Dă mai departe:

După colindele cu Hruşcă, dacă vă spun acum că am fost şi la Harlem Gospel Choir şi că mi-a plăcut o să credeţi că sunt pe cale de a mă pocăi…

De-ar fi aşa simplu

Încep cu ce nu mi-a plăcut, că termin repede: prea tare! Ce-i drept eram şi aproape de boxe, dar mult prea tare. Mai ales instrumentele. Asta, desigur, e o problemă pe care o am la 80% din concertele de la noi.
E primul concert gospel la care merg şi am mers mai mult din dorinţa de a auzi nişte voci curate, nişte Mahalia Jackson în mai multe exemplare, interpretări fără zorzoane şi cu mult talent. Şi am primit mult peste aşteptări!
Mi-au creat o senzaţie ciudată acele piese gospel 100%, cu multe ”Halellujah”, ”Lord”, ”Jesus”, e diferenţa culturală, eu tratez religia ca pe ceva ce ţii pentru tine, ei o strigă în gura mare cu bucurie şi dans. Aplaudam cu drag, ascultam cu plăcere, dar n-am putut să ridic mâinile la cer o dată cu ei… Sper ca Cerul să nu se supere pe mine pentru asta.
Oricum, uimitor cât de convingători şi de pătrunşi erau ei, a fost o piesa care îl lauda pe Isus, la care am văzut lacrimi în ochii doamnelor de pe scenă…

De o fi har de la Cel lăudat, de o fi talent moştenit, de o fi muncă, m-am delectat cu multele octave ale vocilor lor şi cu o parte a doua a spectacolului care a fost absolut minunată… pentru că a venit pe tărâmul nostru! ”Man in the mirror”, ”Billie Jean”, ”Jump”, ”Sex machine” dar cu alte versuri!!! ”Heal the world” ”I’ll be there”, ”You are not alone” sau ”Celebration”! Super piese şi super atmosferă. Nu s-au sfiit să coboare în sală de mai multe ori, să cânte, sa dea mâna cu oamenii, sa-i ţină de mână şi apoi să invite pe oricine e dornic, să danseze lângă ei pe scenă. Extrem de deschişi şi de drăguţi cu publicul lor! Ca exemplu, după terminarea show-ului, doi baieţi din cor au ieşit la baza scenei şi au dat mâna şi au vorbit cu cine a vrut să treacă pe la ei… Şi cu subsemnata!

Am plecat totuşi cu o întrebare. Ei au cântat cu aceeaşi bucurie şi poate cu mai multă energie muzica pop ca şi muzica gospel… (apropos, corul e mai mare, merge în turneu în 3 echipe în paralel şi componenţa se mai poate schimba). Şi atunci mă întreb: motorul lor e muzica sau credinţa? Dar să nu filosofam, mai bine să ne bucurăm de talentul lor.

Interesant şi diferit.
God bless you!

Deoarece aparatul meu foto este de ceva vreme doar o amintire, imaginile de mai jos sunt din Praga, respectiv Bulgaria, dar vă puteţi face o idee.

Dă mai departe: