Cronică Bon Jovi la Bucureşti

Iată concertul Bon Jovi văzut prin ochii mei şi auzit cu urechile mele.

Ochii şi urechile mele au avut bilet la peluză. Surpriza (plăcută) a fost că peluza a însemnat o zonă de după gardul parlamentului, adică pe iarbă, pe deal, în curtea parlamentarilor. Trebuie să recunosc că în afară de Golden circle şi tribuna VIP, nu mi-ar fi plăcut în altă parte, piaţa Constituţiei fiind arhiplină, aşa că la peluză din punctul ăsta de vedere a fost ok.

Dar, desigur, biletele ieftine (mă rog, ieftine în comparaţie cu celelalte categorii) au şi dezavantajele lor. Primul de care m-am lovit, un singur chioşc de jetoane, cu o regulă pe care nu am mai întâlnit-o niciodată: jetoanele nefolosite nu se pot returna…

Coada era imensă, adică nu am mai stat niciodată la o asemenea coadă la jetoane. Şi nu aş fi stat dacă nu aveam două urgenţe: apă şi îngheţată 🙂

Cât am stat am avut timp să observ lumea din jur… Când am plecat de acasă am vrut să îmi iau tricoul cu U2 şi m-am răzgândit crezând că e nepoliticos să mergi la un concert al unei formaţii cu un tricou de la altă formaţie. Era plin de oameni cu tricouri cu Whitesnake, AC/DC, Metallica, Iron maiden, Dream Theatre… înţeleg că nu e percepută ca o ofensă această chestiune.

Concertul a început surprinzător la ora 20.00. Economia la bilete (adică în zona peluzei) s-a mai simţit şi la sunetul oscilant şi înfundat, la care mă aşteptam ce-i drept, căci am mai avut experienţa asta în Piaţa Constituţiei unde în spate se aude după cum bate vântul. În timp m-am obişnuit şi nu a mai fost o problemă mare, dar mi-ar fi plăcut să-l aud cum trebuie pe Jon. Nici de văzut nu pot spune exact că l-am văzut, de la distanţa respectivă vedeam 6 furnicuţe cântătoare (ca să aveţi o idee de distanţă, peluza era în zona cu verdeaţă pe care o distingeţi în această fotografie).

Foto: FLORIN VITZMAN

Noroc însă cu ecranul mare pe care era proiectat, unde îl puteam admira. Numai că eu mai am un defect profesional: nu suport ca imaginea şi sunetul să nu fie sincronizate. Adică era o întârziere (normală) între ce auzeam şi ce vedeam pe ecran. Şi cu asta m-am mai obişnuit pănă la final.

Lista cu inconveniente se cam încheie aici (pentru zona în care am stat eu, ”sursele” îmi spun că după 19.00 a fost o mare problemă la intrarea în Normal Circle, eu însă nu m-am lovit de asta).

Să trecem, deci, la lucruri frumoase. Primul, cel mai frumos şi ce a făcut concertul ăsta special a fost un public setos (metaforic), activ, cu o dorinţă şi o plăcere nebună de a fi la acest concert. Sigur, publicul a fost selectat şi de preţul biletelor.

Nu a fost un concert ieftin, aşa că în general au venit la el cei care chiar şi-au dorit (mai ales în zona în care am stat eu unde aveau bilete numai cei care au cumpărat cu câteva luni înainte).  Nu degeaba în Golden Circle era un grup mare de bulgari, chiar şi-au dorit să vină. Publicul a cântat, a aplaudat, a ţipat, a fost al şaptelea om de pe scenă…

Apoi prezenţa lui Richie Sambora a contat mult. Lipsa lui ar fi fost o mare pierdere pentru acest concert şi ca spectacol, dar şi muzical. De altfel baieţii ăştia (şi mă refer în mod absolut subiectiv la Jon Bon Jovi, Richie Sambora- chitaristul şi Tico Torres-toboşarul) nu doar cântă bine, dar sunt conservaţi foarte bine, ba aş îndrăzni să spun că sunt mai şarmanţi acum decât în prima tinereţe.

Foto: FLORIN VITZMAN

Jon cred că a extaziat multe fete din Golden Circle, mai ales cu un zâmbet plin de înţeles la piesa ”In these arms”, cântând ”I’d hold you, I’d need you / I’d get down on my knees for you”… Mie, de la distanţă, nu mi s-a modificat tensiunea, dar a fost drăguţ să ştiu nişte românce fericite.

Trupa Bon Jovi a avut însă un cadou şi pentru mine: a adăugat în playlist (pe care eu îl verificam şi bifam ca la loto 6/49 piesele pe care le-am nimerit) Runaway, o piesă pe care chiar îmi doream să o aud.
Surpriză a fost şi al doilea bis, la care chiar nu mă aşteptam, de altfel m-a prins în drum spre ieşire.

Una peste alta a fost un concert care are o notă mare în catalogul concertelor văzute la noi. E totuşi, o notă secretă!
La mai multe!
🙂

Setlist-ul final a fost:
RAISE YOUR HANDS

BAD NAME
BORN TO BE MY BABY
WE WEREN’T BORN TO FOLLOW
LOST HIGHWAY
RUNAWAY
IT’S MY LIFE
IN THESE ARMS
WE GOT IT GOING ON
CAPTAIN CRASH
BAD MEDICINE W/ HOT LEGS & OLD TIME ROCK N ROLL (COVER)
WHEN WE WERE BEAUTIFUL
BED OF ROSES
I’LL BE THERE FOR YOU
WHO SAYS YOU CAN’T GO HOME
SLEEP WHEN I’M DEAD
SATURDAY NIGHT
HAVE A NICE DAY
KEEP THE FAITH
DRY COUNTY

Bis

WANTED DEAD OR ALIVE
BLOOD ON BLOOD
LIVIN’ ON A PRAYER

BIS 2

ALWAYS
THESE DAYS
TWIST AND SHOUT

One Comment

Lasă un răspuns