intrebari indiscrete

Cum răspunzi politicos întrebărilor indiscrete?

E imposibil să nu ți se fi întâmplat măcar o dată să stai față în față cu un om foarte curios și indiscret. Sau să primești de la o persoană total necunoscută o întrebare mult prea personală. De exemplu, deunăzi, m-a sunat un reprezentant al unei bănci să îmi prezinte o ofertă de creditare. I-am răspuns că nu sunt interesată de niciun tip de credit. Şi pentru că a fost greu să accepte un refuz atât de clar, s-a gândit să mă întrebe: dar dumneavoastră cum procedaţi când aveţi nevoie de o sumă mai mare de bani? La o întrebare atât de indiscretă şi neinsiprată am ales să răspund în singurul mod politicos posibil: cu o glumă. I-am spus că eu nu am niciodată nevoie de o sumă mare de bani, pentru că am deja una și nu știu ce să fac cu ea 🙂

Indiscreţia venită din partea unui necunoscut e poate mai uşor de gestionat. Însă întrebările nepotrivite vin şi de la prieteni, colegi sau rude. „Cât câştigi? Te-ai mai îngrăşat puţin, nu-i aşa? Eşti bolnavă? Cât ai dat pe geanta asta? Ce bine arăţi! Îţi faci injecţii cu Botox?”. Lista o puteţi completa şi voi…

Nu există un manual pentru asta şi nici nu m-am adresat unui specialist, dar vă ofer câteva idei pe care le folosesc eu atunci când cineva este prea curios, dar nu doresc ca răspunsul meu să îl jignească.

Regula mea numărul unu, medalia de aur cum ar veni, merge la… simţul umorului. Să faci o glumă este varianta cea mai inspirată, cea mai bună de a răspunde atunci când cineva îţi pune o întrebare indiscretă. Exemple:

„Tu cât câştigi?” (una dintre întrebările mele „preferate,” am scris despre asta aici). „Jumătate din cât merit!”

„-Cât aţi dat pe maşină?
-Mai mult decât ne aşteptam, dar mai puţin decât au cerut”.

„- Câţi ani ai?
– Mă simt de 20!”

Dacă nu ai inspiraţie de moment, mai există câteva posibilităţi. Una este să cauţi un răspuns evaziv, dar totuşi politicos.
„Cât te-a costat geanta asta?
-A fost un cadou.”

„- Tu când ai de gând să te măriţi?
– Există un moment potrivit pentru fiecare femeie, sunt sigură.”

Dacă întrebarea este atât de indiscretă încât te lasă fără niciuna dintre reacţiile sugerate mai sus, atunci poţi invoca o urgenţă. Iată un scenariu:
„- Tu nu ai de gând să faci un copil?
– … Îmi cer scuze, revin imediat” (răspuns completat eventual cu motivul pentru care întrerupi conversaţia: tocmai am zărit pe cineva, mi-am amintit că am un telefon urgent de dat, se arde friptura… în funcţie de context).

Un truc destul de eficient este şi acela de a răspunde cu „De ce mă întrebi asta?”. În multe dintre situaţii nu vor avea o explicaţie pertinentă şi asta îi va face pe curioşi să se gândească de două ori înainte să te chestioneze din nou.

Mai e un mic artificiu care funcţionează. Să incluzi în răspunsul tău „pentru că”. Să le oferi o motivație doar aparent. Iată la ce mă refer:
„- De ce nu vii la nunta Mariei?
– Pentru că nu pot.
– Dar de ce nu poţi?
– Pentru că nu am cum să ajung.”
Ştiu că pare o prostie, dar veţi vedea că are un oarecare efect. Oamenii cu un dram de bun-simţ se vor opri din a insista.

Unii dintre noi preferă să fie mai tranşanţi atunci când e vorba de oameni prea indiscreţi. Aşa că puteţi lua în calcul şi răspunsurile seci, dar care nu prea lasă loc unei continuări. De genul: „Nu obişnuiesc să vorbesc despre asta”. Sau: „E ceva personal” / „Din motive personale”.

În final m-aş bucura să îmi scrieţi soluțiile voastre, cum răspundeţi întrebărilor nepotrivite sau dacă e o întrebare căreia nu îi găsiți un răspuns pe măsură. Poate încercăm împreună! 🙂

Save

Save

Save

Lasă un răspuns