baia de fier cristian munteanu

Din inima Sudului

„Am o prietenă care munceşte în Italia, are grijă de o persoană cu handicap. Dar şi ea mi-a spus că nicăieri nu e ca acasă”

Mă uit în jur şi îmi e greu să înţeleg de ce crede Gabi că e bine acasă.  Mă ruşinez apoi de gândul meu, pentru că am pornit în Turul Sudului cu motto-ul purtăm toată viaţa pe tălpi geografia locului natal”…

La marginea satului

La marginea satului

Gabi este o tânără de etnie romă. Spun că e tânără pentru că nu pare să aibă nici 40 de ani. Dar pentru comunitatea ei, în care fetele se căsătoresc în jurul vârstei 14 ani, ar trebui să se pregătească să fie bunică. Fata ei, Alexandra, are 11 ani şi merge la şcoală. Ba chiar învaţă şi îi place. Oamenii au început să îşi trimită copiii la grădiniţă şi şcoală de când primesc tichete și burse pentru prezenţă. Deşi sumele sunt mici, programele au adus în şcoala primară din Ocolna 386 de copii romi. Din păcate, ei nu încap simultan în cele trei săli de clasă, iar natalitatea este poate singurul capitol la care Ocolna este fruntașă.

Foto: Cristian Munteanu

Foto: Cristian Munteanu

Unii dintre ei încearcă să meargă mai departe, la liceu. Au unul chiar în comuna de care aparţin: Liceul Tehnologic din Amărăştii de Jos. Dar până acolo au de mers 10 kilometri. Pentru învăţământul liceal statul nu asigură transport și nici autobuze nu există…

Hagi Stoican a reușit. Este unul dintre cei 4 oameni din sat cu diplomă de Bacalaureat și își dorește chiar să dea la facultate, la teologie. Îl ajută deja pe preotul din sat (este paracliser) așa cum ajută toată comunitatea. Când Fundaţia Pact i-a propus să vorbescă cu oamenii şi să facă o listă a celor mai mari nevoi ale lor, sătenii au pus pe primul loc lipsa gardului de la cimitir…

De la stânga la dreapta:
Maru Stan (consilier), Hagi Stoican (paraclisier la biserică și coordonator al centrului comunitar de asistență medico sanitară) și Costel Stoican (expert referent pentru etnia romă)
Foto: George Popescu

Paradoxal însă, în Ocolna am văzut multă poftă de viaţă şi îndrăzneală. Costel Stoican, expert al Primăriei din Amărăştii de Jos în problemele romilor, ne spunea despre tinerii din sat „Îi putem ţine o zi fără mâncare, dar nu îi putem ţine o zi fără să joace.Tot el povestește din istoria transmisă de bătrânii satului că, atunci când mergeau la săpat la porumb, la capătul rândului era un lăutar. Oamenii munceau mai cu spor, căci cine ajungea la lăutar mai repede, încingea și un joc.

IMG_0167

Ocolna este la doar trei ore distanță de Bucureşti, dar la un secol distanță de civilizaţie. În jur de 1000 de oameni de acolo trăiesc din ajutoare sociale. Adică venitul lor oficial este mai mic de 142 lei pe lună/membru de familie. Doar 5 oameni din tot satul lucrează cu contract de muncă. La serviciu e de greu de ajuns, dacă nu ai mașină, pentru că prin Ocolona nu trece niciun mijloc de transport. Gospodăriile nu au apă curentă iar electricitatea lipsește, pentru că oamenii nu au titluri de proprietate pentru locuințele lor. Mulți nu știu nici să scrie sau să citească. Însă, printre toate neajunsurile, răzbește, totuși, sentimentul de comunitate. Îl au în sânge, sau poate e așa pentru că nu se au decât unii pe alţii, iar cei mai mulţi dintre ei nu ajung să plece vreodată de aici. Dar şi pentru că au primit ajutor de la mai multe ONG-uri, care au ţinut să îi înveţe că împreună pot face multe. Cu condiția să vrea și să știe de unde să înceapă.

Am fost să vizitez mai multe astfel de comunități la invitația Fundației Pact, care, împreună cu alte șase fundații, a implementat în diverse localități proiectul ZefiR. Au finanțat programe de after-school, centre medico-sanitare, ba chiar au dat și mici ajutoare pentru spații de locuit. Despre realizările ONG-urilor și despre nevoile comunităților puteam să citesc din comunicate de presă, dosare de prezentare sau studii de caz. Am considerat însă că este important să fiu conectată cu realitatea despre care noi, jurnaliștii, vorbim zi de zi. Am vrut să înțeleg, să simt, să văd și să știu. Luați informația de la prima sursă, de câte ori aveți ocazia. Simțiți pulsul oamenilor și priviți sărăcia în ochi. Veți înțelege că în spatele cifrelor oficiale și rapoartelor administrative sunt destine.

Oamenii din Ocolna se învârt în hora sărăciei şi lipsei de educaţie. Un joc, un cerc vicios, din care unii nu vor, alții nu știu, iar alții nu pot ieși. Dar despre asta vă vorbesc statisticile, politicienii și sociologii mai bine decât mine. Deşi ei ocolesc Ocolna…

Foto: Cristian Munteanu

Foto: Cristian Munteanu

Save

Lasă un răspuns