Palatul CEC hol central opt

Ce comori ascunde Palatul CEC

Unele dintre cele mai frumoase palate al Bucureștiului sunt palatele băncilor. Mă refer, desigur, la vechile instituții bancare. E ușor să îți dai seama de frumusețea construcțiilor doar trecând pe lângă ele, dar e greu, pentru un trecător, să intuiască ce comori sunt în interior. Și nu au legătură cu aurul sau banii. 🙂

Am avut, de curând, bucuria să pot vizita Palatul CEC, de pe calea Victoriei. Un monument pe care l-am admirat întotdeauna, dar pe care nu am avusesem ocazia, până recent, să îl descopăr şi pe dinăuntru. Şi, pentru că ceea ce am văzut mi-a întrecut aşteptările, m-am gândit să împart cu voi nu doar imagini, ci şi câteva date şi poveşti care fac din locul acesta, unul remarcabil.

Foto: Tudor Cuciuc | Copyright CEC Bank

Clădirea a fost finalizată în anul 1900, arhitectul ei este Paul Gottereau. O mare parte din materialele folosite au fost româneşti: fațada și intrarea principală sunt realizate din piatră masivă de Dobrogea, mozaicul din holul central şi scările de la etaj sunt realizate din marmură de Dobrogea, iar candelabrele mici din bordura scărilor au fost realizate la Bucureşti.

Construcția are cinci cupole de sticlă, patru simetrice, poziționate la colțuri, iar a cincea, în mijloc, acoperă holul central. Înainte de construirea Palatului Parlamentului, cupola centrală a Palatului CEC era cea mai mare din țară. Din vârful cupolei e o priveliște unică asupra Bucureștiului, însă accesul astăzi e extrem de limitat.

Foto: Tudor Cuciuc | Copyright CEC Bank

Cupolele au și un alt rol, ajută în acustica specială a holului central, acolo unde erau ghișeele. Sunetul se propagă pe verticală, nu pe orizontală, astfel încât ceea ce se discuta la ghișee între clienți și funcționari nu putea fi auzit de alte persoane. În hol puteau să încapă și 400 de clienți. Ghișeele au funcționat aproape o sută de ani, din mai 1900 și până în noiembrie 1999.

Foto: Tudor Cuciuc | Copyright CEC Bank

Candelabrele mari din holul central au fost aduse de la Viena și au mecanisme cu scripeți pentru înlocuirea becurilor. Încălzirea centrală a fost realizată cu participare franţuzească, de către firma Koerting & Freres, dar aceasta a fost demontată în primul război mondial şi luată de armatele germane, ca pradă de război. Banca mai avea, la momentul construcției, și una dintre cele mai performante centrale telefonice din aceea vreme.

Foto: Tudor Cuciuc | Copyright CEC Bank

Cea mai frumoasă și elegantă încăpere a palatului este Sala de consiliu, care și-a păstrat și astăzi destinația. Are o înălțime de opt metri și este decorată cu lambriuri din lemn de nuc și cireș sculptat și panouri de mătase verde cu motive vegetale în țesătură. A fost pictată de Mihail Simonidi, pictor român de origine greacă, născut la Brăila şi stabilit la Paris.

Foto: Tudor Cuciuc | Copyright CEC Bank

Pictura mare din plafon „Fortuna distribuind binefacerile ei românilor după Independenţă” a fost lucrată pe pânză maruflată, adică pânză care se lipește pe zid. A câştigat medalia de argint la Expoziţia Universală de la Paris din anul 1900.

Palatul CEC a rămas intact după cutremurele din noiembrie 1940 şi martie 1977, bombardamentele sovietice din anii 1941 şi cele anglo-americane din 1944.

Foto: Tudor Cuciuc | Copyright CEC Bank

Toate aceste informaţii şi mult mai mult de atât găsiţi în aplicaţia Palatul Cec disponibilă în App Store şi Google Play. Sper că v-ați bucurat de această vizită virtuală, deoarece Palatul CEC nu este deschis pentru public.



5 Comments

  • antoanetac

    5 iulie 2017 at 19:41

    Nu ai vazut decat partea supra-terana, ca sa spun ca arhitectii. in subsolul palatului se tinea o arhiva care avea legatura cu munca mea (am lucrat la CEC in anii 90). subsolul acesta are trei nivele (-1, -2, -3) de forma spiralata, ca un surub care se infige in terenul cam friabil al vechii albii inundabile a Dambovitei, un truc de rezistenta marca Gottereau. Pe vremea tineretii mele (eram studenta si lucram part-time la Casa de economii si consemnatiuni, cum se numea inca atunci) era foarte frig in Palat. acum inteleg de ce – prada de razboi nu fusese inlocuita corespunzator. arhiva aceea din subsol era tenebroasa, ca o catacomba, si din cauza formei scarii de acces dar si a intunericului. Zaceau pe acolo masini de scris antice, prin colturi. Arhivarii cred ca aveau program de subteran, ca minerii. vag imi amintesc parchetul de pe o portiune a parterului, ale carui scanduri erau lipsa sau valsau cand calcai pe ele. Mi-amintesc si ghiseele, multi ani dupa inchiderea lor pentru public inca mai veneau oamenii pe acolo sa le caute. Accesul a foat inchis (daca retin corect) pe vremea presedintelui Petrovici Camenco, cel cu scandalul FNI cand el a bagat banca intr-un contract nepermis de statutul institutiei. Palatul era periodic asediat de pagubitii protestatari si protejat de un lant uman din scutieri. asta era prin 2000-2001. Am lucra in cladirea de langa Palat care apartine si acum CEC-ului, cea cu o sucursala la parter si care coboara pe strada, in panta. am citit ca la infiintare aici era o firma de asigurari (interbelic). cand am lucrat aici, am indurat un frig iarna, trebuia sa te misti ca sa te incalzesti in incaparile inalte de 4-5 metri. acelasi parchet miscator era si aici, dar peste tot (in Palat era mozaicul acela marunt, din patratele mici,care se pastra, dar tocit de pasii clientilor si salariatilor, aproape gropite). cand a inceput renovarea si consolidarea acestei cladiri anexe, toti salariatii (99% femei ) am plecat cu camioanele si cu toate actele intr-o lunga baraca din Berceni, pe sos. Oltenitei. cu O de la Odisee. nu a durat 10 ani, ca a lui Ulise, doar 4. Incepand cu mandatul Petrovici, si ceilalti presedinti care au urmat au prins gustul luxului si exclusivitatii la Palat. in cladirea aceasta stau acum numai boardul si maxim 3 directii „de suflet” ale conducerii, in alte conditii si confort decat cele deplorabile de acum 30 ani de care imi amintesc si pe care le-am descris pe scurt. desi birourile de aici au aceeasi inaltime de 4 metri, pentru a asigura ventilatia aerului prin simpla deschidere a ferestrelor imense, fiind vorba de niste rasfatati in interior, tot au stricat fatada de epoca cu aparate de aer conditionat.
    Am revazut incaparile de la parter si etaj, dupa renovarea Palatului, si lambriurile, tapetul, covoarele, tablouri. Elegant, nimic de zis.
    Arhiva s-a mutat demult de la subsol si cred ca acolo a functionat o vreme tezaurul de valori (cum fusese probabil gandit initial, cand se lucra aici cu publicul, deci cu numerar, dovada si curtea pazita din spate,cu casuta zidita pentru portar, din aceeasi bucata constructiva cu Palatul,latura a strazii iIfov, curte in care dau usile de acces din spate). Asta cu tezaurul a fost vremelnica dupa 90, pana cand serviciul acesta a fost externalizat de toate bancile, inclusiv CEC , la firme care se ocupa de pastrare si transport valori. oricum, privita de jur-imprejur, Palatul cu curtea inaltata din spate, spre strada Ilfov, arata ca o cetate cu ziduri monolit.
    v-am relatat o bucata din viata mea, lucruri traite acolo si atunci. o istorie vie inca, in amintirea mea.

    Răspunde

Lasă un răspuns