aerosmith2-resize

Cronică Aerosmith la Bucureşti

M-am dus cu drag şi entuziasm la Aerosmith. Precizez asta încă de la început, pentru că una e să te duci la un concert pe care îl aştepţi şi alta e să te duci doar aşa, să vezi cum e. E ca în viaţă: când cineva îţi e simpatic, nici nu-i vezi toate defectele, când cineva îţi e antipatic, îi mai găseşti tu câteva defecte în plus.

Concertul Aerosmith e şi primul meu concert la Zone Arena, un spaţiu în regulă, dar ceva mai greu accesibil din punct de vedere transport.

Mi-am dorit să-i văd şi pe Reamonn, îi mai văzusem la Bestfest şi mi-au plăcut, aşa că am ajuns mai devreme. Asta avea să mă coste mai târziu, căci a fost cam obositor statul în picioare atâtea ore 🙂 Însă Reamonn nu m-au dezamăgit, deşi la Bestfest au fost cu o notă mai sus. Era normal: atunci era concertul lor (nu erau în deschiderea altcuiva), era mai pe seară, era cu sunetul lor. Căci se auzeau încetişor şi asta i-a făcut să pară fără energie.

În pauza dintre trupe mă întâlnesc cu Tiberiu Crişan de la Bestmusic care zice că a auzit alţi bărbaţi spunând că e un concert de gagici… Hm… De când e Aerosmith muzică de fete? Băieţii sunt destul de rock’n roll aş zice eu. Mă rog… Între timp se cam umple locul. De unde am stat, nu am reuşit să văd dacă era plină Zone Arena, dar am înţeles că au fost aproape de 30.000 de oameni. De asta îţi dădeai seama mai degrabă la ieşire, când pe Barbu Văcărescu nu se mai circula, era un râu de oameni.

După o lungă aşteptare, începe concertul pe la 21.15. Isterie, bucurie, energie, ”Love in an elevator”, Steven Tyler sclipind din cap până în picioare, extravagant şi profesionist în acelaşi timp.

Dar … fără suficient volum 🙁
Muzica per total era cam jos ca volum (lucru care în general nu mă deranjează, din contră, nu-s de părere că sunet bun înseamnă tare), însă din locul în care stăteam, ţinând cont că şi publicul cânta, ţipa, pe domnul Tyler îl auzeam atât de încet!!
E posibil ca asta să fi fost o problemă de poziţionare, e posibil în spate, în laterale să se fi auzit mai bine. Eu singură am ales să nu stau în bătaia boxelor, căci nu voiam să plec surdă ca de la alte concerte, însă chiar se putea ceva mai tare. A fost singura ”bubă” a concertului din punctul meu de vedere.

Ca să pun şi un pic de sare şi piper în cronica asta, am să vă spun că mulţi bărbaţi cu peste 20 de ani mai tineri şi-ar dori să aibă bustul lui Steven Tyler la 62 de ani…

Până la urmă lista de piese cântate la Bucureşti a fost următoarea:
1. Love in an Elevator 
2. Back in the Saddle 
3. Fallin’ in Love (is Hard on the Knees)
4. Eat the Rich
5. Pink 
6. Living on the Edge 
7. What It Takes
8. Ragdoll 
9. Crazy
10.Cryin’ 

11.Jaded 
12.Can’t Stop Messin’ around
13.I Don’t Wanna Miss a Thing
14.Sweet Emotion
15. Baby, Please Don’t Go 
16. Draw the line 
Bis: Dream On / Walk This Way / Toys in the attic

3 Comments

Lasă un răspuns