Booking.com
Jurnal de călătorie singuratică. Ultimele zile.

Jurnal de călătorie singuratică. Ultimele zile.

N-aş vrea să credeţi că ceva a pus capăt atât de brusc călătoriei mele aşa cum am curmat eu viaţa jurnalului…

Însă ceva a schimbat cursul timpului şi nu am mai putut ţine pasul cu postările la zi. În plus, am ascultat sfatului unui prieten care mi-a spus că jurnalul se scrie la final.
Jurnal de călătorie singuratică. Ultimele zile.
 
Şirul poveştii l-am întrerupt la ultima zi petrecută în Dubrovnik (ce departe e acum!). Am ales să merg mai departe, (desigur, în pofida sfaturilor primite), pe drumul de pe coastă, nu pe autostradă. Deşi drumul a fost îngust şi plin de serpentine, peisajul era fabulos. Pe singura porţiune întinsă pe care am mers, am avut în faţă o maşină care mergea cu 30 km/oră. Era drumul drept şi totuşi linie continuă. Am depăşit. În secunda doi a apărut subiectul coşmarurilor mele de şofer: un poliţist croat care m-a oprit.

„ – You crossed the line…
– I know, but he was driving so slow…
– You drive fast.
– I didn’t cross the speed limit…
– No, but you crossed the line… The ticket is 500 kuna, almost 70 euro”

Aşa a început conversaţia noastră. Continuarea a fost previzibilă: ce fac, de unde vin, unde mă duc şi mai ales: de ce sunt singură? Şi după câteva discuţii din care la un moment dat am dedus că s-ar fi putut rezolva cu o atenție, poliţistul nostru zice: pentru că o fată aşa drăguţă ca tine e singură, am să te iert şi nu vei plăti amenda, dar… De banii pe care trebuia să îi dai pe amendă, în seara asta ieşi în oraş, mănânci ceva bun, bei ce iţi place şi consideri că aceste este un cadou de la mine. Mi-am asumat „pedeapsa” şi am executat-o întocmai.

 
Jurnal de călătorie singuratică. Ultimele zile.

Trogir

Mă îndreptam către Trogir, ascultam Otvoreni Radio, înţelegeam un cuvânt din 50. Şi două dintre cuvintele pe care le-am înţeles spuneau aşa: … salsa….. Split.Era prea frumos să fie adevărat. Şi totuşi am aflat: în Split începea un congres de salsa, iar vineri seară era petrecerea de bun venit.
 
Jurnal de călătorie singuratică. Ultimele zile. ziua 5 img3
 
Trogir e un orăşel atât de mic, încât vedeai tot ce era de văzut în maximum o oră. Aşa că după cina „legală”, am pornit spre Split, cel mai mare oraş de pe coasta Dalmată şi mai ales locul în care speram să găsesc salsiştii. Peripeţiile de a găsi locul le trec în paranteză, vă vine să credeţi sau nu, am ajuns la o petrecere de salsa, pe faleza portului din Split, în stradă, cu oameni faini veniţi din toate colţurile lumii şi numai eu puteam să plec într-o asemenea călătorie cu pantofii de dans în portbagaj. Am dansat cu un chinez foarte înalt, am dansat cu doi norvegieni, cu sârbi, croaţi, un neamţ şi alte naţii pe care nu le-am dibuit. Congresul de salsa mi-a schimbat starea, ruta, planurile. Am plecat, m-am întors… tot ce pot să spun e că o dată ce eşti într-o comunitate de salsa nu mai poţi scrie un jurnal al unei călătorii singuratice. Căci salsa… connecting people 🙂
 
A merge singur într-o astfel de vacanţă nu e greu pentru că te temi, pentru că doar tu conduci, pentru că te pierzi pe hartă, pentru că îţi cari singur bagajele, pentru că nu are cine să îţi facă poze. Să pleci aşa îţi cere multă tărie şi mult curaj pentru că eşti tu cu gândurile tale şi cu Dumnezeu. Zile întregi, mii de kilometri nu ai altceva de făcut decât să te întorci pe toate părţile. Rezultatul depinde numai de caracterul tău şi calitatea ta umană.
 
Jurnal de călătorie singuratică. Ultimele zile.

Plitvice

 
Aşa că închei spunându-vă că nu puteam să-mi doresc un final mai frumos al călătoriei mele, că Dubrovnikul e cel mai frumos loc pe care îl puteţi vedea pe coasta Dalmată, că Plitvice merită o zi din viaţa voastră şi că „sin salsa, no hay paraiso”.
Mulţumesc că m-aţi însoţit!
 
Jurnal de călătorie singuratică. Ultimele zile.

Îți recomand să citești și alte povești din călătoriile mele: Cele 7 minuni din Iordania sau Cipru de Nord, călătorie în țara care nu există.

Te invit să urmărești poveștile mele în imagini și pe Youtube sau Instagram [wdi_feed id=”1″]

author avatar
Dana Gonț Jurnalist, blogger de călătorii
Jurnalist de televiziune cu peste 20 ani experiență (B1TV, Digi24, Prima Tv), blogger de călătorii și specialist în comunicare și promovare turistică. Dacă apreciezi ce scriu, te rog susține această activitate cu o donație către Asociația Bonton pentru Oameni și Cultură, Cont IBAN RO78BTRLRONCRT0CQ6938301, CIF 48710592. Găsești datele și pe asociatiabonton.ro

3 Comments

  • Dana

    11/08/2012 at 01:10

    @Anonim Ma bucur sa fiu iubita chiar si de un "anonim", desi banuiesc eu cine se ascunde sub cuvintele astea frumoase.

    @Roxie: Remarca e buna, dar puteam sa platsc si amenda si cina, asa ca, a fost bine asa.
    Nu a fost usoara calatoria, dar la bilant, a iesit bine.

    Răspunde
  • Roxie

    10/08/2012 at 17:04

    Daca era ca si cum te-ar fi scos in oras, trebuia sa nu platesti, ca doar te-a invitat el… 😀
    Pozele sunt superbe, nu pot sa cred ca exista peisaje asa extraordinare.
    Cum spui si tu, nu e asa usor sa pleci singur in vacanta (eu asa cred). Iti trebuie curaj sa faci asta.
    Hahaha, ma bucur ca ai incheiat postul cu "traditionala" fotografie cu sosoni/sandale. 🙂

    Răspunde
  • Anonim

    10/08/2012 at 11:35

    si eu iti multumesc ptr curajul tau si mai ales ptr ce au simtit talpile tale !
    e e natura , e viata , ….. e acest jurnal ! … intrerupt .. ?(oare).. este esenta lucrurilor care ne sunt date .. doar doua puncte ! te iubesc !
    abia astept sa te vad

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui Dana Anulează răspunsul

error: Content is protected !!