Capul plecat, sabia abia îl aşteaptă!

Dacă e să urăsc o expresie pe lumea asta, asta e: „Capul plecat, sabia nu îl taie!”. Am auzit-o prima oară în clasa a şaptea.

Eram la finalul orei de sport și mai mulţi colegi au plecat cu un sfert de oră mai devreme.  Gestul, desigur, a deranjat-o pe doamna profesoară. Eu însă nu am plecat cu ei, dar în ultimele minute m-am dus la toaletă. Exact atunci doamna profesoară a făcut prezenţa şi m-a trecut absentă. Mi s-a părut nedrept și m-am dus să îi explic. Asta a pus și mai rău paie pe foc. S-a plâns dirigintei (o profesoară pe care, de altfel, am iubit-o) care mi-a zis doar atât: „Dano, capul plecat, sabia nu îl taie!”. Adică, aveam sau nu dreptate, trebuia să tac şi să accept…

Viaţa însă avea să îmi demonstreze că un cap plecat îşi cere sabia! Şi pe asta se bazează toate serviciile proaste, păcălelile, hoţiile, nedreptăţile: că puţini, foarte puţini vor rămâne cu capul sus în faţa lor.

Vreau să fie clar că nu încurajez deloc obrăznicia, aroganţa sau orgoliul. Nu despre asta e vorba. Ci despre acel moment când dai nas în nas cu nedreptatea şi alegi să cedezi şi să o laşi să se răspândească. Înţeleg bine această resemnare când este vorba de generaţia celor care au trăit o viaţă întreagă cu pumnul în gură, în comunism. Înţeleg chiar şi la generaţia mea, care a prins cei 7 ani de acasă tot în regimul acela şi părinţii ne-au crescut inoculându-ne teama de a vorbi, de a lupta, de a reacţiona. Dar mi-aş dori ca mentalitatea asta să dispară din minţile celor foarte tineri!

De ce vă spun asta? Când povestesc prietenilor că mi-am cerut un drept, am refuzat un produs, am criticat public, am făcut o sesizare în urma unui serviciu prost sau o plângere la ANPC (chiar dacă experienţa mi-a dovedit că ANPC-ul nu este mereu apărătorul consumatorului), cei mai mulţi sunt foarte miraţi. Unii mă înreabă dacă a fost ceva ce a costat mult. De parcă numai asta ar justifica efortul… Nu pretind nici eu că reacţionez chiar de fiecare dată, ar fi un full time job, dar oameni buni, fără aceste reacţii nu vom avea niciodată servicii civilizate, un pic de respect din partea autorităţilor sau a altor oameni și companii cu care intrăm în contact! Iar dacă pe mine mă păcăleşte cineva şi las lucrurile aşa, nu fac decât să las calea liberă ca şi alţii să păţească la fel. Cum spunea Edmund Burke: „Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.”

Vorbesc din proprie experienţă, nu mă bazez doar pe citatele motivaţionale. Eu am făcut parte dintr-un grup de oameni care s-au găsit şi organizat pe internet în 2010 şi au pornit pentru prima dată în România un proces colectiv împotriva unei bănci. Nu ştiu câţi au crezut cu adevărat că se va face dreptate. Eu recunosc că, deşi nu am renunţat nicio clipă la luptă, nici nu am îndrăznit să sper la început că vom învinge. Tot ce auzeam este că banca e puternică, mare şi plină de bani şi că nu avem nicio şansă. 5 ani am trecut prin suişuri şi coborâşuri, speranţă şi revoltă, divizări, critici, manipulări, dar am avut parte şi de o solidaritate uimitoare. Iar la final, noi, cei mici şi neputincioşi, am învins. Atât de răsunător încât acea bancă nu mai operează pe piaţa românească. Atât de ambiţioşi am fost, încât am făcut dreptate tuturor clienţilor, nu doar celor care ni s-au alăturat. Puterea noastră a fost puterea lui „împreună”.

Exemple de oameni care au transformat „nu se poate” în „se poate!” sunt multe (iată un alt exemplu aici).
Nu toate bătăliile sunt măreţe şi nici nu zic că le câştigăm pe toate. Dar resemnarea, indiferenţa, lipsa de reacţie sunt calea sigură spre abuz. Să vă cunoaşteţi drepturile şi să luptaţi pentru ele, nimeni nu o va face pentru voi!

Îţi recomand să citeşti şi De ce ne ducem noi la școală? de Liana Alexandru sau Grase sau slabe? Articol din 1932, dar şi să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de bonton.
Te invit să urmărești poveștile mele în imagini și pe Youtube sau Instagram.

Save

Dana Gonț Jurnalist, blogger de călătorii

Jurnalist de televiziune cu peste 20 ani experiență (B1TV, Digi24, Prima Tv), blogger de călătorii și specialist în comunicare și promovare turistică. Dacă apreciezi ce scriu, te rog susține această activitate cu o donație către Asociația Bonton pentru Oameni și Cultură, Cont IBAN RO78BTRLRONCRT0CQ6938301, CIF 48710592. Găsești datele și pe asociatiabonton.ro

See Full Bio