Dă mai departe:

Ieri (vineri 10 iunie) a fost ultima zi pe care urma să o petrec la TIFF.
M-am trezit târziu şi cu greu, de vină fiind petrecerea HBO din noaptea precedentă.
M-am dus hotărâtă şi pregătită să văd cele 3 filme româneşti programate unul după altul.

Primul: ”Principii de viaţă” cu Vlad Ivanov.

Aici trebuie să menţionez din nou că eu nu am o părere avizată în domeniul ăsta, ci doar o părere de spectator obişnuit. Am auzit mai mulţi oameni, mai în temă, care au zis că e un film bun. Pe mine nu m-a captivat. Mi-a plăcut Vlad Ivanov ca actor, dar povestea nu m-a impresionat. De gustibus.

Şi nu sunt în acord cu restul lumii nici atunci când spun că mi-a plăcut ”Tatăl fantomă” cu Marcel Iureş

Pe lângă felul în care joacă Marcel Iureş, filmul este frumos filmat, e vesel, sigur că e un film uşor şi cu un final prea fericit, dar mie mi-a plăcut foarte mult. Nu cred că orice film trebuie să-ţi dea de gândit, unele te pot bucura pur şi simplu. Pe mine m-a bucurat acest film despre un profesor american (M. Iureş) venit să-şi caute originile româneşti, am râmas cu o stare de bine după el.

Nu ştiam dacă voi rezista şi la Loverboy, dar n-am mai avut răbdare să îl aştept la Bucureşti, aşa că am rămas. Nu doar că am rămas, dar sala era plină şi am stat pe scări.

Deşi mi s-a părut mai îngrijit, mai stilizat, decât ”Eu când vreau să fluier, fluier”, l-am clasat drept un film de nota 7, după gusturile mele.
Încă o dată, aici sunt părerile mele pentru cei care m-au rugat să scriu ce am văzut şi ce am făcut la Tiff, nu fac critică de film pentru că habar nu am şi nu mă interesează.
Oricum ar fi, vă recomand să mergeţi să vedeţi filmele româneşti, eu am mers şi la filme despre care nu auzisem păreri bune, dar 1. părerea mi-o fac eu, 2. merg să susţin industria şi faptul că se fac şi 3. sunt din ce în ce mai multe filme bune româneşti.

Ţinând cont că am ieşit lipsa rău la inventarul orelor de somn şi am tot fost pe drumuri, închei aici povestea mea de anul acesta la TIFF.
O închei spunând că îmi doresc mult, ca anul viitor să pot să stau acolo întreg festivalul.
The End.

Dă mai departe: