emisiunea Bonton am vorbit deseori despre politețe și bune maniere. Și am observat că, din această cauză, oamenii își schimbă uneori comportamentul în prezența mea. Le e poate teamă să nu îi judec. Cum își schimbă oamenii comportamentul în preajma ta, ținând cont de capacitatea ta unică de a mirosi?
Uneori când întâlnesc pe cineva, acea persoană îmi spune: ”Mi-am făcut griji toată dimineața, m-am tot întrebat ce parfum să folosesc”. Și întotdeauna le spun: ceea ce trebuie să înțelegi este că, de fapt, când sunt aici și vorbesc cu tine, nu mă gândesc la felul în care miroși. Nu pot să explic asta. Este ca și când brusc apeși pe un buton de on și off. Bineînțeles că simt dacă e un miros puternic, dar asta este altceva, e ceva ce ni se întâmplă tuturor. Așa că mulți oameni sunt foarte stresați când mă întâlnesc: „Vai, mi-am dat cu deodorant de dimineață și nici nu m-am gândit că poate te deranjează”. Mi se mai întâmplă, de exemplu, când vorbesc despre un miros și îl descriu, ca oamenii să rămână blocați. Uneori mi se pare că le este foarte teamă să spună ceea ce gândesc. Se spune că nu te poți înșela în privința unui miros, pentru că o aromă este despre o amintire, despre asocieri pe care le faci. Ceea ce este foarte diferit față de a mirosi ceva într-un mod tehnic.

Faci parfumuri personalizate, unice. Cât de bine trebuie să cunoști o persoană pentru a creea un parfum special pentru ea?
Foarte mulți oameni au o impresie caraghioasă despre cum creez eu un parfum personalizat. De obicei ei cred că vreau să știu câte ceva despre stilul tău de viață, restaurantul preferat, dacă ești în zodia Rac sau Leu, dacă îți plac pisicile… Când întâlnesc pentru prima dată pe cineva pentru un parfum la comandă, de obicei vreau să stăm de vorbă la o ceașcă de ceai sau la un cocktail, măcar o jumătate de oră. Eu cred că dacă ajungem să ne cunoaștem puțin, următoarea dată când ne întâlnim este mult mai confortabil.

Cum realizez un parfum la comandă? Nu te întreb ce parfum îți place, pentru că oricum nu îmi poți explica mirosul. Dacă te gândești la limbajul pe care-l folosim totul se reduce, așa cum am explicat, la ceea ce am învățat despre miros în copilărie. Felul în care descriem o mireasmă este întotdeauna subiectiv, dacă nu suntem antrenați pentru asta. Femeile spun de multe ori: nu vreau nimic puternic. Dar ce este un miros puternic? Dacă îți dai cu ceva ce nu îți place, sigur că este puternic! E o aromă pe care o miroși toată ziua! Dacă pui același parfum pe o altă persoană și îi place, nu i se va părea puternic deloc. Așa că limbajul este subiectiv. Deci cum lucrez eu? Le ofer oamenilor să miroasă diferite ingrediente, dar nu spun niciodată ce sunt. Pentru că, dacă eu îți spun că acesta este un trandafir, tu poți să spui că iubești trandafirii sau, din contră, că nu-i suporți. Dar atunci tu nu îi mai miroși, te gândești la ce crezi tu despre trandafiri. Sau dacă îți ofer un ingredient ca iasomia, iasomia pe care o folosesc eu mă costă 304.000 de lire kilogramul. Adică este aproape dublu față de prețul aurului pur. Așa că dacă îți spun că iasomia asta este atât de rară și costă atât de mult, îți pot influența percepția. Ceea ce vreau să știu cu adevărat este dacă îți place ce miroși, sau nu. Îmi notez tot ce spui și, la final, când mă uit pe aceste notițe, văd unde ai avut reacții pozitive sau negative. Și asta îmi dă aproape o amprentă a lucrului pe care o să îl creez pentru tine.

Parfumul personalizat este poate cea mai înaltă formă a luxului. Dacă ești foarte bogat și pot să-ți permiți orice, chiar să îți faci o mașină la comandă, este ceva ce poți să împărtășești cu cei de lângă tine, este un lucru pe care ei fizic îl pot vedea și atinge. Când vorbim despre o aromă, oamenii o simt, dar e subliminal. Este așadar un simbol al statutului social. Luxul constă în faptul că e posibil ca singura persoană care știe că ai un parfum unic să fii doar tu. În general oamenii care au sensibilitatea să-și dorească așa ceva, sunt foarte rafinați. Întotdeauna am spus că dacă alegi parfumul potrivit pentru cineva, acest lucru va ajuta persoana să pară cu 2 centimetri mai înaltă, fără ajutorul tocurilor. Pentru că o face să se simtă bine.

Folosești parfumuri diferite pentru ocazii diferite sau pentru diverse momente ale zilei?
Niciodată, am un singur parfum, este ceea ce folosesc și este făcut de mine.
Nu cred că există o variantă corectă și o variantă greșită în această privință. Mie nu-mi place când cineva spune „trebuie să faci așa”. Cine zice asta? Tot ceea ce trebuie să facem noi sunt lucrurile cu care ne simțim bine și fericiți, asta cred eu. E ca într-o relație: poate întâlnești pe cineva de care te îndrăgostești, și ești fericit să fii monogam toată viața ta. Poate ești o persoană căreia îi place să aibă mai multe opțiuni. Sau poate ești o persoană căreia îi place cineva pentru 2-3 ani și apoi te plictisești și cauți pe altcineva. Cine poate spune cum este corect și cum este greșit?

Ții sesiuni de training din când în când?
Da, la Fragrance Foundation, este singura organizație a industriei recunoscută mondial. Țin aproximativ 6-8 cursuri pe an.

Care este prima lecție la cursul tău?
Primul lucru pe care-l fac este să ofer fiecărei persoane acea mică hârtiuță impregnată cu un miros. Nu știe nimeni ce este. Apoi încep să pun întrebări foarte specifice. Îi întreb la ce îi duce cu gândul, la ce țară, unde sunt: în interior – la mare, la munte, la țară – sau în interior – într-un dormitor, într-un mic magazin, restaurant, teatru. Apoi îți voi cere să-ți imaginezi oamenii pe care-i întâlnești în acest loc: cu ce sunt îmbrăcați, ce textură are îmbrăcămintea lor, te voi întreba de bijuteriile pe care le poartă, despre vârstă, culori. Notez tot ce-mi spui, și la un moment dat vei vedea că cineva îți spune că este într-o grădină englezească de la țară, altcineva este la mare. Cineva îți va spune că este în dormitorul bunicii, în timp ce un altul este în lobby-ul unui hotel foarte chic. În felul acesta le arăt că felul în care mirosim ceva este unic. Și le spun tuturor: fie că ești jurnalist și scrii despre parfumuri, fie că ești PR, sau ai de-a face cu clienții, ceea ce simți tu nu este greșit dar nimeni nu simte mirosul în același fel. Problema este atunci când cineva spune că acest parfum este sofisticat, de vară, iar altcineva simte că e hippie, de iarnă, cu influențe etnice, atunci e clar că cele două persoane nu au un limbaj comun. Cred că este foarte important în special pentru jurnaliștii care scriu articole de genul „acesta este Boho-chic” sau orice altceva de genul ăsta. Iar cititorii zâmbesc și îți spun; nu e deloc așa. Percepția noastră este la fel de unică, precum amprenta pe care o avem.

În afară de parfumuri, ce altceva mai faci pentru ca lumea să fie un loc mai bun?
La începutul acestui an am primit un premiu de la Financial Times ca fiind unul dintre primii 100 de angajatori ai lumii în privința egalității de șanse. A fost foarte interesant când am fost întrebat ce fac pentru a promova egalitatea? Și am răspuns că nu fac nimic s-o promovez, pur și simplu așa este compania noastră. Cred că dacă trebuie să încerci din răsputeri să promovezi egalitatea, atunci nu mai este vorba de egalitate. În decursul unui an, sprijin aproximativ 20 de fundații de caritate. Și sper că sunt un om bun, acesta este lucrul care face lumea mai bună.

Îți recomand să citești și despre pictura cu vin sau Limbajul secret al evantaiului, dar și să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de Bonton.
Te invit să urmărești călătoriile mele sau poveștile deosebite pe care le descopăr și pe Facebook, Youtube, Instagram @danagont.ro sau TikTok.

Save

Save

Dana Gonț Jurnalist, blogger de călătorii

Jurnalist de televiziune cu peste 20 ani experiență (B1TV, Digi24, Prima Tv), blogger de călătorii și specialist în comunicare și promovare turistică. Dacă apreciezi ce scriu, te rog susține această activitate cu o donație către Asociația Bonton pentru Oameni și Cultură, Cont IBAN RO78BTRLRONCRT0CQ6938301, CIF 48710592. Găsești datele și pe asociatiabonton.ro

See Full Bio