Roxette

Cronică concert Roxette la Bucureşti


Cronică: a fost frumos. 🙂

Ok, dezvolt.
Nu ştiu dacă de vină era entuziasmul meu, dar la concertul Roxette parcă era o atmosferă de veselie cu mult înainte să înceapă. Publicul intra deja bucuros, prietenos, chiar dacă ploaia ameninţa să ne strice seara. Mă simţeam ca la întâlnirile de sâmbătă ale Fan Clubului când cea mai mare bucurie era dacă aveam casete noi…

Am crezut că nu voi putea să fiu obiectivă la concertul ăsta, pentru că nostalgia anilor adolescenţei, când visam să îi văd, mă va copleşi. Am descoperit că pot să fiu, în măsura în care vreau 🙂

Am ajuns la concert chiar înainte de recitalul VH2 (din cauza furtunii, trupa Magnolia nu a mai cântat), care a fost tare. La propriu!

VH2 s-a auzit mult mai tare (ca volum) decat Roxette si nu mi-a plăcut asta. Cred că am spus asta de câte ori am avut ocazia, nu-mi plac concertele foarte zgomotoase, cu atât mai mult cu cât VH2 erau în deschidere.

Încercarea de a găsi un loc din care să văd ceva în Gazonul A s-a soldat cu cel puţin două momente amuzante. Cu greu găsisem un loc în care zăream ceva. Cum bine ştiţi, când te aşezi undeva, întotdeauna mai trec mulţi oameni pe lângă tine care încearcă să ajungă mai în faţă. La un moment dat s-a aşezat în faţa mea un băiat… cam la 1,85 aşa… Avea un spate drăguţ, dar am reacţionat fără să apuc să mă cenzurez: ”nuuuuuu, nu o să stai aici, nu?” El a fost drăguţ şi s-a mutat. În aproximativ 10 minute, în locul lui, fix în faţa mea a venit un domn care avea 2 metri… şi lungime şi cam şi lăţime. De data asta m-am mutat eu.

În fine, de văzut concertul l-am văzut mai mult pe video-wall-uri, dar l-am auzit şi cântat cap-coadă.

Concertul a început aproximativ la timp şi a respectat playlist-ul pe care l-am publicat. Cu o singură piesă lipsă. Un playlist foarte generos în hit-uri, deşi turneul era unul de promovare a noului album (mi-a lipsit totuşi Queen of rain, se potrivea şi cu atmosfera).

Marie arată impecabil, s-a conservat extrem de bine în pofida greutăţilor pe care le-a avut. Cum am spus, am reuşit să fiu obiectivă, am observat momentele când a uitat din versuri, am observat că nu a vorbit foarte mult cu publicul (deşi se vedea că e bucuroasă de căldura pe care o primeşte), am observat câteva ezitări în voce uneori, dar au fost atât de neînsemnate şi mai ales, atât de justificate, încât nu schimbă cu nimic nota 10 pe care i-o dau acestui concert. Nu uitaţi, Marie a avut o tumoră canceroasă pe creier, recuperarea ei a fost foarte grea, o bună perioadă de timp nu a putut scrie şi citi, nu putea să numere sau să calculeze! Această femeie a reînvăţat practic să vorbească, e motivul pentru care pot să spun că a susţinut câteva piese grele într-un mod admirabil. Şi da, i s-a cântat la mulţi ani şi a fost încântată.

Despre Per ce să zic… compozitor, solist, chitarist, cântă la armonici… piesele Roxette i se datorează, deci din start el e motorul formaţiei.

Mi-a mai plăcut faptul că piesele noi, în concert, faţă de variantele de album, sună ceva mai rock şi asta a îndulcit cu mult faptul că nu le ştiu prea bine şi nici nu m-au cucerit prea tare. De altfel au găsit un echilibru frumos şi pentru piesele vechi: o orchestraţie care le ajută să redevină fresh, dar fără a-şi pierde identitatea şi stilul.

În concluzie, concertul Roxette a fost un vis împlinit pentru mulţi fani şi o seară reuşită pentru cei veniţi din curiozitate. Nu a fost ca un concert ponosit al unor artişti de mult apuşi, ci parcă al unei trupe care nu a întrerupt niciodată legătura cu muzica şi publicul ei.

A meritat aşteptarea!

P.S. Nu credeţi prostiile scrise de oamenii de ştiri, care de obicei, săracii nu au legătură cu acest domeniu, dar trebuie să dea repede o ştire. Am apucat să văd doar 2-3 articole… Nu exista piesa ”All the colours in the rain”, au cântat ”Watercolours in the rain”, bucăţica din Ciuleandra la chitară nu a cântat-o Per, ci chitaristul CHRISTOFFER LUNDQUIST.

Eu am făcut câteva fotografii indescifrabile, nu am filmat, m-am bazat pe VIP-urile care au avut vizibilitate mai bună că vor posta pe youtube… şi nu am greşit 🙂

Lasă un răspuns