Share

Profesorul Florin Colceag, exclusiv pentru Digi24 şi Bonton, despre minciună și adevăr.  (un interviu luat de Ioana Mihalca).

 

„Există câteva institute de cercetări în lumea asta, în Statele Unite, în Australia şi în alte părţi, care se ocupă de dinamica minţii umane şi se cheamă, în general, Insitute ale minţii. Conform studiilor făcute, noi, oamenii nu ştim ce înseamnă adevărul, pentru noi, adevărul e ceea ce nu e contradictoriu.
De ce? De unde apare povestea asta? Datorită faptului că oamenii învaţă foarte devreme, din copilăria mică să facă scenarii. Iar percepţia asupra adevărului ţine de experienţa lor personală. Deci, nu contează foarte mult altceva, preferenţialul fiind experienţa personală, tot ceea ce nu se încadrează în experienţa personală se cheamă că este un dezastru şi o minciună.

 Noi ne aflăm, ca naţie, într-un moment absolut semnificativ, pentru că există mai multe generaţii de vârstă, care fiecare are adevărul propriu. Este generaţia vârstei mele sau mai mari, care au trăit sub comunism, unde aveau un anumit model de viaţă şi unde aveau un tătucă. În general, pe pattern-ul experienţei personale „tătuca” era un personaj atotştiutor şi glorios. În clipa asta ei continuă să creadă că un guvern e un „tătucă” bun şi atunci trebuie să fie păstrat. Există o generaţie mai tânără care a trăit în perioada care tocmai a văzut degradarea acestor „tătuci”. Şi a avut experienţa deziluziilor multiple şi pentru ei modelul de societate cu democraţia reprezentativă nu mai este un model adevărat.

Pentru ei, momentul în care tu alegi pe cineva care să gândească şi să decidă în locul tău e un moment foarte deranjant, pentru că nu delegi nici educarea copiilor tăi cuiva căruia nu-i pasă de copiii tăi, nici sănătatea ta cuiva căruia nu-i pasă să prevină boala şi nici decizia cuiva care poate să decidă în mod aleator, fără să te întrebe.
E un moment în care adevărul se percepe foarte interesant, pentru că se trece de la sistemul de gândire al democraţiei reprezentative către sistemul de gândire al democraţiei participative, cum este în Elveţia.

Şi atunci modelele de gândire pe care le avem în clipa actuală sunt adevărate fiecare din perspectiva generaţiei care a fost amprentată de respectivul model. Generaţia mai vârstnică, respectiv a pensionarilor, îşi aminteşte ceea ce era bun. Îşi aminteşte că avea locuri de muncă, spre exemplu. Generaţia de tineri din clipa de faţă nu are acest exemplu, tinerii nu au în general locul de muncă asigurat după absolvire şi sunt pe piaţa liberă, unde trebuie să se descurce într-un fel sau în alt fel.

Dacă punem diversele aspecte ale problemei şi încercăm să vedem care sunt avantajele şi dezavantajele unui mod de gândire, putem stabili care poate fi adevărul momentului. Pentru că adevărul momentului ţine de context, nu este adevăr absolut. Punând avantajele, zic eu, ale cestei globalizări, cum ar fi internetul, apar nişte noi greutăţi pe balanţa asta şi nu mai avem modelele coerente. Noi putem gândi acuma, la momentul actual, internetul la stână. E un hibrid. Putem gândi o societate în care experienţele pozitive din diverse părţi se pot hibridiza între ele şi scoate un alt model de societate.

Părerea mea e că, dacă în momentul de faţă nu se trece la democraţia participativă, înseamnă că nu înţelegem maturizarea poporului român, care a plecat dintr-un stagiu al naivităţii totale pe vremea lui Ceauşescu şi care acum a devenit aproape cinic. Şi nu mai aşteaptă, nu mai rabdă, nu mai suportă minciuna. Ce înţelegem prin minciună? Contradicţia între vorbă şi faptă.”
Și încă o declarație a domnului profesor pe care nu o veți regăsi în materialul video:
”Marea problemă e că deşi noi am evoluat foarte mult tehnologic, din punct de vedere social majoritatea suntem copii. Tot la scenarii ne oprim fără să înţelegem mecanismele sau să aprofundăm foarte mult. Şi toate studiile internaţionale pe IQ arată că populaţia are un IQ mediu de 100, ceea ce înseamnă vârsta copilului de 10 ani. E însă momentul de apreciat al unei maturizări în gândire. Populaţia română tânără de acum care iese în stradă, e adolescentă. Nu mai e copil. Văzând copilăria unora, adolescenţa altora, putem spera la maturitatea viitorului.”

Save

Save

Save

Save

Share