Dă mai departe:

Astăzi a fost mai puţină acţiune. Prima jumătate a zilei am pierdut-o încercând (şi reuşind) să modific următoarele rezervări, astfel încât să mai acord Dubrovnik-ului o zi. Aşa că abia la ora 13.00 am pornit spre insula Lokrum unde nu ajunsesem zilele trecute.

Eram hotărâtă să văd tot şi pentru prima dată eram pregătită şi de un pic de plajă. Citisem în harta insulei (2 euro) că există un loc, denumit marea moartă care este recomandat pentru copii şi „non-swimmers”. Adică pentru mine. Şi am pornit direct într-acolo.


Locul liber care îndeplinea dorinţele mele era într-o zonă cu pietriş. Iar aşezarea mea acolo a fost ca în desene animate. Am pus prosopul, mă aşezam, mai scoteam o piatra de dedesubt care mă înghiontea, mă aşezam iar, scoteam o altă piatră de sub prosop, când am reuşit să găsesc cât de cât o poziţie rezonabilă am profitat de leneveală şi am început să citesc cartea primită în dar de la Antoaneta Ralian… Istoria iubirii, de Nicole Krauss, în traducerea domniei sale.


Poate într-o călătorie singuratică nu e indicat să citeşti Istoria iubirii, dar eu am fost mereu atipică. Pe la începutul cărţii personajul spune aşa: „Într-o zi stăteam şi mă uitam pe fereastră. Poate contemplam cerul. Pune şi un idiot în faţa ferestrei şi ai să te trezeşti cu un Spinoza”.

Fraza asta mi-a plăcut teribil, iar în secunda următoare am făcut analogia: pune şi o piatră (nu că ar duce lipsă) în locul ăsta şi va ajunge să-şi pună întrebări despre viaţă şi lume.

Dar, gata cu melancolia, căci temperaturile sunt extrem de ridicate aici şi accentuate de umiditate, astfel încât după o oră şi jumătate am simţit că a fost prea mult soare şi mi-am dat seama ca nu mai sunt în stare să văd absolut nimic de pe insulă. Am urmat, deci, lungul drum către hotel de unde am ieşit peste mai multe ore, ca din cutie.

De data asta a fost cu adevărat ultima seară la Dubrovnik.

Croaţii se laudă că orașul tocmai ce a fost votat de o publicaţie americană drept al treilea cel mai romantic oraş din lume.

Eu vi-l recomand, alături de cine vă e drag. Lacu noci (noapte bună) şi, la final, alţi papuci de colecţie …papucii de apă.

P.S. Strict pentru cei interesaţi de tips-uri de călătorie:

Luaţi card de transport pe 3 zile dacă staţi mai mult, sau chiar cardul de turist Dubrovnik card.
Mâncare bună (dar cam scumpă, ca peste tot) este la Moby dick, pe una din străduţele care urcă în partea stângă, cum intri pe intrarea principală (dinspre Pile, cred că e a treia). Tot acolo este îngheţata de la La dolce vita unde fac şi clătite cu diverse combinaţii. Nu prea au trotoare, le lipsesc şi trecerile de pietoni şi au prostul obicei de a opri în mijlocul străzii. Cereţi de la centrul turistic sau hotel orarul autobuzelor, vă va fi de mare folos. Nu aveţi voie să rataţi: turul zidurilor cetăţii şi urcarea cu telecabina. Restul, după gust. Nu mergeţi la plajă sau în apă fără încălţămintea specială de apă, sunt pietre ascuţite şi alunecoase.

Dă mai departe: