De data asta am ajuns pe drumul bun. Aş fi în stare să bag mâna în foc că ieri nu era indicator acolo, dar cum totuşi nu pot să bag mâna în foc pentru vederea mea periferică, nu ştiu cum era ieri, însă azi a fost indicator, care m-a ajutat să merg pe asfalt până mai aproape de aria Bestfest.
Am găsit mai multe schimbări de ieri până azi la Bestfest. Prima schimbare a fost că la controlul de azi am avut parte de un bonus: pipăit sau control corporal. Se pare că le-a plăcut corpul meu, căci am intrat :))
Apoi am descoperit apariţia unui spaţiu de baschet şi fotbal, câţiva baloţi de fân mutaţi şi apariţia altor zone de divertisment.
Somnul lipsă de săptămâna asta, timpul îndelungat pe care l-am petrecut scriind cronica de ieri, alte treburi administrative şi bariera pe care am prins-o la ”trecerea la nivel cu calea ferată”, toate astea au făcut să ajung la Bestfest undeva după ora 19.00.
În difuzoare se auzea Şuie Paparude şi se auzea bine şi tare. Nu vreţi să ştiţi cum vibrau toaletele ecologice din exact capătul opus faţă de scenă, pe başii celor de la Şuie Paparude 🙂
La faţa locului un public numeros şi entuziast. Poză lipsă pentru că nu aveam (încă) aparatul.
Pe scena Future Heroes, îmi atrage atenţia solistul Mes Quins (din poza făcută cu telefonul, veţi înţelege singuri cum mi-a atras atenţia).
Îl ascult, din păcate (cred) nu cânta, ci îndruma ironic şi repetat publicul să se ducă mai departe, acolo unde e ”next level” adică la scena unde cânta Şuie Paparude. Mai târziu, când am trecut din nou pe acolo povestea că li s-a stricat ceva echipament şi au rămas cu o chitară, un laptop şi două voci. Mă rog, textul pe care l-a zis el, l-am curăţat eu un pic de cuvinte colorate şi urât mirositoare.
Deci situaţie neplăcută pentru ei… dar… halatul? Oare cât e halatul?
Până la sosirea aparatului foto m-am retras iar pe un balot cu fân să-mi notez câteva idei. Se pare că mă inspiră, mi-ar trebui unul şi acasă. 🙂
Multe persoane… fără nici o legătură cu festivalul azi. Şi trecând pe la intrare văd că tot mai veneau. Şi îmi amintesc că pe unde intră oamenii ăştia, scria sus: ”Buletin”… Măi să fie… Ce să fie? Ei bine, festival cu buletinul! Cum erau odinioară creditele! Locuitorii comunei Tunari au intrat la Bestfest cu buletinul. (informaţie verificată)
În fine, mie mi-a plăcut islazul ăsta fie şi numai pentru că am văzut o grămadă de avioane… care mie îmi plac cam cum îmi plac rândunicile, deci… m-am bucurat.
Trebuie să recunosc că azi am ascultat puţină muzică la Bestfest, am trecut pe la scenele mici, am auzit ce s-a cântat pe scenele mari, dar m-am bucurat mai mult de atmosferă şi activităţi anexe… cum ar fi un hamac, un tatuaj… Pâna la urmă fac şi ele parte din festival, nu?
A! Mai e ceva ce face parte din festival şi am uitat să vă spun. Despre preţuri. Cei care au mai fost la astfel de evenimente ştiu că pentru a nu se aglomera şi complica cu bani, rest, schimbul se face în jetoane. Jetoanele le cumperi cu 5 lei bucata. În prima zi am mâncat o porţie de nişte chestii cu legume cu specific indian cu 3 jetoane… Şi când zic o porţie mă refer la 2 rondele de dimensiunea unui capac de la bidoanele de 5 l de apă şi 2 pateuri. Un pahar de apă, bere sau cola este 1 jeton (5 lei). La fel un ceai sau o cafea. O cutie de popcorn mare costa 10 lei (2 jetoane). Despre restul nu mai ştiu, am evitat să stau în zona respectivă, ideea e că dacă mergi şi stai acolo mult timp, costul festivalului se poate dubla uşor dacă la preţul biletelor adaugi mâncare şi băutură. Dacă mănânci acasă şi bei un suc sau o bere… e ok.
Dar am uitat de toate astea când, puţin după miezul nopţii, Mika a urcat pe scenă la Bestfest şi a zis ”Relaaaaax… take it eaaaaaasy”. Nebunie!
Nu ştiu ce să mai adaug faţă de cronica trecută pentru că e practic a doua oară când văd acest concert, deşi cel de la Bestfest a fost ceva mai scurt decât cel de la Mamaia (de acolo am pus şi video pentru că tot ce am găsit pe net înregistrat de aseară se aude prost).
Mika are o energie deosebită şi o transmite cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Desigur, dacă îţi şi place muzica lui, pleci de la concert de parcă ai venit din vacanţă, pluteşti. N-am mai simţit oboseala, nu am mai ţinut cont că am nevoie de voce, nu voiam să se mai termine, ca toată lumea. Singurele lucruri care m-au deranjat au fost: 1. câţiva localnici din Tunari intraţi cu buletinul, pe care deşi nu i-am auzit să ştie o melodie (nici măcar pe cele din reclamele de la Orange), te înghesuiau vrând să fie mai în faţă, comentau şi vorbeau… cum ştiau ei; şi 2. faptul că am avut 2 oameni înalţi în faţă (unul din ei cred ca avea 2 metri) şi mă chinuiam să văd printre ei şi să fac poze. Majoritatea pozelor nu au ieşit.
Dar Mika e fost exact aşa cum am mai scris şi anul trecut, poate chiar mai bucuros că e pe scenă, se vedea, se simţea, transmitea asta prin toţi porii. Şi a transmis-o şi prin viu grai, căci a spus e prima dată pe scenă după 6 luni în care s-a închis în studio pentru înregistrarea unui nou album şi că e al naibii de bine!
Cadou pentru recitalul de la Bestfest a fost o piesă de pe acest nou album, cântată prima oară într-un concert, o piesă în franceză (a zis că are emoţii pentru text), dar… care mie nu mi-a sunat 100% live. Mă refer în special la voci care aveau nişte efecte şi… poate mă înşel, eu cred că s-a ajutat de o bandă acolo.
Oricum la felul în care poate să cânte Mika, aprope că nu e diferenţă între vocea trasă în studio şi cea din concert, e un fenomen!
Evident aseară a fost plin la scena unde a cântat Mika. De fapt ieri tot camp-ul a fost extrem de animat, cu siguranţă a fost cea mai plina zi a festivalului.
Urmează finalul, care se anunţă deja mai trist din cauza norilor care par hotărâţi să-şi facă treaba…
